Cazarma fotbalului: Colonelul Talpan apără flancul stâng… cu bugetul Apărării

de Viorel Ioniță și ChatGPT

Într-o țară în care spitalele rămân fără medicamente, profesorii sunt plătiți cu întârziere, iar tancurile se roagă să nu fie ploaie (că ruginesc), Ministerul Apărării Naționale (MApN) găsește, iată, resurse generoase pentru o prioritate strategică de rang zero: fotbalul profesionist în uniformă.

Nu, nu e glumă. Nu e banc cu Armata și balonul. E România — 2025. Țara în care CSA Steaua, un club militar, plătit din bani publici, joacă în Liga a 2-a fără drept de promovare, dar cu dreptul de a toca milioane de lei din bugetul național de apărare.

Și cum altfel să se apere clubul, dacă nu cu un erou de epopee juridico-sportivă: Colonelul Florin-Costel Talpan, juristul combativ, vocea eternă a luptei pentru „adevărata Steaua”, omul care ar putea, cu aceeași pasiune, să apere și Moldova de invazia rușilor… dacă, desigur, Moldova ar avea și galerie.

Când apărarea națională devine apărarea unui corner

În mod normal, un club sportiv al Armatei are ca misiune promovarea sporturilor cu aplicabilitate militară: tir, judo, orientare, parașutism. Nu și în România, unde CSA Steaua menține cu sfințenie o secție de fotbal profesionist, cu jucători angajați pe salarii respectabile, cantonamente, deplasări, medici, nutriționiști — tot tacâmul.

Dar, paradoxal, nu are dreptul să promoveze în prima ligă, pentru că este un club de drept public și finanțat exclusiv din bugetul de stat. Un fel de “misiune imposibilă” jucată în reluare, sezon după sezon. Ei joacă, noi plătim, fotbalul bate pasul pe loc.

Talpanul magic și steagul neverosimil

Colonelul Talpan, un personaj de BD ridicat la gradul de cavaler al regulamentului, a devenit între timp imaginea clubului. Are procese, are glorie, are citate memorabile, dar nu are promovare. Și totuși, echipa merge mai departe, ca un pluton care mărșăluiește pe loc, cu privirea dreaptă și contul deschis la bugetul statului.

Ce vrea de fapt Armata cu acest club? Să demonstreze că poate rata performanța cu disciplină? Că poate ține o echipă profesionistă în stare de repaus, ca pe o rachetă nucleară din anii ’80? Sau că poate da lecții de fotbal într-un campionat unde nu are voie să ajungă niciodată în frunte?

În timp ce NATO cere echipamente, noi alocăm pentru șuturi

România se angajează, tot mai serios, să cheltuie 2,5 până la 5% din PIB pe Apărare. În acest context, fiecare leu cheltuit de MApN ar trebui să însemne muniție, instruire, infrastructură, sprijin pentru veterani. Nu meciuri amicale la Buzău și dispute între galerie și federație.

A susține o echipă profesionistă de fotbal din bugetul Apărării este, în esență, o formă de contraselecție strategică: banii pleacă, gloria nu vine, iar respectul publicului se topește ca un bilet la peluză într-o zi caniculară.

Concluzie: un meci pierdut la masa responsabilității

Într-o vreme în care austeritatea bate la ușă, iar cheltuielile pentru apărare ar trebui să fie orientate către nevoile reale ale Armatei, menținerea unei echipe de fotbal profesionist în subordinea MApN e nu doar anacronică, ci și indecentă.

A venit timpul ca domnul ministru al Apărării să decidă:
Apărăm țara sau apărăm poziția din clasament a CSA Steaua?
Iar colonelul Talpan, poate, să urce într-o bună zi din tribună în Statul Major. E clar că are flerul unui comandant — doar că își irosește muniția în offside.