Castele, muzee, crame şi… amante

Benjamin Rothschild, Ariane Rothschild, Philippine De Rothschild, Jacob Rothschild, David De Rothschild, Eric De Rothschild, Edouard De Rothschild. Nume ce formează o adevărată dinastie financiară şi de colecţionari europeni.

Bancheri, colecţionari, mecena, viticultori… De aproape trei sute de ani, numele lor este împletit cu istoria europeană, aşa cum se poate vedea într-o expoziţie, “Familia Rothschild în Franţa în secolul al XIX-lea”, de la Biblioteca Naţională a Franţei, ce va fi deschisă până la 10 februarie.

“A fost un moment în care, în limbajul curent, referinţa la Cresus pentru a desemna o bogăţie infinită şi-a pierdut puterea evocatoare şi a cedat locul în mitologia modernă lui Rothschild. A fost, de asemenea, un moment în istoria celebrei familii, când numelui i s-a adăugat o particulă anunţând nobleţea şi titlul de baron”, scrie jurnalista Véronique Prat.

Acest fapt s-a datorat recunoaşterii locului important ocupat de familia Rothschild în timpul Sfintei Alianţe, al celui de al Doilea Imperiu şi al republicilor care au urmat. Stendhal a fost primul care a scris sintagma “bogat ca un Rothschild”.

Stilul Rothschild

Salonul castelului Ferrieres, acuarelă de Eugene Lami

Arborele lor genealogic îşi are rădăcinile în ghetoul din Frankfurt, la mijlocul secolului al XVIII-lea.

Strămoşul lor, Mayer Amschel Rothschild, care trăia pe o străduţă sordidă şi care n-a primit dreptul, din cauza originii, să exercite o meserie “nobilă”, cum ar fi vânzarea stofelor sau profesia de tâmplar, trăia din speculaţiile financiare şi străbătea drumurile Germaniei pentru a apăra interesele protectorului său, Markgraful de Hesse. Forţa lui a constat în faptul că cei cinci fii ai săi s-au stabilit fiecare într-o mare capitală europeană şi au organizat astfel o reţea familială de informaţii. În curând, cei cinci Rothschild au dezvoltat un sistem de curierat particular, mai rapid decât cel al statelor respective. Cei cinci fraţi au fondat astfel “prima multinaţională din istorie, devenind, dintr-odată, «europeni avant la lettre»”.

Cea de a doua generaţie Rothschild a devenit în felul acesta foarte bogată. Între ei se număra şi cel mai mic frate, James, trimis de tatăl său la Paris.

Aplecându-se asupra destinului familiei Rothschild, expoziţia pariziană se opreşte asupra personalităţii lui James. Avea 20 de ani când a ajuns la Paris, în 1812. Ascensiunea lui a fost fulgerătoare. Curând, “le tout Paris” îl frecventa: diplomaţi, miniştri şi chiar aristocraţia, care îl trata totuşi cu o oarecare ironie. Ca să nu mai vorbim despre marii negustori. În 1829, a fost ales în clubul “L’Union”, cel mai nobil, mai snob şi mai rigorist. A devenit intimul familiilor Noailles, Ligne, al prinţilor d’Orléans.

Sufrageria castelului Ferrieres

Încă de la începutul carierei, James, care se căsătorise cu verişoara sa Betty, pentru că pentru un Rothschild căsătoriile în familie erau preferate alianţelor sociale pentru ca dota să rămână în patrimoniul comun al familiei, a intrat în tabăra contrarevoluţionarilor. El l-a combătut pe Napoleon, în care vedea reînvierea spiritului iacobin, şi a ales tabăra Sfintei Alianţe a monarhilor. Lungul război care a sfâşiat Franţa între 1792 şi 1815 a stat la originea averii lui. James a devenit bancherul lui Ludovic al XVIII-lea şi al lui Carol al X-lea, apoi al lui Louis-Philippe. Protecţia regală i-a permis să se implice în revoluţia industrială, devenind magnatul căilor ferate.

Ca şi fraţii săi, James avea pasiunea de a construi. El i-a cerut arhitectului englez Joseph Paxton să restaureze castelul de la Ferrières, o proprietate legendară. 120 de servitori serveau de mai mule ori pe săptămână dineuri cu câte 60 de persoane, spălau în fiecare an 80.000 de piese de lenjerie, iar grajdurile puteau primi 80 de cai. Exista un sistem de vagonete în subsol prin care erau aduse mâncărurile de la bucătărie în sufragerie.

