Miercuri dimineața, postul Realitatea TV difuza cu sunet și imagine o altă improvizație politico-verbală a premierului Victor Ponta. Întîi de toate să o reproducem:
“Mă simt cu atât mai responsabil ca și dv. în fața celor care ne-au votat în decembrie, dar mai ales în fața celor care în urmă cu un an de zile, ca și mine, ca și dv., au făcut un act responsabil și de curaj pentru această țară, au votat la referendumul pentru demiterea președintelui. Faptul că am fost 90% nu a fost suficient, dar vreau să spun încă o dată cât de mult apreciez ceea ce au avut curajul să facă cei care au venit la vot și noi suntem în continuare obligați să punem în aplicare idealurile acelor oameni”.
Măi să fie! Zicerea asta se bate cap în cap cu altele, anterioare: ”Fără să uit nimic din resentimentele personale la adresa domnului Băsescu am semnat acel acord de colaborare instituțională. Eu aș fi mai popular dacă m-aș apuca să-l suspend pe domnul Băsescu dar prețul pentru România ar fi prea mare, am văzut ce s-a întâmplat în vară. Am văzut cu toţii cât ne-a costat” (Adevărul). „Categoric nu (trebuie suspendat din nou-n.a.). Preşedintele Băsescu, văzând că nu îl mai bagă nimeni în seamă, va încerca să ne provoace, dar nu trebuie să cădem în capcană. Ceasul merge şi, la anul, vom avea un alt preşedinte” (RTV).
Atunci coabitarea cu Traian Băsescu părea suportabilă, dacă nu chiar logică și mergea ca unsă. Acum s-a dus dracului. De cînd premierul a început să rateze iar președintele să-l lucreze ca pe un începător, tabloul coabitării e lipsit de scuze și pupături. Rapid, premierul a trecut la mîrlănii și grosolănii de tip marinăresc (ca să nu zic la înjurături de procuror deranjat de la chef). S-a schimbat și perspectiva asupra Referendumului, și asupra coabitării și chiar asupra adversarului. Nu demult, l-a făcut ”deștept” iar a doua zi l-a ștampilat ca promotor al unei politici antinaționale. Ce să mai facem și ce să mai zicem?
Cînd plagiatul îl ardea la fund pe Victor Ponta (frigea ca naiba și scaunul de premier!?), Victor Ponta a fost mielușel. Cînd a început suspendarea de anul trecut, s-a făcut că are treabă la Guvern și că se grăbește la muncă spre Palatul Victoria. Una două a zis, eu am treabă, nu mă amestec în Parlament. A și dispărut de acolo, lăsînd tot greul pe grupul parlamentar,pe Ilie Sârbu și pe Crin Antonescu și liberali. Cînd, la Bruxelles, lucrurile au luat proporții amenințătoare, Victor Ponta a dat fuga să ia notițe și să se pună capră, pe post de garant al înfăptuirii tututor condițiilor scrise pe bilețel de Jose Manuel Barroso. Cînd a înțeles că penibilul document privitor la coabitare sa cu Traian Băsescu îl ajută să se salveze și să poată bate pe la ușile Comisiei Europene, Victor Ponta a devenit îngăduitor. A semnat și a visat la o perioadă de mari împliniri, inclusiv la privatizarea către prietenii săi (și ai lui Sorin Blejnar și ai Elenei Udrea) a CFR Marfă, nimeni alții decît frații Gruia Stoica și Vasile Didilă.
Stupoare și iar stupoare! Într-un singur an, într-o succesiune ciudată de reacții, Victor Ponta a fost cînd pisic, cînd cățelandru isteric, cînd supus bleg, cînd gășcar (cu echipa sa de țuțări din anturajul lui Adrian Năstase). Iar acum, cînd vede că nu poate face mare brînză, trece și el la limbajul de tavernă al lui Traian Băsescu și vrea să se așeze în fruntea celor 7,4 milioane de români care au înfruntat arşița nebună a verii trecute pentru a pune umărul la debarcarea marinarului. Preș la Bruxelles, tovarăș cu Traian Băsescu iar acum, cînd pricepe că a fost tradus de marinar, țîfnosul nostru procuror se vede conducătorul oștilor care l-au vrut la naiba pe Traian Băsescu. Adică un purtător de scaun, de steag și de ideal al celor care au înțeles blestemul conviețuirii cu Traian Băsescu.
Oricum și orice, pentru a rămîne primul ministru al României.
Cam tîrziu, domnule Victor Ponta!
