Cât de pregătit este Vestul pentru un război pe care el însuși îl anunță

Occidentul nu are nevoie de un Green New Deal, ci de ceva asemănător New Deal-ului din anii 1930

Cât de pregătit este Vestul pentru un război pe care el însuși îl anunță

Occidentul nu are nevoie de un Green New Deal, ci de ceva asemănător New Deal-ului din anii 1930

Într-un recent articol publicat de The Times, istoricul Niall Ferguson scrie că nu doar Israelul a fost luat prin surprindere de atacul Hamas – și Statele Unite au fost surprinse de multitudinea fronturilor pe care hegemonia le este amenințată. Niall Ferguson consideră că lumea a intrat demult în Al Doilea Război Rece iar acum se aproprie de un nou război mondial. Negocierile pentru încetarea conflictului din Israel sau din Ucraina nu ar putea pune capăt decât conflictelor pe două fronturi ale acestui război, cele care, prin apropierea lor geografică și ideologică de Vest sunt cele mai vizibile și percepute ca fiind cele mai dramatice. Însă marele război actual înseamnă și războiul pentru rutele comerciale și resursele Arcticii, războiul din Pacific, războiul submarin, cel din spațiu, multitudinea de conflicte civile locale, războaiele dintre bandele ce își creează adevărate state și narcostate în țări considerate civilizate.

Precedentele mari războaie au fost câștigate nu numai datorită unor conduceri militare și politice competente, ci și prin forța industrială și controlul resurselor naturale. Are oare Vestul atuurile necesare pentru a câștiga un mare război în acest moment? Este  o întrebare pe care și-o pune sociologul american Joel Kotkin.

 

„Un război în secolul 21 ar opune Vestul și pe aliații săi asiatici – în primul rând Japonia, Coreea de Sud și India, unei alianțe asemănătoare ”pactului de oțel” dintre Germania nazistă și Italia fascistă. Ar fi o alianță între China, Rusia și Iran.

Pentru a contracara aceste trei state, Vestul nu are nevoie de un ”Green New Deal”, ci de ceva asemănător New Deal-ului din anii 1930 – un program care să întărească infrastructura, producția de energie și producția industrială. Aceste politici au pus bazele pe care America și aliații ei au devenit ceea ce Franklin Roosevelt numea ”arsenalul democrației” și au permis SUA să devină sprijinul principal în lupta împotriva fascismului.

În acest moment, orice încercare de reindustrializare a Vestului ar stârni opoziția elitelor americane. Asta înseamnă și opoziția unor giganți precum BlackRock care, prin politica sa de Guvernanță de Mediu, Socială și Corporatistă încearcă să promoveze investiții în firme care au aceeași obsesie a emisiilor zero de carbon. În practică, aceste politici perpetuează hegemonia industrială a Chinei, în vreme de BlackRock își extinde afacerile în China, cel mai mare poluator global.

Ideologii pieței libere au jucat și ei un rol în dezindustrializarea Vestului. Consultanții și investitorii au promovat delocalizarea producției de bunuri esențiale și strategice. Între 2004 și 2017, SUA au scăzut de la 15% din producția industrială mondială, la 10%. Deficitul comercial cu China a dus la pierderea a 3,7 milioane de locuri de muncă în America. Începând din 1965, SUA și UE și-au redus la jumătate procentul din producția industrială cu valoare adăugată mare, ajungând la 33%, de la 65% din totalul mondial.

Este puțin probabil ca potențialii inamici ai Vestului să facă aceleași greșeli. Ei atacă pe mai multe fronturi – Rusia lovește Ucraina, arabii lovesc avanpostul vestic din Israel, iar China se pregătește să ia Taiwanul. Vestul este prost pregătit pentru aceste provocări. Un studiu al Centrului pentru Studii Strategice Internaționale arată că, înaintea atacului Hamas, SUA aveau deja probleme cu rezervele de arme și sisteme de luptă pentru a asigura antrenarea militarilor ucraineni și susținerea efortului de război al Ucrainei.

Nu este adevărat cp SUA poate compensa actuala dependență de importuri prin investiții și dominația la nivel tehnologic. Deficitul net al SUA în materie de comerț cu produse high-tech a fost de 242 de miliarde de dolari in 2022, iar anul acesta pare să urmeze aceeași tendință. Este vorba și despre componente necesare pentru armament, multe dintre ele fiind produse in China. Dependența poate crește dacă China va invada Taiwanul, acolo unde se produc multe componente necesare industriei americane. Taiwanul este esențial pentru Apple, Intel, AMD, Nvidia, acolo se produc semiconductoare pentru avioanele F-35. Ce se va întâmpla dacă China va pune mâna pe aceste componente critice?

Puternicul lobby pentru energia regenerabilă ajută China să obțină dominația la capitolul ”industriilor verzi”. China are control asupra metalelor rare și a tehnologiei prelucrării lor. China are monopol virtual asupra industriei energiei solare și produce acum de două ori mai multe vehicule electrice decât SUA și UE la un loc. Ecologiștii radicali din Vest laudă acest progres al Chinei, fără a vedea însă că această țară construiește centrale pe cărbune și emite mai multe gaze cu efect de seră decât toate țările dezvoltate luate împreună.

