Ultimul interviu al mistrului Justiției, Tudorel Toader, nu mai aparține unei persoane solidare cauzei guvernării, ci mai mult uneia aflată pieziș unui orizont previzibil. Fostul judecător al CCR se vede aruncat în mijlocul unei confruntări a cărei miză îi excede drepturi și competențe, dincolo de aspectele politice inerente. Cei care l-ar fi vrut garantul moral și profesional al Ordonanței de amnistie par a nu vedea în omul care a traversat toate etapele profesionale, un personaj de un alt calibru, nu un impostor. Precizările actualului ministru Tudorel Toader, care indiscutabil este omul zilei, privind raportarea la situația sa dezvăluie nu numai presiunile cumva inerente, însă, în principal, poziția sa implicită.
Tudorel Toader se află în cea mai discutabilă și riscantă poziție publică, ducând pe umeri proiecte de reformă, care nu-i aparțin în totalitate, caracterizate drept boicot asupra statului de drept și actului de justiție. Situația lui Lucrețiu Pătrășcanu, titular la Ministerul Justiției, care s-a văzut intrat în mașinăria pe care el însuși o pusese la punct, într-un cadru fără efectele de atunci, se poate repeta. Tudorel Toader a fost angajat în ultimul an într-un demers complicat, care a dus la supraviețuirea coaliției PSD -ALDE și la stabilitatea guvernamentală, însă la unele lucruri colaterale care nu ar trebui să-l privească. Motivele care l-au adus în guvern rămân deocamdată greu de stabilit. Mecanismul justiției din România, ajuns principala componentă a statului paralel, a găsit în Tudorel Toader un oponent evident. Criticile vehemente care i s-au adus sunt umbrite peremptoriu de denunțarea protocoalelor prin care statul român a fost anihilat și transferat în proprietatea unor grupuri criminale de interese.
Că ministrul Justiției nu este dispus și are cum să meargă mai departe pe o anume linie, o spune el însuși explicit. Că nu el a venit spre ușa partidului aflat la guvernare, e un adevăr afirmat deschis.Acesta e un remember cu trimitere deloc de neglijat, inclusiv la noțiunea de drept. Afirmațiile ministrului Justiției aparțin unei persoane aflată deja într-un vădit conflict de fond asupra căruia nici nu se poate exprima mai mult. Ministerul Justiției are deja multe schelete în dulapurile sale, inclusiv procesul nesoluționat al comunismului, esențial, asupra căruia vor trebui făcute câteva constatări simple însă etern amânate.
Prezența lui Tudorel Toader la Ministerul Justiției se apropie de o evaluare nefastă în ce îl privește, care nu-i exclus să fi fost deja încheiată. Înțelegând limitele constitutive ale legii, și ” presiunile atmosferice”, miza ministrului este una a unei demnități care va trebui recuperată dintr-o istorie mai tulbure decât toate aluviunile care au adus România în situația de acum. Ministrul Justiției din România pare a fi expus unui șantaj pe deja l-a denunțat, poate tardiv.
Parșiv și murdar articol.