Cazul care a făcut praf din sistemul ce era deja pulbere

A. Zilele incompetenței

Nouă zile de bâjbâieli neprofesioniste… De ce au fost necesare nouă zile pentru ca procurorii DIICOT să-și dea seama că la Caracal există o problemă criminalistică gravă… Abia DIICOT (central) a sigilat Casa Groazei… După nouă zile… Nouă zile în care doar reprezentanții media au făcut cercetări relevante…

Incompetență? Ar fi mult prea de tot? Cum? Țara asta nu poate califica criminaliști?! Nu credea nimeni. Opinia publică suspecta că, în cazul de la Caracal, au fost încercări de a mușamaliza ceva. În plan local, aceste încercări au fost repetate.

Inițial, și DIICOT (central) a amânat începerea cercetărilor la Casa Groazei, invocând o procedură penală inexistentă în lege.

Opinia publică suspectează legături ale cazului Caracal cu o putere care are capacitatea de a mușamaliza tot ce vrea să mușamalizeze. Nu e clasa politică. Nu are o asemenea capacitate.

Zici Caracal, zici Deveselu… Există acolo o rețea de prostituție care oferă servicii sexuale pentru militarii de la baza americană? Ar fi normal să existe. Ce legături ar putea avea Monstrul din Caracal cu această rețea? Aici, în acest punct, ar fi putut să apară interese de mușamalizare? Numai în acest punct?

Monstrul din Caracal are un dosar psihiatric gros (opt internări). Unii zic că exact asemenea profile psihologice sunt puse la „înaintare” în anumite rețele de trafic sexual. Tocmai pentru ca, dincolo de acest profil să fie greu de adunat probe credibile: tot ce ar spune monstrul ar putea fi decredibilizat, la nevoie.

Iată de ce cazul de la Caracal ar putea evolua înspre un dosar de nebunie criminală individuală, oricât de multe ar fi legăturile ministrului cu aspecte care ar putea conduce la stricarea imaginii unor militari NATO. Ce vină au ei?!

Dacă există vinovăție, ea se află localizată la autoritățile române care au supravegheat presupusele servicii sexuale organizate pentru acest grup de militari.

Monstrul din Caracal e prea sărăntoc ca să fie realistă implicarea sa în trafic transfrontalier de servicii sexuale?

DAR NU… NU ERA NIMIC REALIST ÎN SUSPICIUNILE DE MAI SUS…

IML a stabilit că oasele calcinate găsite la Caracal aparțineau Alexandrei. Iată că toate întârzierile anchetatorilor erau cauzate de incompetența criminală a autorităților. Corupția ucide, poate. Dar incompetența ucide sigur. Acest stat al nostru e putred. E criminal.

Acum e clar că și DIICOT (central) – care nu anchetează crime – a considerat că va descoperi o rețea de trafic de ființe umane. Iar cei care anchetează crima de la Caracal, total incompetenți, au fost adevărații criminali în acest caz.

B. Viața independentă a știrilor

Pe vremea OTV, o știre cu totul și cu totul marginală a făcut rating câțiva ani la rând. Exista un gen de presă ignorat ori disprețuit: thriller-investigația. Dan Diaconescu l-a importat din televizionistica SUA și a făcut bani mulți cu el. Reporterii mainstream îl disprețuiau. Otevistul a vrut să treacă, după acest succes strict financiar, în politică.

Dezbaterile despre prezidențiale lâncezeau. Eram în toiul verii. Hopa, știrea despre adopția de la Baia de Aramă. Totul a plecat de la un abuz flagrant al unui procuror.

Thriller-investigația care a urmat a fost urmărită de țara întreagă. Scenarita a înflorit într-o mixtură politico-juridică. Era suspectată (tacit) implicarea unei ambasade în tot jocul de abuzuri. Media a dezvăluit multe falsuri și nereguli. Frustrarea opiniei publice s-a încheiat nedrept, credem noi.

Imediat, hopa, știrea de la Caracal: răpire, viol, aparențe de mușamalizare… Scenarita tacită a dat în clocot: zici Caracal, zici Deveselu… Mușamalizările păreau a se ține lanț. Thriller-investigația bătea recorduri de rating. Otevizarea devenea ceva onorabil, ceva valoros. Toată țara aștepta dezvăluiri din ce în ce mai senzaționale. Frustrare din nou: scenariile cad. Era vorba de un nebun singuratic, posibil criminal în serie. Analizele genetice au arătat că monstrul din Caracal nu livrase fata răpită și violată niciunei rețele de trafic de ființe umane. Dorința (tacită) de a-i vedea pe americani vinovați s-a potolit.

