Cei patru muschetari: Laura, Codruţa şi Kövesi

Toată şandramaua stă pe un fals evident: un decret a fost interpretat a fi o sentinţă. Ai zice că Laura Codruţa îi controlează pe toţi, chiar şi pe şeful rezidenţei CIA din România.

Cei patru muschetari: Laura, Codruţa şi Kövesi

Toată şandramaua stă pe un fals evident: un decret a fost interpretat a fi o sentinţă. Ai zice că Laura Codruţa îi controlează pe toţi, chiar şi pe şeful rezidenţei CIA din România.

Erau patru, zicea Sebastian Ghiţă. Cine pe cine controla? Ghiţă îl controla, chipurile, pe Coldea ca reprezentant al Comisiei parlamentare de supraveghere a SRI. Coldea era controlat și de șeful rezidenţei CIA din România, ca mai-marele în funcţie în cadrul Parteneriatului Strategic dintre România şi SUA. Pe Kövesi cine o controla? Legalmente, părea a fi controlabilă numai de propria ei conştiinţă. Nici Coldea nu îndrăznea să o controleze prin abuz de funcţie. L-a folosit pe Ghiţă spre a şti tot ce e în sufletul Codruţei. Codruţa a fost sedusă ca-n filme.

Apoi au venit vremuri grele pentru Codruţa. A fost demisă din funcţie. Era normal să facă o plângere la contenciosul administrativ, cerând acestei instanţe să judece legalitatea raportului întocmit de ministrul justiţiei (acela cu concluzia demiterii). După încheierea acestui proces ar fi putut apela la CEDO în caz că i s-ar fi încălcat drepturi ale omului în cursul procesului. N-a procedat aşa. S-au plâns la CEDO că nu i s-au respectat drepturile omului în „procesul” demiterii sale. Un act strict administrativ. A spus că nu a avut cale de atac faţă de decretul prezidenţial de demitere a sa. Cale de atac avea înainte de decret: contenciosul administrativ. Nu a vrut să o folosească.

CEDO s-a prefăcut că e normal să consideri un proces administrativ totuna cu un proces judiciar şi a admis plângerea fostei şefe a DNA: da, doamnă, pare că nu ai avut cale de atac a decretului prin care ai fost demisă.

Ca şi cum acel decret ar fi fost o sentinţă judecătorească.

Acela a fost primul abuz al CEDO în acest caz. Abuzul a fost confirmat prin decizia finală.

Toată şandramaua stă pe un fals evident: un decret a fost interpretat a fi o sentinţă. Ai zice că Laura Codruţa îi controlează pe toţi, chiar şi pe şeful rezidenţei CIA din România.

În orice caz, CEDO nu a judecat fondul acuzaţiilor ce i-au fost aduse fostei şefe a DNA, fond care a fost considerat a fi constituit în respectul Constituţiei. CEDO a constatat atâta tot (în mod nelegitim, ce-i drept): da, doamnă, ar fi fost normal să ai o cale de atac la decretul prin care ai fost demisă, chiar dacă acel decret e doar un act strict administrativ, ceea ce noi, CEDO, nu avem dreptul să judecăm, dar pentru matale iată că am făcut-o…

Iohannis a ales să interpreteze ultraabuziv decizia CEDO, dezlegând câinii propagandei contra CCR, deşi nu decizia Curţii fusese obiectul plângerii Codruţei Kövesi, ci un anume vid al legislaţiei noastre cu privire la decretele prezidenţiale cu conţinut administrativ. Foarte bine: o să apară o lege care va stipula cum pot fi atacate aceste decrete dacă ar fi constituţional să fie atacate.

Uluitor preşedinte avem: tot ce înţelege (puţin) înţelege numai cu dorinţa (wishfull thinking), niciodată cu raţiunea. Ceea ce ar fi de acceptat din partea căţeilor săi devine de-ne-acceptat din partea sa. Mult prea laş tolerată de părţile care compun majoritatea parlamentară.

Deşi decizia administrativă nu este domeniul său de jurisprudenţă legitimă, CEDO a constatat ceva cu temei, dar acel ceva loveşte în preşedinte, nu în CCR. Loveşte, de asemenea, în Constituţia noastră, care nu a prevăzut căi de atac asupra decretelor prezidenţiale. Ceea ce era (este) numai de competenţa Comisiei de la Veneţia să constate.

Distribuie articolul pe:

11 comentarii

  1. Autorul face cateva confuzii grave in incercarea de a ne deruta dupa ce ne convinsese ca CEDO a dat o hotarare ilegala! De
    fapt auzise de la altii, respectiv cativa comentatori de aici dupa ce le-am deschis ochii!!!Hotararea fiind ilegala restul
    e gargara analitica. Dar ce spun, numai gargara nu e sa pui problema posibilitatii de atac a unui decret prezidential pe o speta administrativa si asta dupa ce candid recunosti,tot afland de la noi ca Infractoarea Internationala KoeveSSy trebuia sa faca plangere la instanta de contencios-administrativ SI NU A FACUT-O, ceea ce inseamna ca Decretul lui Yoha a fost legal si astfel inatacabil. Deosebit de aceasta, Infractoarea nu a atacat la CCR sau intr-o instanta Decretul, ceea ce inseamna ca l-a recunoscut si, in fine, la CEDO nu s-a pland de Decret!!! Si atunci de ce l-a framantat pe autor problema decretelor prezidentiale? Cumva sa para ca plangacioasa luata-n brate de CEDO ar fi avut 4% dreptul sa se planga si CEDO
    indreptatirea sa-i stearga lacrimutzele ei cat ochii…crocodililor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.