' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
O mie de licee din periferiile Franței au ieșit în stradă pe 1 octombrie și au acuzat șanse inegale la educație, lipsa banilor, a profesorilor, a speranței. Li s-au alăturat liceele centrale, apoi studenții, iritați de costul studiilor și dispariția perspectivei profesionale.
Elevii și studenții din Italia și Belgia au ieșit și ei. Sute de mii de tineri au invadat străzile în numele educației. Apoi, a ieșit din case generația mai veche. Vîrsta mijlocie a extins revendicările: locuințe inaccesibile, pierderea puterii de cumpărare, insecuritate economică, salarii, pensii, servicii publice proaste. O realitate economică și socială apăsătoare a ridicat la luptă sindicatele. Spania, Portugalia, Grecia, ba chiar și Albania au început să mute protestele din zona degradării vieții în zona politică, căutînd vinovați pentru noul val de sărăcire.
