Ceasul negru al Ucrainei

La finalul săptămânii trecute, armata rusă a cucerit orașul Vuhledar, la 90 de km. sud-vest de Donețk, o localitate apărată cu succes de armata ucraineană în toamna anului 2022. În același timp, armata rusă a reușit să ocupe Ceasiv Iar, la nord de Donețk, nu departe de Bahmut, o localitate de unde pot lansa atacuri spre nodul de comunicații din Kosteantinivka, important pentru aprovizionarea liniilor Ucrainene.

Acum, luptele cele mai intense se dau în apropierea localității Pokrovsk, ținta principală a Rusiei, la vârful unui triunghi cu baza între Donețk și amintita Konsteantinivka. Pokrovsk este un nod rutier și feroviar esențial și un bastion al trupelor ucrainene. La nivel oficial, ofensiva ucraineană pe teritoriul Rusiei, în regiunea Kursk, a fost prezentată ca o modalitate de a reduce din presiunea pe frontul din Donbas, însă ofensiva rusă spre Pokrovsk a continuat. Reuters informează că armata rusă a distrus 80% din infrastructura critică a localiății prin bombardamente intense. Șeful administrației ucrainene din Pokrovsk declară că trupele ruse se afla la circa 7 km de oraș. Căderea Pokrovskului ar deschide calea spre Pavlograd și Dnipropetrovsk.

Presa ucraineană relatează despre sinuciderea comandantului unei brigăzi în timpul luptelor ce au dus la căderea Vuhledarului. Locotenent-colonelul Igor Hrib s-a sinucis după ce subordonații săi au refuzat să execute misiunea de luptă, invocând lipsa armamentului și nivelul redus de instrucție. Armata ucraineană  va investiga acest caz.

Problemele legate de instrucție și recrutare se adâncesc. După o prima reducere a vârstei de recrutare, Rada Suprema de la Kiev a dezbate o a doua coborâre a pragului, până la 18-20 de ani. The Times relatează că mobilizarea devine tot mai dificilă în Ucraina. În Odesa, oraș cu circa un milion de locuitori, un ofițer însărcinat cu recrutarea declară că nu se realizează decât 20% din recrutările solicitate. ”Regiunea Odesa este una dintre cele mai rele de pe listă”, spune el. ”Sub presiunea de a mobiliza 200.000 de soldați, armata ucraineană recurge la instalarea de puncte de control, prinderea bărbaților pe stradă și ignoră cazurile de scutire de serviciu militar”, scrie Times.

În articolul ”Abadonarea Ucrainei”, The Atlantic arată că rachetele HIMARS care făceau ravagii în liniile ruse în urmă cu un an au ajuns acum să aibă o rată de succes de doar 10%, datorită inovațiilor ruse în războiul electronic. Fiecare rachetă HIMRAS costă circa 100.000 de dolari. Din cauză că nu mai sunt eficiente, rachetele au fost înlocuite de ucraineni cu drone de producție autohtonă în valoare de doar 1000 de dolari, însă se tem că, după câteva luni, armata rusă va găsi contramăsuri și pentru aceste drone. Concluzia The Atlantic: ”Războiul din Ucraina este pe cale să fie pierdut nu pentru că rușii câștigă, ci pentru că aliații nu le-au permis ucrainenilor să câștige. Dacă îi încurajăm să lupte, dar nu le oferim instrumentele necesare pentru a obține victoria, istoria va stabili că nu doar rușii au comis crime de război împotriva Ucrainei”.

”Sunt pentru negocieri de pace. Dacă SUA închid robinetul, suntem terminați”, spune un comandat ucrainean, citat de Financial Times. ”Pierdem războiul”, spune Jeremy Shapiro, de la European Council on Foreign Relations, citat de ziarul britanic. Articolul ”Ceasul cel mai negru al Ucrainei” arată că 77% dintre ucraineni au pierdut pe front membri ai familiei, prieteni sau cunoștințe. Este un procent de patru ori mai mare decât în urmă cu doi ani. Două treimi spun că le este foarte greu să se descurce cu veniturile din această perioadă a războiului.