Viața știrilor pare a avea mult de-a face cu fantasmele opiniei publice. Iar aceste fantasme au de-a face cu tabu-urile media: nu se vorbește niciodată despre corupția indusă de interesele multinaționalelor, ori de abuzurile diplomaților străini.

Apropos: vă imaginați ce turnură ar fi luat cazul Caracal dacă la Ministerul de Interne ar mai fi „tronat” Carmen Dan? Ce politizare ar mai fi cunoscut acest caz de crimă!?

După ce cazul Caracal a devenit (vineri, 02.08 2019, seara) caz de omor, guvernul a trimis prefectul să facă declarații publice. Le-a făcut duminică la prânz. Ce a declarat? Nimic.

De sus până jos, incompetență… statul nostru e praf când nu se pune problema să însceneze ceva, ci chiar să facă o investigație… Media cercetează mai profesionist decât autoritățile! E cumplit! E total anormal. Un stat eșuat?

Sau o înscenare de proporții? Duminică la prânz totul era răsturnat: IML este suspectat că a dat o analiză genetică falsă. Fantasma rețelelor de trafic cu ființe umane a revenit rapid în miezul suspiciunilor.

Opinia publică (mentalul nostru colectiv) nu crede în ipoteza unui criminal în serie. Vrea mixtură politico-judiciară. Este o creație psiho-socială a DNA-Kovesi, ori un simț realist al realităților?

C. Monstrul din Caracal – verigă de rețea?

O mărturie venită după analizele IML aduce informații care îl arată pe monstrul din Caracal drept verigă de rețea de prostituție locală. Casa lui (un fel de peșteră, de fapt), ar fi un loc în care erau oferite servicii sexuale contra cost.

Mărturia este supusă, desigur, și ea multor îndoieli, dar martorul are înregistrări filmate. Așa susține Alexandru Cumpănașu: că el, personal, deține acele înregistrări, oferite de acest martor audiat deja de DIICOT.

Mărturia aceasta, dacă poate fi confirmată, ar lumina tot cazul de la Caracal. Verigă de rețea locală, Gheorghe Dincă a avut o anume protecție a celor care au beneficiat de „bordelul” său: o casă dărăpănată la care cine s-ar fi gândit ca la un loc pentru servicii de prostituție?

Acum, a devenit o urgență suspectarea procurorului care a întârziat percheziția, pe când Alexandra poate mai trăia, în noaptea fatală. Dincă a declarat că deja la ora 12, când a revenit de la Craiova, a ucis-o și a ars-o pe Alexandra, ca să nu fie găsită de Poliție, alertată de fata răpită prin 112. Poliție care a fost oprită de un procuror să intre în Casa-Peșteră tocmai când Alexandra era arsă într-un butoi.

Ore în șir, după apelul Alexandrei la 112, Poliția din Caracal s-a pus, din proprie inițiativă, pe tot felul de piste false, în vreme ce un procuror local amâna, până la 6 dimineața a doua zi, percheziția la Casa-Peșteră.

Apoi, zile în șir, Casa-Peșteră a rămas necercetată. Nouă zile. După nouă zile, DIICOT (central) începe cercetările și găsește zeci de indicii, probe, semne suspecte. Totul e condus spre ipoteza unui criminal în serie, un singuratic.

Răsturnarea de situație a venit chiar când IML a confirmat crima din Casa-Peșteră. Nu! Acolo nu acționa un criminal singuratic. Acolo era un șef de bordel care lucra inclusiv pentru plăcerile sexuale ale unor procurori, polițiști etc.

Cu ferestrele cimentate, Casa-Peșteră n-a trezit suspiciunile Poliției ani de zile. Presupusa înscenare devenea tot mai credibilă pe măsură ce cazul celălalt, dispariția Luizei, era mușamalizat.

Înscenarea devine pur și simplu insuportabilă în clipa în care ministrul Justiției își dă misiunea de a anunța rezultatul IML, înainte ca raportul de analiză să fie definitivat (scris).

Ce caută politicul aici?! Nu e destul de compromis?!