Când ieșim din logica păguboasă: cheltuieli în exces, taxe în creștere?  

România se confruntă cu una dintre cele mai dificile situații fiscal-bugetare din ultimii ani. Problemele acumulate în timp – de la măsuri fiscale impredictibile și cheltuieli publice crescute necorelate cu resursele reale, până la o administrație fiscală subfinanțată și ineficientă – au generat o criză profundă, care necesită intervenții urgente și coerente.

Un prim pachet de măsuri: mai multe taxe, tăieri limitate

Cu doar câteva zile înaintea reuniunii Consiliului Ecofin, Guvernul României a anunțat un prim set de măsuri menite să reducă deficitul bugetar. Acestea includ:

• introducerea a două noi cote de TVA (11% și 22%),
• majorarea cu 10% a accizelor,
• creșterea impozitului pe dividende la 16%,
• suprataxarea instituțiilor bancare,
• impunerea contribuției de sănătate (CASS) pentru pensii,
• și unele ajustări ale cheltuielilor publice.

Executivul estimează că prin aceste măsuri va reuși să aducă în plus la buget 10,6 miliarde de lei din venituri și să reducă cheltuielile cu 12,7 miliarde de lei în 2025. Alte două pachete sunt în pregătire, cu accent pe restructurarea cheltuielilor și a companiilor de stat, însă fără detalii concrete până în prezent.

O criză previzibilă: cum s-a ajuns aici

Actuala criză are rădăcini adânci. După 2016, politica fiscală a fost marcată de relaxări masive: scutiri de taxe, excepții, creșteri de salarii și pensii, măsuri populare, dar necorelate cu realitățile bugetare. Rezultatul a fost un deficit bugetar care a depășit constant plafonul de 3% din PIB impus prin Tratatul de la Maastricht.

Începând cu 2020, mai multe crize suprapuse – pandemia, războiul din Ucraina, criza energetică – au împins Comisia Europeană (CE) spre o abordare mai flexibilă în privința procedurii de deficit excesiv inițiată pentru România. Cu toate acestea, ajustările realizate în 2021-2022 au fost anulate de noi derapaje în 2023 și 2024, când deficitul a urcat la un record de 9,3% din PIB, într-un context electoral prelungit în care responsabilitatea fiscală a fost amânată, conform unei analize a lui Daniel Anghel, Country Managing Partner PwC România.

Derogările succesive primite de la CE expiră în primăvara lui 2025, iar guvernul este obligat să ia măsuri urgente care să aducă deficitul la un nivel sustenabil, în jur de 7-7,5% din PIB în acest an.

Angajamente pe termen lung: tăieri de cheltuieli și reforme fiscale

În planul fiscal agreat cu Comisia Europeană, România s-a angajat să reducă cheltuielile bugetare cu peste 5 puncte procentuale din PIB până în 2031. Concret:

• cheltuielile de personal ar urma să scadă cu 1 punct procentual,
• asistența socială cu 2 puncte procentuale,
• iar investițiile publice cu alte 2 puncte procentuale.

În paralel, se estimează o creștere a veniturilor cu 2-3 puncte procentuale din PIB prin reforme fiscale, eliminarea scutirilor și digitalizarea ANAF.

Cheltuieli în creștere, venituri insuficiente

În ultimii ani, indiferent de creșterile de taxe, cheltuielile statului au crescut într-un ritm superior. În 2023, încasările din taxe și impozite au fost cu 17,4% mai mari față de anul anterior, însă cheltuielile de personal au crescut cu 24%.

În prezent, veniturile totale ale statului reprezintă aproximativ 32% din PIB, în timp ce cheltuielile cu pensiile și salariile publice însumează 22%. Dacă ne raportăm doar la veniturile colectate efectiv din taxe și contribuții – circa 27% din PIB – apare un dezechilibru clar.

Într-un context economic fragil, cu o creștere de doar 0,8% în 2023 și prognoze rezervate pentru 2024, majorările de taxe pot afecta semnificativ mediul privat, punând presiune pe consum și investiții. De aceea, autoritățile încearcă să limiteze pe cât posibil poverile fiscale și să pună accent pe eficientizarea cheltuielilor.

Slaba colectare și ineficiența ANAF

România se confruntă și cu un grad scăzut de colectare a taxelor. Numărul mic de contribuabili activi, evaziunea fiscală, munca la negru și excepțiile multiple din Codul fiscal au redus în mod semnificativ baza de impozitare.

Din cei 1,1 milioane de contribuabili persoane juridice, o mare parte sunt microîntreprinderi, iar multe dintre celelalte companii declară pierderi. Pe partea de persoane fizice, doar 5,5 milioane de salariați și aproximativ 700.000 de PFA-uri susțin un sistem în care peste 8 milioane de persoane sunt pensionari sau copii.

În privința TVA, România are un decalaj de colectare de 36% – adică peste o treime din TVA nu ajunge la bugetul statului – în timp ce media UE este de doar 5,4%. Alte țări din regiune, precum Bulgaria și Polonia, au reușit să reducă aceste decalaje prin digitalizarea administrației fiscale. România a introdus sisteme precum e-Factura, SAF-T sau e-Transport, dar lipsa unei analize integrate a datelor face ca eficiența acestor instrumente să fie limitată.

Perspective: între reformă reală și riscuri iminente

Pe termen mediu, România are nevoie de o reformă fiscală profundă, care să echilibreze cheltuielile și veniturile și să elimine distorsiunile din sistem. Creșterea colectării, reducerea risipei și digitalizarea ANAF sunt condiții esențiale pentru a atinge țintele de deficit și a evita sancțiuni europene sau pierderea accesului la fonduri.

Până atunci, guvernul este prins între presiunile sociale interne, constrângerile externe și calendarul electoral. Deciziile luate în lunile următoare vor avea un impact decisiv nu doar asupra bugetului, ci și asupra economiei în ansamblu.