Ce e de făcut? Să facem nefăcutele!

Să ne uităm în urmă ca să listăm ce n-am făcut, dar ar fi fost bine să facem.

Noi n-am făcut studii medicale pe care să le putem compara (sau nu) cu studiile altora. N-am lansat, de pildă, în perioada în care făceam anchete epidemiologice, o cercetare cu privire la specificul mobilităţii celor care au transmis infecţia (câţi veneau din Italia, câţi din Germania etc.). Ceva uşor de făcut, dar nefăcut. Ar fi folosit pentru carantinarea mai strict supravegheată a celor care veneau din focarele mai „performante”.

Acest exemplu minimal arată că am lucrat eminamente reactiv, nicidecum anticipativ şi preventiv.

Strategia noastră a rămas până în prezent strict reactivă. Un element proactiv ar fi fost acela care ar fi reglementat un centru naţional de avizare a importurilor de măşti sub specia conformităţilor tehnice. De aceea, nu avem nici studiul despre reala răspândire a măştilor neconforme, care ne-au apărat de contagiune tot atâta cât ne-a apărat şi masca lui Zorro.

Ce este de făcut?

Această dezbatere despre ce n-am făcut a rămas şi ea nefăcută. Am continuat cu toţii să gândim doar reactiv. Şi am reacţionat prin imitarea modului de a reacţiona din alte ţări, care nici ele n-au strălucit la capitolul studiilor cu ţinte prevenţionale. Nicăieri nu s-au făcut campanii naţionale de întărire a imunităţii naturale, ceea ce era posibil prin vitaminizări adecvate, prin sport şi prin plimbări în aer liber. Am făcut contrariul: am interzis plimbările. Dacă am fi scris în declaraţia pentru ieşirea din casă că vrem să hălăduim aiurea prin spaţii verzi, am fi fost amendaţi.

Acum, de-panicaţi întru câtva, recunoaştem unele greşeli de acest fel, dar nu vrem să vorbim de greşeala strategică de a fi acţionat unilateral (doar reactiv).

N-am vrut să recunoaştem, în clar, că testele PCR nu au fost create pentru diagnosticare, dar am decis pe şest să nu le folosim pe scară largă (ceea ce ar fi dat pe scară mare fals-pozitivi şi fals-negativi). Asta a convenit unor interese politice, nu unor reale raţiuni medicale. Strategia generală de combatere a pandemiei a rămas bătută în cuie, fără să ne mai gândim la ce ar fi folositor sfatul imunologilor şi al traumatologilor.

Dacă am reuşi să analizăm cu luciditate cât din prevenţia standard (mască, igienă, distanţare) a fost anulat de… prevenţia pe care n-am făcut-o (întărirea imunităţii), ne-am preda unui stres de vinovăţie care ne-ar slăbi imunitatea şi mai abitir decât a făcut-o panicarea cu şi fără rost. Traumatologii ne-ar fi putut explica ce efecte poate avea asupra copiilor scoaterea lor brutală din ritmurile obişnuinţelor lor. Asta ar fi impus studii româneşti despre realitatea transmiterii contagiunii prin copii.

Nici pe departe strategii noştri nu au fost capabili de asemenea judecăţi.

Da, Cotidianul.ro se întreabă, pe bună dreptate, ce e de făcut. Răspunsul meu e că avem a căuta mai întâi un consens minimal asupra celor pe care nu le-am făcut, dar ar fi fost bine să le facem. Şi avem a înţelege dacă este sau nu este prea târziu a le face.