Cealaltă Europă și războiul migrației ilegale. Rămășițele imperiului spaniol în Africa

Ceuta și Melilla sunt două fragmente de Spanie înfipte în nordul Africii și două avertismente despre slăbiciunea Europei. Ceuta, cucerită de portughezi în 1415 și devenită spaniolă în 1668, iar Melilla, ocupată de Castilia în 1497, nu mai sunt avanposturi comerciale ale unui imperiu. Sunt frontiere externe ale Uniunii Europene, revendicate de Maroc și transformate […]

Mihai Isac - Contributor
Cealaltă Europă și războiul migrației ilegale. Rămășițele imperiului spaniol în Africa

Sursa: Facebook Daily Star

Ceuta și Melilla sunt două fragmente de Spanie înfipte în nordul Africii și două avertismente despre slăbiciunea Europei. Ceuta, cucerită de portughezi în 1415 și devenită spaniolă în 1668, iar Melilla, ocupată de Castilia în 1497, nu mai sunt avanposturi comerciale ale unui imperiu. Sunt frontiere externe ale Uniunii Europene, revendicate de Maroc și transformate […]

Ceuta și Melilla sunt două fragmente de Spanie înfipte în nordul Africii și două avertismente despre slăbiciunea Europei. Ceuta, cucerită de portughezi în 1415 și devenită spaniolă în 1668, iar Melilla, ocupată de Castilia în 1497, nu mai sunt avanposturi comerciale ale unui imperiu. Sunt frontiere externe ale Uniunii Europene, revendicate de Maroc și transformate în ținte permanente pentru rețelele de trafic și pentru intrări clandestine. Poziția strategică, în apropierea strâmtorilor și a Gibraltarului britanic, complică orice efort de rezolvare.

A spune acest lucru nu înseamnă ostilitate față de străini. Înseamnă recunoașterea unei reguli elementare. Un stat care nu controlează cine îi trece granița renunță la una dintre funcțiile sale fundamentale. Azilul trebuie acordat celor persecutați, prin proceduri clare și individuale. Migrația economică trebuie organizată legal, după capacitatea pieței muncii și a serviciilor publice. Escaladarea gardurilor, forțarea punctelor de frontieră și intrarea prin mare nu pot deveni o scurtătură premiată ulterior.

Ani la rând, Madridul și Bruxellesul au confundat compasiunea cu absența fermității. Au ridicat garduri, dar au lăsat mesajul politic neclar. Frontiera este interzisă astăzi, însă șederea ilegală poate fi legalizată mâine. Această ambiguitate nu salvează vieți. Îi încurajează pe oameni să riște și oferă traficanților cea mai profitabilă reclamă. Iar costul este plătit de polițiști, comunități locale și de migranți disperați.

Războiul migrației ilegale

Istoria recentă demonstrează unde duce această ambiguitate. De exemplu, în 2005, cel puțin 40 oameni au murit la frontierele Ceutei și Melillei. În februarie 2014, alți 15 s-au înecat la plaja Tarajal, în timpul unei operațiuni a forțelor spaniole. În mai 2021, peste 8.000 de persoane, inclusiv aproximativ 2.000 de minori, au intrat ilegal în Ceuta după relaxarea controlului marocan, pe fondul unei dispute diplomatice cu Madridul. În iunie 2022, tentativa masivă de la Melilla s-a încheiat cu cel puțin 23 de morți, iar unele organizații au indicat 37.

Aceste tragedii nu justifică desființarea controlului. Dimpotrivă, arată ce se întâmplă când frontiera devine teren de asalt, șantaj diplomatic și afacere criminală. Marocul a înțeles că poate transforma migranții în instrument de presiune asupra Spaniei, pe fondul crizei din Sahara. Traficanții au înțeles că imaginile unei breșe reușite atrag alte mii de clienți. Iar guvernele europene au răspuns când cu brutalitate, când cu improvizație, rareori cu o strategie coerentă.

Sunt necesare efective suficiente, supraveghere tehnică, centre funcționale de examinare a cererilor, decizii rapide și returnarea celor fără drept de protecție. Fără consecințe previzibile, legea devine simplă decorare administrativă. Iar integrarea începe abia după ce statul știe pe cine primește legal.

Regularizarea nu înseamnă integrare

Decizia guvernului Sánchez din 2026 confirmă tocmai eșecul. Executivul spaniol a acordat posibilitatea obținerii unui permis temporar de ședere și muncă, inițial pentru un an, celor care puteau demonstra minimum cinci luni de prezență, nu aveau antecedente penale și îndeplineau anumite condiții familiale, profesionale sau de vulnerabilitate. Peste un milion de cereri au fost depuse.

Juridic, nu este cetățenie. Politic însă, este o regularizare masivă care transmite un mesaj periculos. Încălcarea regulilor poate fi urmată, după un timp, de recunoaștere legală. Astfel, guvernul repară retroactiv lipsa controlului, în loc să construiască un sistem credibil de admitere legală.

Integrarea nu se face prin decret și nici prin transformarea excepției în regulă. Ea cere selecție, limbă, muncă legală, respectarea legilor și capacitatea comunităților de a absorbi noii veniți. Europa are nevoie de imigrație, dar nu de imigrație fără control. Ceuta și Melilla arată adevărul incomod. O frontieră este o invitație către următoarea criză și următoarea tragedie.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.