Financial Times arată că Ucraina primește multe mesaje pe canale discrete pentru a pune capăt războiul făcând concesii teritoriale Rusiei. ”Vorbim tot mai deschis despre cum se va termina și despre lucrurile la care va trebui să renunțe Ucraina pentru o pace permanentă”, spune un diplomat care a fost prezent la New York, atunci când președintele Zelenski s-a întâlnit cu liderii SUA. ”Este o schimbare majoră, în urmă cu șase luni aceste discuții erau tabu”.

Un alt articol publicat de Financial Times citează mai multe personalități din Occident care și-ar dori o asemenea reglementare a conflictului, sugerând că Ucraina nu va trebui să cedeze decât ”temporar” teritoriile, urmând să le recupereze ulterior prin metode diplomatice.

Oleksandr Merejko, președintele comisiei de politică externă a Radei Supreme, spune: ”Negocierile de pace pot provoca instabilitate socială. Există un segment radical în societatea ucraineană care va spune ca aceste negocieri înseamnă capitulare. Extrema dreaptă din Ucraina este în ascensiune.  Ea este un pericol pentru democrație”. Leonid Ragozin, un jurnalist ucrainean care a publicat în The Guardian și The Moscow Times până la declanșarea invaziei ruse, îl citează pe contul sau Twitter pe unul dintre liderii mișcării Azov care spune că ”extrema dreaptă este fundamentul securității Ucrainei”, iar apoi ajunge la următoarea concluzie: ”Discuția despre faptul ca doar 2% dintre ucraineni susțin extrema dreapta este una ieftină și irelevantă, pentru că acești 2% au toate forța militară si politica de a distruge orice negociere de pace și nu le pasă de restul de 98%. Ei au reușit să distrugă acordurile de la Paris din 2019. Împreună cu alte mișcări de dreapta, ei l-au împiedicat pe Zelenski să ajungă la un acord de ultim moment cu Rusia, înainte de invazia din 2022. Ei sunt o forță militară și politică de care ar trebui să se țină cont când vor începe negocierile de pace”.

Care ar putea fi modalitățile prin care pot fi distruse posibilele negocieri de pace despre care Financial Times ca sunt tot mai des pomenite in cercurile Occidentale? Un răspuns este: loviturile în profunzimea teritoriului Federației Ruse cu rachete de producție vestică.

La începutul acestui an, presa și liderii vestici nu vorbeau deloc despre necesitatea unor lovituri cu rază lungă asupra Rusiei, însă Ucraina era liberă sa execute asemenea lovituri. A făcut-o cu drone de producție ucraineană, iar într-o noapte de mai 2023, două asemenea drone au zburat pe deasupra Kremlinului. În iulie anul acesta, baza aeriana Engels, din Murrmansk (la 1800 de km de frontiera Ucrainei cu Rusia), a fost lovită de done ucrainene și două avioane Tu-22 au fost avariate. A fost lovita și o rafinărie din Ryazan, o bază militară din regiunea Volgograd. Dronele ucrainene se dezvoltă, nu este vorba despre jucării, din moment ce The Atlantic scrie că ele încep să devina mai eficiente decât rachetele Himars. Prin urmare, Ucraina a lovit Rusia la distante chiar mai mari decât ar face-o rachetele NATO pe care le solicită acum Kievul. Întreaga dezbatere despre rachetele vestice cu raza lungă care să lovească Rusia și decizia Washingtonului în aceasta privință a apărut pe fondul reculului evident al armatei ucrainene – nu este o strategie de a câștiga războiul (tehnica militară rusă a fost mutată departe in spatele liniilor frontului, bazele militare strategice sunt protejate de sisteme antiaeriene), ci poate fi o modalitate de a ridica moralul pe front, dar și de a anula șansele unor negocieri de pace, în cazul în care asemenea rachete ar fi folosite împotriva Rusiei.