Caracatița

Uită-te la ei, tocmai ei. Altfel cum? Ei sunt tentaculele, rețelele lor tentaculare. Androizi, zombi, vampiri, strigoi, fantome, spiriduși, elfi, orci, bulbucați, berbeluci, iele și nuiele, fantasmagorici și fantasmagorice, brrrr, să te-apuce tremuriciul. Tot felul de spirite ciudate care fojgăiesc prin adâncurile Băncii Naționale. Mă cheamă nu știu care, om important la Banca Națională. Ai noștri au găsit aur pe planeta Marte, guvernul e cuprins de frenezie dar nu vrem să afle rușii, franțujii, americanii, pricepi?! Eu pricep, vezi bine. Ne trebuie o caracatiță din asta, fantomatică, te-ai prins de schemă?

M-am prins de schemă. Guvernanții noștri dragi aveau de gând să dosească aurul de pe planeta Marte. Nimic nou sub soare. Așa că m-am dus în grota fantomelor să stau de vorbă, chiar eu, cu caracatița. Erau de toate felurile acolo, tentacule fantomatice. Bun, le-am zis, avem o treabă de făcut. Să vă întindeți tentaculele voastre fantomatice în toată Europa, Rusia, America, Asia, Africa, Australia, să-i vrăjiți pe toți, să nu se prindă nimeni că aurul de pe planeta Marte e în ograda guvernului nostru. Ce ne dai?

Așa au strigat fantomaticele tentaculare ale caracatiței. Oh, ce mai caracatiță! Dacă ieșea soarele, gata, vai de capul ei caracatiță fantomatică, se risipea. Oceanul era argintiu. Treceau drone americane, rusești, franțuzești. A trecut un vapor ochios, un cargobot și o navă din aia de croazieră. Pe punte, Stalin, Lenin, Marx, Engels, fantomatici și ei. Ne-am făcut semne din mână. Pe ei să-i vrăjim a întrebat un zombi grăsuliu. Nu, ei sunt gata vrăjiți. Gata, gata. Bine vrăjiți. În sfârșit, caracatița asta fantomatică s-a prelins încet, încet prin întreaga lume. S-a insinuat prin lacuri, prin râuri, pe malul mărilor și pe țărmul oceanelor.

Câte au mai rămas căci configurația acvatică terestră s-a schimbat simțitor în ultima mie de ani. S-a ițit prin toate porturile caracatița și a vrăjit cu pasele ei magnetice tot soiul de politicieni internaționali, globaliști, formaliști, conțopiști, fundamentaliști, conservatori, răuvoitori sau pleznitori, nebuni sau morocănoși, periculoși, periculoși cu toții, foarte periculoși. Astfel că guvernul nostru de la București s-a bucurat de aurul de pe planeta Marte în voia cea mare așa cum s-au bucurat toate guvernele noastre de tot felul de furtișaguri mai mici sau mai mari în diverse epoci. Sigur că toată tevatura asta cosmică n-are nici un fel de logică, n-are nici un fel de noimă, n-are nici un fel de subînțeles și cu atât mai puțin vreo fabulă mintoasă.

E doar o poveste amărâtă despre felul în care politicienii noștri fură de sparg, mint de îngheață apele și așa mai departe. Cu curu-n două luntre sau luntri, oh da. Cum e corect, luntre sau luntri, na! Iar eu? Bineînțeles că politicienii noștri mi-au tras clapa și toate promisiunile pe care le-am făcut eu cu gura mea caracatiței fantomatice s-au dus pe apa sâmbetei. Așa că puzderia de zombi și de vampiri, de zâne, iele și surcele, uite-așa, m-au bântuit o vreme, se țineau de mine pe stradă de se uita lumea chiorâș după mine. În cele din urmă, m-am dus la NASA, aveam eu acolo pe cineva care citea povestirile mele, îi plăceau.

I-am zis, trimite și tu o rachetă să spargă bariera de nori, să iasă soarele un pic. El mi-a zis că soarele era pe ducă și că norii erau construiți de ruși și de americani drept pavăză în contra radiațiilor periculoase. Dar crezi tu că ăia de la NASA rezistă dacă le plimbi un lingou de aur pe sub nas. Așa că insul n-a rezistat. Dar nu știu cum, mi-a șparlit lingoul. În sfârșit, soarele a răsărit o secundă caracatița fantomatică s-a evaporat și gata. Acum, uite, chiar acum, sunt la Banca Națională și dau cu subsemnatul că cea-m făcut eu cu lingoul pe care patria mi l-a dat vremelnic spre păstrare. Zi-le tu povești cu NASA să vezi cum or să-ți râdă-n nas. Banca națională? Ha, ha, ha! . Instituţiile Secolului XX sunt duse la gunoi dar potentaţii, şcoliţi în ieslea colectivismului idiot nu vor să se lase bătuţi măr de Valul Schimbării, udaţi până la piele, meduzaţi, văluriţi.

Slugoii şi slugile, copii de casă, măsluitorii Istoriei de toate felurile tot încearcă, hilar, grotesc, funambulesc să mai salveze câte ceva, furând pe ruptelea, stropind cu florile moarte ale secolului XX cu un soi de evlavie cernită şi leşinată. Burlesc. Bombastic. Carnavalesc.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.