Cernavodă, marele pariu nuclear al lui Ceaușescu. Cum au îngropat proiectul întârzierile, datoriile și deciziile politice

Construcția Centralei Nucleare de la Cernavodă a fost afectată în perioada comunistă de lipsa banilor, probleme de calitate, întârzieri și decizii politice luate peste argumentele tehnice. Nicolae Ceaușescu a intervenit inclusiv asupra soluțiilor de construcție și a criticat cantitatea de beton și fier-beton folosită. În 1989, după zece ani de lucrări, Unitatea 1 era finalizată în proporție de numai 45%.

Primele preocupări ale României pentru dezvoltarea energiei nucleare datează din anii ’50, potrivit documentelor din Arhivele Naționale citate de Libertatea. În 1968 a fost aprobat primul program nuclear național. Planurile prevedeau construirea până în 1980 a unor centrale cu o putere totală de aproximativ 10.000 MW, împărțită între 15 unități. Costul nu fusese calculat inițial. Estimările făcute ulterior au indicat însă o investiție de cel puțin 20 de miliarde de dolari.

Prima variantă analizată de autorități era construirea unei centrale pe râul Olt, cu tehnologie sovietică. Proiectul nu s-a mai concretizat. România s-a orientat ulterior către tehnologia canadiană CANDU, bazată pe reactoare care folosesc uraniu natural și apă grea. Discuțiile cu partea canadiană au început la sfârșitul anilor ’60. Negocierile au fost reluate în 1973 și au avansat greu. Canadienii se temeau inclusiv de o posibilă folosire militară a tehnologiei.

În 1977, România și Canada au semnat un acord privind utilizarea energiei atomice în scopuri pașnice.

România voia inițial 20 de reactoare CANDU

Planurile Bucureștiului au fost, la început, mult mai ambițioase decât proiectul realizat în cele din urmă.

„La începutul negocierilor, România și-a exprimat dorința de a cumpăra 20 de reactori CANDU. În timpul negocierilor numărul de reactori a fost redus la patru, cu opțiunea ca România să construiască singură și alți reactori în baza contractului de licență încheiat cu Atomic Energy of Canada Limited (AECL), proiectantul și licențiatorul reactorului CANDU”, scriu Veronica Andrei, Iosif Constantin Bilegan, Florian Glodeanu și Constantin Racoveanu în lucrarea „De la atom la kilowat în România”.

Costurile mari au redus și mai mult planurile. Taxa de licență pentru o unitate CANDU era de 10 milioane de dolari. Construirea la cheie a unui reactor fusese estimată la aproximativ 900 de milioane de dolari. Din acest motiv, numărul reactoarelor cumpărate a fost redus la două.

În decembrie 1978, România și Canada au semnat contractul de licență pentru tehnologia CANDU. Au fost încheiate și contracte pentru servicii de inginerie, asistență tehnică și achiziția unor echipamente necesare Unității 1. Canada și bănci private au deschis României o linie de credit de un miliard de dolari canadieni. O parte din costuri urma să fie acoperită și prin schimburi cu produse românești. În ianuarie 1979, autoritățile comuniste au aprobat construirea la Cernavodă a patru unități de câte 660 MW.

Ulterior, România a contractat compania italiană Ansaldo pentru partea convențională a centralei și General Electric pentru turbogenerator. Prima unitate trebuia să fie gata în 1985. Planurile au fost însă lovite de criza financiară a României. La 10 martie 1982, finanțarea oferită de corporația canadiană EDC a fost suspendată după ce România a ajuns în incapacitate de plată. Până atunci fusese folosită aproximativ jumătate din suma disponibilă.

Autorii lucrării „De la atom la kilowat în România” arată că regimul comunist a ales să implice masiv industria românească încă din prima etapă a proiectului.

„Programul de energetică nucleară în România nu a urmat linia tradițională, mai sigură, de a cumpăra la cheie un reactor și de a trece apoi la replicarea lui prin creșterea treptată a contribuției industriei naționale, ci a preferat să înceapă prin implicarea maximă a industriei naționale”, scriu Veronica Andrei, Iosif Constantin Bilegan, Florian Glodeanu și Constantin Racoveanu.

Autoritățile au decis ca în România să fie produse componente de reactor, schimbătoare de căldură, rezervoare, pompe și alte echipamente nucleare. Investițiile mari nu au rezolvat însă lipsa de experiență din anumite întreprinderi.

„Investițiile considerabile în tehnologii de fabricație și utilaje scumpe din import nu au putut compensa lipsa de experiență și de profesionalism din unele unități industriale, astfel încât au început să apară întârzieri și probleme de calitate. Programele de asimilare puse în practică prin decizii administrative și presiuni politice au generat mari probleme programului nuclear din România”, susțin cei patru ingineri în lucrarea citată.

Situația era complicată și de datoria externă. Aceasta crescuse de la 1,2 miliarde de dolari în 1971 la aproximativ 13 miliarde în 1982. Nicolae Ceaușescu a decis apoi ca România să își achite integral datoriile externe. Au urmat măsuri severe de austeritate.

„Pentru a evita condițiile impuse de FMI, Ceaușescu a decis ca țara să-și plătească integral toate datoriile, ceea ce a declanșat măsuri severe de austeritate începând cu 1981, care s-au menținut pe toată durata deceniului și au afectat grav populația, dar și marile proiecte industriale”, arată autorii lucrării.