China primește un cec în alb pentru a polua, în timp ce politicile verzi slăbesc industria occidentală. Dezindustrializarea este vizibilă în California, dar și în Germania, campionul industrial al Europei.

Dar lupta nu este pierdută. O evoluție pozitiva este faptul că SUA au devenit producătorul dominant de carburanți. În timpul războiului de Yom Kippur, în urmă cu 50 de ani, producția americană de petrol stagna și SUA depindeau de petrolul din Orientul Mijlociu. Acum, SUA exportă patru milioane de barili de petrol pe zi, precum și gaze naturale. SUA sunt cel mai mare exportator de gaze naturale lichefiate din lume. Aceste evoluții au generat însă o opoziție din partea a ceea ce unii numesc ”industria anti-industrie”, un complex de ONG-uri și corporații care învârt 4,5 miliarde de dolari în fiecare an. Această rețea de grupuri de activiști primesc sute de milioane de dolari din parte unor oligarhi precum Michael Bloomberg, Laurene Powell Jobs, Jeff Bezos sau John Doerr, pentru a promova energiile regenerabile și pentru a reduce sectorul energetic tradițional.

Prin urmare, dezvoltarea industrială rapida este imposibilă în contextul actualei agende eco, deoarece costul energiei amenință o mulțime de industrii. Dacă este să se pregătească de o mare confruntare, Vestul ar trebui să observe că autosuficiența energetică este un element critic pentru securitate.

Opoziția față de energia nucleară a ajutat Rusia să devină campioană la îmbogățirea uraniului, cu 46% din capacitatea mondială.

Unii lideri europeni, precum Emmanuel Macron și Pedro Sanchez, și-au dat seama cât de importantă este reindustrializarea continentului. În SUA, schimbările climatice și mediul preocupă foarte mult doar 5% din populație. Până și administrația Biden a recurs la măsuri mai dure pentru a face față provocării chineze în materie de știință și tehnologie.

Cu toate acestea, puterea militară este ignorată de multe state vestice. Armata SUA a ajuns să aplice ”strategii climatice”, în vreme ce rezerva de muniție se reduce și pregătirea de luptă a militarilor a scăzut. Lucrurile stau la fel în Europa, unde armatele sunt atente la schimbările climatice, iar serviciile secrete au ajuns să prioritizeze drepturile LGBT, în loc să se axeze doar pe factorii de descurajare a potențialilor inamici.

Vestul nu mai poate nesocoti amenințarea reprezentată de obiectivul Chinei de a domina lanțurile de producție și de a deveni superputerea globală până în 2050, obiectiv care acum pare mai tangibil decât obiectivul Vestului de ”build back better” sau de a impune ”marea resetare” prin descreștere economică.

Intrăm într-o perioadă cu primejdii, iar Vestul trebuie să prioritizeze întărirea armatelor, a industriei și resurselor de energie. Nu se observă însă că liderii occidentali se ridică la înălțimea acestor provocări. Însă, așa cum au demonstrat precedentele conflicte globale, acest lucru a fost posibil. Întrebarea este dacă acum Vestul va avea suficient timp și suficientă voință pentru a face ca acest lucru să se întâmple din nou”.

 

Distribuie articolul pe:

38 comentarii

  1. America a intrat în I WW de partea Marii Britanii cu condiția ca aceasta să renunțe la Palestina, în al II WW a intrat de partea rușilor ca aceștia să fie de acord cu înființarea Israelului pe teritoriul Palestinei, câștigată în I WW.
    Acum pregătesc un al III WW, ca să ce ?
    Ca să facă prin Israel statul mondial globalist cu capitala la Ierusalim ?
    P.S. China n-are nevoie să ocupe militar Taiwanul.
    Este suficient ca prin alegeri „libere”, ca peste tot în Lume ( vor urma și la noi , nu că până acuma n-ar fi fost la fel 😎 ) să vină la putere un regim favorabil Chinei.
    Cineva spunea că tot răul din Lumea asta vine de la evrei, și dacă stai bine și te gândești, mai ales cu ce se întâmplă acum, cu ei în prim plan peste tot îți dai seama că ăștia dacă ar vrea ar putea face și mult bine, pentru că sunt capabili și au cu ce, vorba aia, dar nu vor !
    Și nu vor pentru că cele sfinte a lor, vorba vine!, le cer și îi îndeamnă la cu totul altceva.
    Să ai atâta amabilitate să conduci atâtea state importante din Lume, mai direct ca-n SUA, Canada, UE, Rusia , toată Africa la un moment dat și să provoci doar dezastre inclusiv meteo , în loc de bunăstare dovedește că nu se vrea, nu că nu se poate, cum poate ar vrea alții, dar nu pot . Deocamdată ! 😉
    Și oricât am vrea s-o ignorăm , sau chiar s-o desființăm, Religia, de fapt Religiile își demonstrează supremația în tot ce mișcă-n Lumea asta, nu prost făcută ( cum zice o vorb- 😎 ), că ea a fost inițial bine concepută de Creator, dar s-a înrăit pe parcurs și cu cât ne apropiem de Final, aceasta se observă din ce în ce mai mult !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.