Niciun istoric nu a putut să prezinte cauzele raționalmente convingătoare ale izbucnirii Primului Război Mondial. Mai convingătoare au fost explicațiile celor care au căutat să afle scopurile acelui război. Unii au spus că un scop urmărit de beligeranți ar fi fost consolidarea naționalismului în locul deja consolidatului internaționalism proletar, care reprezenta un pericol major pentru ordinea capitalistă a Occidentului.
Alții au spus că războiul s-a prelungit nerațional de mult dat fiind că scopul ar fi fost slăbirea militarismului german, un pericol pentru ordinea britanică a imperialismului acelui timp. Germaniei i s-au pus condiții de pace de neacceptat: capitularea necondiționată. Acest fel de a forța continuarea războiului a urmărit tocmai slăbirea extremă a puterii militare a Germaniei, astfel încât în viitorul previzibil această țară să nu mai poată porni propriul său imperialism.
La Conferința de Pace de la Versailles, acest scop nu a mai putut fi ascuns. Și totuși, viitorul nu a fost atât de previzibil pe cât și-ar fi dorit unii ori alții, deși există și voci care susțin că pentru adevărata slăbire a militarismului german ar fi fost prevăzut chiar și potențialul războinic al deciziilor de la Versailles.
Avem, azi, asemănări, deosebiri semnificative în confruntarea NATO cu militarismul rus?
Ciudat: Rusia pare a forța un fel de capitulare necondiționată a NATO, cerându-i să-și anuleze extinderile de după 1997.
Avem aceeași desfășurare stagnantă a războiului, care pare a aștepta răsturnări politice în țările implicate.
Imperialismul britanic de acum o sută de ani este purtat azi de SUA, care au declarat că și-ar dori o Rusie slăbită în urma lungirii acestui război. Dar avem și vocea președintelui francez, care atrage atenția că umilirea Rusiei ar putea fi la fel de periculoasă cum a fost umilirea Germaniei.
Deosebirea majoră poate veni din extinderea NATO chiar în cursul războiului, dacă Turcia nu va mai sparge o dată consensul în luarea unor asemenea decizii. Dacă va rămâne în consens, îndiguirea Rusiei ar putea fi completă pe frontul de est și fără tampon strategic în nord.
Ce comparăm? Când începea stagnarea frontului în Primul Război Mondial, cine s-ar fi gândit că după război au să dispară trei monarhii și au să apară state noi? De aceea, azi, mulți aleg să creadă că, după acest război, unele teritorii actualmente ucrainene vor fi transferate țărilor de origine: Ungaria, Polonia, România, Lituania, Slovacia.
Ar fi o tragedie pentru ucraineni, care au fost motivați eroic de speranța că așa ceva nu se va întâmpla, dar aceste țări au fost, la rândul lor, motivate în efortul propriu de război gândindu-se la finalul lui. La fel a gândit și Ungaria, dar ea își ține ouăle în coșul lui Putin.
Ce vedem cu ochii minții care compară? O Ucraina restructurată și abia așa eligibilă pentru aderarea la NATO. Pe de altă parte, propaganda de la Kremlin tocmai a redeschis problema Primului Război Mondial și spune că, la fel ca atunci, Rusia a fost atrasă într-un joc pe care nu și l-ar fi dorit. Rușilor nu le convine, în fapt, nici Ucraina „dodoloață”, nici Ucraina restructurată pentru a putea intra în NATO.
mey, Janos, eu cred ca stii si ungureste, nu ca doar ii susții. Ce teritorii ucrainene pt. unguri mai inainte de rusi, romani, polonezi si slovaci, in ordine? Asta mai inainte de toate, iar căinarea ukranilor te priveste si te definește.