Aceștia explică faptul că proiectele care necesitau valută sau echipamente occidentale au devenit foarte greu de finanțat. Centrala de la Cernavodă se afla exact într-o asemenea situație.

Ceaușescu îi certa pe constructori că folosesc prea mult beton

Problemele de pe șantier nu erau doar financiare. Potrivit inginerilor implicați în programul nuclear, autoritățile urmăreau în special cantitatea lucrărilor executate, în timp ce planificarea și controlul calității erau neglijate. Intervențiile politice au complicat și mai mult situația. În timpul unei vizite din 1985, Nicolae Ceaușescu a criticat cantitatea de beton folosită pentru pereții de protecție ai reactoarelor.

„Problemele au fost agravate prin vizitele lui Ceaușescu, care în 1985 obiecta constructorilor că toarnă prea mult beton în pereții anvelopelor de protecție ale reactoarelor. Proiectul a suferit și din cauza lipsei de motivație și a condițiilor deplorabile de muncă și viață ale miilor de lucrători de pe șantier. Este anecdotică măsură de a opri lucrările și de a curăța murdăria din șantier, care printre altele nu avea nici toalete”, scriu Veronica Andrei, Iosif Constantin Bilegan, Florian Glodeanu și Constantin Racoveanu.

Presa comunistă prezenta însă vizitele liderului PCR în termeni elogioși. La 24 aprilie 1985, la o zi după vizita lui Ceaușescu la Cernavodă, ziarele vremii consemnau criticile acestuia privind folosirea materialelor de construcție.

„(…) tovarășul Nicolae Ceaușescu a constatat că la înălțarea primelor două unități ale centralei s-a manifestat o anumită tendință de supradimensionare a unor obiective auxiliare.

Aceasta a dus, implicit, la un consum exagerat de ciment, fier-beton și alte materiale, la întârzieri în desfășurarea activității pe șantier. Experiența proprie și experiența altor țării – a observat secretarul general al partidului – obligă la o revizuire grabnică a proiectelor pentru unitățile ce urmează să se construiască”, se arăta într-unul dintre articolele publicate atunci de presa comunistă.

Ceaușescu ceruse inclusiv schimbarea soluțiilor de construcție pentru următoarele reactoare.

„Tovarășul Nicolae Ceaușescu a indicat proiectanților și constructorilor să revizuiască soluțiile constructive pentru celelalte trei unități ale centralei, să găsească cele mai eficiente căi pentru a se putea reduce consumurile de materiale”, relata presa vremii.

În 1989, la zece ani de la începerea lucrărilor, pe șantier se aflau peste 15.000 de muncitori români și 14 canadieni. Unitatea 1 era însă gata doar în proporție de aproximativ 45%. În același an, proiectul a fost lovit de un incendiu. În noaptea de 20 spre 21 aprilie 1989, focul a izbucnit într-o cameră de montaj a reactorului 1. Potrivit documentelor de la Arhivele Naționale analizate de istoricul Petre Opriș, cauza a fost un cablu de alimentare supraîncărcat și izolat necorespunzător.

În încăpere se afla și un bidon cu 25 de kilograme de acetonă. Focul a fost stins fără victime, dar fumul a pătruns în canalele de combustibil. A fost nevoie de curățarea a 36 de tuburi, iar operațiunea a durat șase luni. Presa comunistă nu a publicat informații despre incident.

În ședința Comitetului Politic Executiv din 5 mai 1989, Ceaușescu a calificat incendiul drept „neglijență criminală” și „act de sabotaj, conștient sau nu”, potrivit documentelor de arhivă citate de istoricul Petre Opriș. Mai mulți responsabili din industrie și din sectorul nuclear au fost ulterior avertizați sau sancționați.

Primul reactor a fost terminat abia după căderea comunismului

În 1990, Unitatea 1 era încă finalizată în proporție de numai 45%. După schimbarea regimului, România a apelat la sprijin internațional pentru continuarea proiectului. În 1991, autoritățile au acceptat plasarea instalațiilor nucleare sub sistemul de garanții al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică. Experții AIEA au inspectat șantierul de la Cernavodă și au constatat probleme serioase în implementarea proiectului, potrivit lucrării „De la atom la kilowat în România”. Una dintre recomandări a fost concentrarea resurselor asupra Unității 1. Celelalte reactoare urmau să fie conservate.

În 1992, Unitățile 3 și 4 au fost trecute în conservare. La acel moment erau realizate în proporție de aproximativ 15%. România a negociat cu partenerii canadieni și italieni continuarea lucrărilor la primul reactor. La 11 iulie 1996, Unitatea 1 de la Cernavodă a produs primul megawatt. În decembrie același an a intrat în exploatare comercială. Unitatea 2 a fost finalizată în 2007.

Cele două reactoare au împreună o putere instalată de aproximativ 1.400 MW și asigură circa 18% din consumul de energie electrică al României.

Proiectul de la Cernavodă continuă și astăzi. Pentru Unitățile 3 și 4 este prevăzută construirea a două reactoare CANDU de câte aproximativ 700 MW. Costul proiectului este estimat la aproximativ opt miliarde de dolari.

CITEȘTE ȘI

Ministerul Energiei: Scufundarea barjelor permite cel puțin încă nouă zile de funcționare a Unității 2 de la Cernavodă