Tipică pentru “stilul Rothschild”, cum avea să fie numit, decoraţia castelului era un amestec savant de opulenţă şi confort, de gust pentru gigantic şi reală pasiune pentru operele de artă. James a fost primul colecţionar de tablouri din familie. Prima pânză cumpărată de el a fost “Lăptăreasa” de Jean-Baptiste Greuze, care se află astăzi la Luvru. Dar interesul lui mergea mai ales spre pictorii flamanzi ca Jan Van Eyck, cu “Fecioara cu pruncul cu sfinţi şi fondatori”, sau către Hans Memling, cu “Fuga în Egipt”, de asemenea la Luvru.

Castelul Rothschild de la Bordeaux

Fiecare Rothschild ar merita o biografie. Nathan, fratele lui James, era considerat un om plin de umor. Ca şi fiica sa Hannah, el iubea muzica, şi a oferit chiar un concert la care a venit să cânte Paganini.

Verii Rothschild se temeau toţi de mătuşa Alice, o împătimită a grădinilor, despre care se povesteşte că a apucat-o de braţ într-o zi pe Regina Victoria, spunându-i categoric “Încetează să mai calci pe peluza mea!”.

Ar fi nevoie de volume întregi pentru a povesti despre familia Rothschild şi castelele ei, despre clanul Rothschild şi caii lui de curse, despre Rothschild şi vin, pentru a putea face lista tuturor fundaţiilor lor, pentru a enumera minunatele opere de artă pe care le-au dărui muzeelor.

Şi astăzi numele Rothschild este legat de sistemul bancar internaţional, de bogăţii fabuloase, de creşterea socială şi de un stil de viaţă special.

Curse acvatice, teatru şi vin

Chateau Lafite

“Prefer să vorbesc despre sport decât despre finanţe”, afirma Benjamin Rothschild, pasionat de ambarcaţiunile cu pânze, adăugând: “Cu mai mult de 100 de ani în urmă, o mătuşă a mea a doborât recordul de viteză cu vasul cu aburi care parcurgea lacul Leman cu un panaş de fum. Astăzi pasiunea continuă, fără pânze şi fără fum, dar sper că, în continuare, cu panaş”. De altfel, familia Rothschild are o linie formidabilă de veliere, dintre care Benjamin are o slăbiciune specială pentru “Gitana 11”, cu care a câştigat, în 2006, celebra cursă “Drumul romului”. Alături de catamarane de curse, de vii, de domeniile hoteliere, de ferma de vaci din Seine-et-Marne, unde se produce celebra “brie de Meaux”, imperiul lui Benjamin posedă bănci şi instituţii financiare, pe care le conduce împreună cu soţia sa, vicepreşedintele holdingului familiei.

Reşedinţa lor pariziană, aflată a câţiva paşi de Elysée, este decorată cu mobilier din secolul al XVIII-lea şi tablouri de Boucher şi de Goya, iar cei patru fii ai lor sunt interesaţi de arta chineză contemporană.

În ceea ce o priveşte, Philippine de Rothschildşi-a împărţit viaţa între tearu şi castel.

Gitan 11, velierul preferat al lui Benjamin Rothschild

“Timp de 30 e ani, teatrul a fost marea dragoste a vieţii mele. Societară a Comediei Franceze, excelam în rolurile de subretă. Caracterul meu vioi şi efervescent făcea minuni. Asta nu m-a împiedicat să-l admir cu pasiune pe Claudel”, povestea ea cu umor.

Dar, în 1988, la moatea tatălui ei, a decis să se ocupe de domeniul viticol al familiei din Mouton, unde este cunoscută drept “Doamna baroană”.

O invitaţie la masă la Mouton este un eveniment. Fiecare fel este ales cu grijă să însoţească vinul: fileul de vacă la cuptor, cu sos de ciuperci şi piure de mazăre pentru un “Mouton Rothschild” din 1983, fructe de mare cu un “Château Haut-Brion blanc”, din 1985… Iar deserturile obişnuite ale familiei Rothschild, de mai multe generaţii, sunt sufleul cu lichior “Grand Marnier” şi fructele confiate.

