Cel mai cinic editorial

De la momentul apariției informațiilor despre afacerile familiei Biden din laptopul uitat la reparat de Hunter Biden, marile publicații americane au așteptat infirmarea autenticității. Era sarcina serviciilor secrete ca, pe surse cel puțin, să facă acest lucru. Nu s-a întâmplat, pentru că, așa cum spun susținătorii lui Donald Trump, informațiile sunt autentice.

Drept urmare, presa de mainstream , aflată asub presiunea apropierii alegerilor prezidențiale, a trebuit să-și schimbe strategia. Într-un editorial publicat pe 24 octombrie, The Washington Post le cere cititorilor să uite de logică, să uite că doi foști asociați ai lui Hunter Biden au oferit probe directe care să certifice autenticitatea acestor informații  și să considere că întregul scandal al laptopului buclucaș al lui Hunter Biden este orchestrat de servicii secrete străine.

Iată ce scrie pentru The Washington Post, Thomas Rid, profesor de studii strategice la John Hopkins University, specializată mai nou în contabilizarea cazurilor de covid. ”A insista că laptopul lui Hunter Biden este fals este o capcană. Tot capcană este să insistăm că este autentic”, scrie Rid. ”Gândiți-vă la lecțiile implicarii Rusiei în alegerile din 2016 și la ce am învățat ce nu trebuie să facem în 2020: trebuie să tratăm scurgerile de informații de la Hunter Biden ca și cum ar fi o operațiune a unor servicii, chiar dacă probabil nu sunt o asemenea operațiune”.

Cu alte cuvinte, profesorul de la John Hopkins University ne propune două teorii. Prima: Hunter Biden duce la repart un laptop, la un atelier aflat la zece kilometri de locuința tatălui său și îl uită acolo luni de zile. A doua: Putin și Kremlinul au facut toate astea. Iar Thomas Rid le cere cititorilor să accepte validitatea celei mai complicate explicații, nu a celei mai simple, mai adăugaâd apoi și că ”probabil nu este vorba despre o asemenea operațiune”.

Apoi, profesorul de studii strategice de la John Hopkins începe să laude Twitter și Facebook pentru că au cenzurat articolele din New York Post ce au scos la lumină informațiile despre Hunter Biden. Apoi, profesorul de studii strategice sugerează că Rudy Giuliani, fostul primar al New Yorkului și acum avocat al lui Trump care încearcă să mediatizeze informațiile cu pricina, ar fi ușor de păcălit de un serviciu de informații străin, o țintă ușoară.  Asta ar crește probabilitatea ca e-mailurile lui Hunter Biden să fie false, scrie Thomas Rid. Tot el mai scrie pentru The Washington Post că serviciile din Rusia au făcut o treabă remarcabilă – au reușit să falsifice perfect niște e-mailuri.

Care sunt dovezile lui Thomas Rid? Nu există. Însă el le transmite americanilor că trebuie să interpreteze scandalul Hunter Biden ca pe o operațiune a dușmanilor Americii. Puțin contează că până și lecțiile afacerii Russiagate de care amintește Thomas Rid sunt prezentate trunchiat, fără a se aminti că totul a pornit de la un dosar informativ pentru care a plătit campania lui Hillary Clinton și de la un atac asupra serverelor Partidului Democrat care nu a fost probat decât de o companie privată având legături cu democrații, nu de către FBI. Și Rid nu scrie nici că același The Washington Post a lansat ipoteza că atacul a fost comis de hackeri ruși, pentru ca, la o zi după publicarea articolului să apară de nicăieri așa-zisul Guccifer 2.0 care sa revendice atacul cibernetic. Este un scenariu în oglindă cu cel la care a sperat presa din SUA acum, lansând ipoteza falsificarii e-mailurilor luyi Hunter Biden și așteptând o confirmare, care însă nu  a mai venit.

Articolul de opinie publicat deThe Washington Post a stârnit valuri de ironii și de furie pe platformele sociale, fiind considerat cel mai cinic mod în care marea presa americană poate admite că nu mai face presă, ci politică.