Domnișoara Pogany despre Brâncuși

Brâncuși nu a trecut neoservat. Nu a fost la „și alții“. Cum l-au văzut Modigliani, Guggenheim sau Margit Pogany?

De (R.C.)
Domnișoara Pogany despre Brâncuși

Brâncuși nu a trecut neoservat. Nu a fost la „și alții“. Cum l-au văzut Modigliani, Guggenheim sau Margit Pogany?

Milioane de oameni i-au admirat operele. Mulți nu le-au înțeles, și a fost chiar nevoie de un proces să decidă dacă o lucrare de-a sa e operă sau utilaj tehnologic. A fost iubit cu patos și urât, poate,la fel. Un lucru e însă cert. Nu a trecut neoservat. Nu a fost la „și alții“. Iar dovadă mai mare asupra acestui fapt stau declarații ale unor personalități mondiale. Donc (așa, că tot a fost Brâncuși și francez):

Modigliani scria lui Brâncuși:

„Nu pot să termin portretul tău. Nu pot să te fixez și să te definesc. Ești viclean ca o vulpe. Dar nu te pot picta ca pe o vulpe, fiindcă ai o inimă bună de țăran. Nu te pot picta ca pe un om de știință, deși ești detașat ca orice savant. Ești un bucătar excelent. N-am mâncat nicăieri o friptură de berbec mai bună decât la tine. Cum o să te pictez ca bucătar? Te văd că postești zile întregi până la înfometare pentru a atinge stadiul iluminării. Dar cum să te pictez ca sfânt?“

Peggy Guggenheim: „Jumătate de țăran înțelept și jumătate de zeu adevărat”

Peggy Guggenheim, celebră colecționară de artă, spunea despre Brâncuși că era  „Jumătate de țăran înțelept și jumătate de zeu adevărat”. Ea a rememorat mai târziu despărțirea lui Brâncuși de una dintre operele sale: Pasărea în spațiu.

„Această Pasăre în spațiu avea să-i dea de lucru timp de mai multe săptămâni. La momentul la care a terminat-o, nemții erau lângă Paris, iar eu m-am dus și am adus-o cu mica mea mașină, ca s-o împachetez și s-o expediez la timp. Pe fața lui Brâncuși curgeau lacrimile. Am fost sincer mișcată. N-am aflat niciodată de ce era atât de tulburat, dar am presupus că era din cauză că se despărțea de pasărea lui preferată.”

Margit Pogany, care a inspirat sculptura Domnișoara Pogany

De fiecare dată când a început, a și terminat un nou bust în lut”, a scris ea. „Fiecare dintre acestea a fost frumos și o asemănare minunată și de fiecare dată a râs și a aruncat-o înapoi în cutia de lut.” Sculptura terminată, în schimb, era un fel de portret curios: un ovoid mare, cu brațele neîncorporate și pleoapele odihnite, care abia abia repetă trăsăturile de bază ale capului unei femei.

Tom Lubbock, critic de artă al The Independent,

„Pe lângă Rodin, Brâncușii arată absurd; absurd de grosolan și nearticulat. Și lângă Brâncuși, Rodin pare absurd; absurd de grandioasă și explicită. Ceea ce este sublim și care este ridicol, este o chestiune de gust

 

Judecătorul J. Waite, cel care s-a pronunțat asupra faptului că „Pasărea în spațiu“ era cu adevărat „artă”.

„S-a dezvoltat așa-numita nouă școală de artă, ai cărei exponenți încearcă să descrie idei abstracte mai degrabă decât obiecte naturale intime. Indiferent dacă suntem sau nu în simpatie cu aceste idei mai noi … credem că trebuie luate în considerare faptele existenței lor și influența lor asupra lumilor artei, recunoscute de instanțe. ”

Distribuie articolul pe:

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.