Dar, mai presus de orice, la Mouton există un muzeu al “Vinului în artă”, în care piese admirabile de argintărie germană din secolele XVI şi XVII stau alături de tapiserii de Beauvais şi de faianţe de Urbino. ”Colecţiile Rothschild, strânse de strămoşii mei, erau închise în reşedinţa pariziană şi puteau fi văzute numai de prietenii noştri. Tatăl meu a hotărât să deschidă larg porţile acestor tezaure şi să le expună la Mouton pentru a fi admirate de toată lumea”.

La Mouton, Philippine de Rothschild a colecţionat picturi şi sculpturi din secolul al XVIII-lea, “curiozităţi” din piatră dură şi porţelanuri.

Reşedinţe istorice, bănci, crame, poezie şi nonconformism

Lăptăreasa de Jean Baptiste Greuze, prima pictură cumpărată de James Rothschild

În 1989, Jacob Rothschild a moştenit de la verişoara sa Dorothy,“Waddesdon Manor”, un castel de mărimea Trafalgar Square, aflat într-o stare destul de proastă. El l-a restaurat în acelaşi stil în care istoria se împleteşte cu confortul. Mobilierul, tablourile, orfevreria, porţelanurile de Sèvres sunt aceleaşi ca în 1884, când castelul a fost construit de Ferdinand de Rothschild.

În saloanele de la “Waddesdon Manor”, panouri sculptate şi mobile provenind de la Versailles stau alături de portrete de şcoală engleză, de pânze de Greuze şi de Lancret, de porţelanuri de Sèvres.

Situat la o oră de centrul Londrei, în Buckinghamshire, unde familia poseda, la sfârşitul secolului al XIX-lea, şapte reşedinţe şi 12.000 de hectare de pământ arabil, este singurul castel Rothschild care a păstrat intacte fabuloasele sale colecţii.

Waddesdon Manor

Baronul Ferdinand s-a adresat arhitectului Gabriel-Hippolyte Destailleur, al cărui tată a lucrat pentru Ducii d’Orleans şi de Noailles.

“Salonul Roşu”, cel mai vestit din castel, este o selecţie spectaculoasă de capodopere, de la “Portretul Prinţului de Galles”, viitorul rege George al IV-lea, pictat de Gainsborough, la două comode semnate de ebenistul Riesener, la porţelanuri de Sèvres, covoare de la Savonnerie, ţesute pentru Ludovic al XIV-lea.

Încăperile au lambriuri cumpărate de la Paris în 1860, când o mulţime de reşedinţe, cum ar fi cea a mareşalului Richelieu, au fost dărâmate pentru lucrările de urbanism.

Regina Victoria însăşi a cerut să viziteze castelul şi a beneficiat de ospitalitatea legendară a gazdei. Iar plăcerea de a dina în porţelanuri de Sèvres a declanşat elogiile şahului Persiei, ale lui Henry James, Guy de Maupassant, lady Randolph Churchill şi viitorului Eduard al VII-lea.

Baronul Ferdinand era nepotul fondatorului ramurii austriece a familiei Rothschild.

Aşa-numitul stil Rothschild la Waddesdon Manor

“În 1982 mi s-a părut de neconceput ca numele Rothschild să dispară din domeniul bancar. Iubesc această ţară, de care sunt profund legat, trăiesc aici, muncesc şi particip la dezvoltarea ei. De aceea am decis, împreună cu vărul meu Eric, să fondăm o nouă firmă care, în 1986, a primit numele de Rothschild & Cie”. David a realizat în felul acesta asocierea între ramura britanică şi cea franceză a familiei. O premieră în istoria dinastiei.

În august 1868, baronul James de Rothschild cumpăra Lafite. După 140 de ani, descendenţii lui se afă încă acolo, cum îi place să amintească lui Eric de Rothschild.

Stilul interior de la Lafite este contemporan celui de al Doilea Imperiu şi se datorează lui Betty de Rothschild, văduva lui James. Şi aici poate fi găsit spiritul Rothschild ce caracterizează reşedinţelor lor încă de la jumătatea secolului al XIX-lea. O alianţă caldă, inedită, colorată şi uneori chiar stranie de mobile şi obiecte pe care nimeni înaintea lor n-a îndrăznit să le pună alături. Ea reprezintă o ştiinţă de a trăi, de a crea armonie şi de rafinament. Aici, ca şi la Mouton, mâncărurile sunt alese pentru vinurile servite într-o aliniere de pahare dispuse în faţa fiecărui invitat.

