Răspunderea este ceva natural într-o societate. Este un lucru evident pentru oricine, chiar şi pentru copii. Unul din primele lucruri pe care le înveţi în viaţă este să fii responsabil pentru faptele tale şi, mai ales, să acţionezi ştiind că o să poţi fi tras la răspundere, mai devreme sau mai târziu, pentru ceea ce ai făcut sau nu ai făcut. Ceea ce credem că merită spus este că, într-o societate clădită pe astfel de principii, este cel puţin curios că tocmai persoanele care sunt însărcinate cu stabilirea răspunderii şi a consecinţelor acesteia, sunt cele care luptă cel mai fervent împotriva definirii clare a propriei răspunderi. Magistratul este cel chemat să stabilească răspunderea persoanelor şi să aplice sancţiunea: formal, se intampla în mod curent, în fiecare zi, în zeci de dosare, dar cei mai mulţi fără a fi măcar conştienţi de importanţa misiunii sociale pe care o au.
Cu toate acestea, sau poate chiar din cauza aceasta, când este adusă în discuţie răspunderea judecătorilor, magistraţii fac front comun şi se opun cu îndârjire stabilirii unui sistem efectiv şi eficient de responsabilizare. Este momentul în care toate asociaţiile de magistraţi, fratricide de cele mai multe ori, sunt de acord că orice sistem de responsabilizare este prost şi „de natură să afecteze independenţa judecătorului”.
Dar exista, oare, o independenta a Judecatorului, in beneficiul drepturilor omului, al drepturilor cetateanului-justitiabil ? Independenţa judecătorilor a devenit o replică şi o pavăză folosite în orice moment pentru a paraliza orice critică sau acţiune reformatoare a sistemului. Sistem care – o spun instituţiile europene şi internaţionale, observatori obiectivi şi având experienţe similare – este corupt, clientelar şi ineficient.
Este motivul pentru care suntem privaţi de drepturi şi libertăţi în Uniunea Europeana şi ocoliţi de restul lumii civilizate. În acest context, este cel puţin ilară atitudinea magistatraţilor şi a reprezentanţilor acestora care susţin că independenţa judecătorilor este bunul cel mai de preţ într-o democraţie şi ne citează rapoarte întocmite de comisii şi comiţii, unul dintre acestea fiind Consiliul Consultativ al Judecătorilor din Europa (CCJE). Reuşesc astfel să pervertească principii şi să le folosească împotriva intereselor generale pentru protecţia cărora au fost instituite. Adica, tocmai scopul legii este deturnat sub pretextul ca „nu ii lasa legea” !
Când se vorbeşte de obligatia oricărui stat din Uniunea Europeană de a garanta independenţa magistraţilor, se pleacă de la premisa de bun simţ că aceştia doresc să fie independenţi pentru a împărţi dreptatea, pentru a se pune la adăpost de acţiunile unor grupuri şi interese politice, însă NU pentru a fi iresponsabili, ori pentru a nu răspunde pentru faptele de corupţie, neglijenţă şi abuz sau pentru hotărârile strâmbe pe care le pronunţă.
Nimeni nu doreşte ‘sânge şi carne de magistrat”, aşa cum afirma domnul Danilet, uitând că era o vreme când tocmai dansul susţinea că trebuie introdus un sistem mai dur de responsabilizare a magistraţilor.
Societatea doreşte o justiţie curată – pentru că un sistem de guvernare corupt nu supravieţuieşte dacă nu este dublat de un sistem de justiţie în mod egal corupt.
Iar magistraţii care acum susţin că justiţia este corectă şi curată, ar trebui sa fie primii care să dorească responsabilizarea judecătorilor, deoarece este cea mai bună cale de eradicare a unui astfel de sistem decazut din increderea publica.
Chiar daca şi în acest moment există, la nivel teoretic, un sistem de responsabilizare, însă, din analiza Raportului CSM pe anul 2010, rezultă că la nivel practic, el este total ineficient. Cum poate fi calificat altfel un sistem care, din 2973 de petiţii cu care a fost sesizat Serviciul de Inspectie Judiciara pentru judecători din cadrul CSM, au fost înaintate Comisiei de disciplină din cadrul CSM un numar de 246, (adica 8,2%), dintre acestea fiind admise un numar de 15, adica 0,5%?!!??
Şi asta într-un Stat în care societatea este caracterizată de pasivitate, de lipsa conştientizării şi cunoaşterii drepturilor pe care cetatenii le au!
Ne duce cu gandul la drepturile cetatenesti inscrise in Constitutia Republicii Socialiste Romania din 1965 !
Actualul sistem de responsabilizare a magistraţilor este unul ineficient şi construit astfel încât să nu dea rezultate. Nimeni nu e vinovat – nici macar acarul Paun!
Sesizările se înaintează unui Serviciu de Inspecţie Judiciară din CSM, care „analizează”, în cadrul unei proceduri netransparente şi necontradictorii, dacă este cazul sau nu să dea curs sesizării şi să o transmita Comisiei de Disciplină. Persoanele care fac plangerile nu sunt audiate şi nu pot proba altfel decat cu înscrisuri cele susţinute în plângere. În foarte puţinele cazuri în care Serviciul sesizează Comisia de Disciplină, aceasta, de asemenea în cadrul unei proceduri netransparente, analizează sesizarea (cu rezultatele de mai sus, respectiv în proportie 99,5% fiind respinse) fără ascultarea petenţilor, fără a exista posibilitatea susţinerii şi probarii susţinerilor, din Comisie făcînd parte doar judecători.
La acestea se adaugă şi faptul că şedinţele de judecată, cu excepţia celor penale, nu sunt înregistrate (printr-o buna înţelegere-complice dintre Guvern, care nu alocă bani, şi conducerile instanţelor, care nu le cer şi nici nu folosesc mijloacele tehnice care există deja în orice instanţă) astfel incât, cele mai multe incidente care au loc în timpul şedinţelor de judecată şi care ar putea demonstra lipsa de imparţialitate, lipsa de profesionalism, conduita necorespunzătoare a unor magistraţi, sau opusul, aproape ca nu pot fi dovedite.
Independenţa nu este condiţionată de lipsa de răspundere, aşa cum se încearcă a se încetăţeni astăzi, ci este rezultatul, în primul rând, a unui sistem coerent, care începe de pe băncile facultăţii, când sunt însuşite cunoştinţele juridice, se continuă apoi în cadrul institutelor care ar trebui să înveţe viitorii magistraţi, în primul rand, să respecte profesiunea şi pe cei care vin să primească dreptate, şi culminează cu umilinţa pe care orice persoană care este investită cu atâta putere trebuie să o aibă, pentru a nu cădea în păcatul măririi.
Lucruri care, din păcate, lipsesc celor mai mulţi dintre magistraţii noştri.
Independenţa vine apoi de la sine.
Au mai fost şi alte momente în istorie când judecători au fost puşi să aleagă între a pronunţa decizii conforme sistemului sau să înfunde puşcăriile.
Fiecare a ales după cum a putut!
Dupa 70 de ani Judecatorii au doar optiunea sa pronunte decizii potrivit comenzilor executive! Justitia e remorca Puterii Executive?!
Asociaţia pentru Monitorizarea Justiţiei
Colegiul de Conducere
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.