Interior din Waddesdon Manor

În 2005, s-a aflat cu surprindere că, printr-un aport de 20 de milioane de euro, Edouard de Rothschild a devenit acţionarul principal al publicaţiei “Libération”. În 2010, el a devenit preşedintele consiliului de administraţie al ziarului.

Edouard are reputaţia de a fi imprevizibil şi de a nu se afla niciodată acolo unde te-ai aştepta să-l găseşti. A renunţat la cariera de asociat al băncii “Rothschild & Cie”, pentru a se dedica hobby-ului său, concursurile hipice. A început să se antreneze cinci ore pe zi la proprietatea sa, Ferrières-en-Brie, castel ridicat de strămoşul său James de Rothschild. Nefiind selecţionat în echipa Franţei, a luat cetăţenia israeliană pentru a fi integrat în echipa Israelului. Nu s-a calificat, dar a avut astfel ocazia să cerceteze istoria familiei Rothschild în Israel: “Strămoşii mei au contribuit la crearea oraşului Rishon Lezion, au investit în vii, întreprinderi şi opere filantropice. Şi eu văd în această ţară oportunităţi de investiţii în noile tehnologii”, a declarat el.

Bijuteriile Marthei Regnier, la licitaţie

Sculptura Love de Robert Indiana în parcul Waddesdon Manor

La Fontainebleau, au fost propuse în 16 decembrie spre vânzare bijuteriile Art Deco ale fostei amante a baronului Henri de Rothschild.

Numele Marthei Régnier, pe care Giovanni Boldini a pictat-o într-o somptuoasă rochie de bal, portret vândut cu 1,8 milioane de dolari la “Christie’s” New York, în octombrie 2011, a răsunat în epocă.

Celebră actriţă a anilor ’30, a ţinut prima pagină a ziarelor. Era cunoscută din mai multe filme, ca “Manon”, în 1910, “La jeune fille la plus méritante de France”, în 1918, “Y’en a pas deux comme Angélique”, în 1931, sau “Étienne”, realizate de primul ei soţ, Jean Tarride, de care a divorţat pentru a se căsători cu ambasadorul Braziliei în Franţa. A jucat şi în celebrul “Mayerling”, de Anatol Litvak, ca şi în “Les Hommes sans peur”, cu Madeleine Sologne.

Bijuterie Art Deco a Marthei Regnier

De o rară frumuseţe, ea a fost amanta baronului Henri de Rothschild, doctor în medicină, antreprenor şi filantrop, ieşit din ramura englezească a familiei.

Pasionat de teatru şi de poezie, el a semnat şi mai multe piese de teatru cu pseudonimele Charles des Fontaines, P.L. Naveau sau André Pascal, printre care “Caduceul”, “Circe” şi “Le moulin de la Galette”, cu iubita sa în rolul principal.

Această relaţie a fost urmată de moartea prematură a soţiei baronului, care, s-a scris, s-a lăsat să moară de foame.

Marthe Régnier era cunoscută şi pentru interesul ei pentru modă. Era creatoare de veşminte şi parfumuri, a pozat pentru a-şi promova propriile creaţii. Ca femeie de lume, încarna şicul specific Belle Epoque, iar bijuteriile ei erau renumite.

Giovanni Boldini, Portretul Marthei Regnier

Printre piesele propuse se detaşează un inel de Suzanne Belperron, din platină şi onix, ornat cu briliante, estimat la 4.000-6.000 de euro. O uimitoare brăţară din anii ’20, cu montură în aur galben, compusă din plăci de coral cu decor de păsări şi flori, punctate de rânduri de câte trei bule de jad gravat (2.000-2.500 de euro), o broşă semnată “Catie”, cu o succesiune de perle (3.000-4.000 de euro) sau o broşă în aur gri decorată cu safire pătrate, de la “Van Cleef and Arpels”.

Culmea rafinamentului este o trusă de toaletă incrustată cu iniţialele MR, cuprinzând perii, piepteni, flacoane şi oglinzi (1.000-1.500 de euro).

Pentru a completa această vânzare a fost adus, dintr-o colecţie de la Fontainbleau, un inel în aur gri, cu un diamant oval de 10,1 carate, de un alb excepţional şi de mare puritate. O piesă-far pentru piaţa franceză.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.