Afacerile cu iz dubios desfăşurate de Aurel Teodorescu, soţul secretarului general al Guvernului, Daniela Andreescu, nu sunt simple întâmplări, având în vedere trecutul tumultuos al acestui domn. Încă de anul trecut, istoricul Marius Oprea şi jurnalistul Ovidiu Ohanesian au făcut dezvăluiri importante despre soţul Danielei Andreescu, mâna dreaptă a familiei Cocoş-Udrea.
În ultima sa carte, Ohanesian vorbeşte despre implicarea lui Aurel Teodorescu în uriaşul scandal de corupţie Ţigareta II. Jurnalistul explică implicarea soţului Danielei Andreescu în Ţigareta II prin posibila apartenenţă a acestuia la unul din serviciile secrete româneşti. Teodorescu ar fi fost ofiţer sub acoperire al unui serviciu de informaţii românesc, plantat în Direcţia Generală a Vămilor (DGV), spune Ovidiu Ohanesian.
Iată ce scrie Ohanesian despre Aurel Teodorescu: ” (…) Numele Shimon Naor apare şi în procesul «Ţigareta II», desfăşurat la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti. În acest dosar există o declaraţie a colonelului SPP Gheorghe Truţulescu, trecută în mod inexplicabil sub tăcere de presa centrală. Truţulescu afirma acolo că «vămuirea pentru avionul IL-76 a fost rezolvată de un anume Teodorescu». Şi tot Truţulescu spunea mai departe că A. Teodorescu ar fi fost ofiţer sub acoperire al unui serviciu de informaţii româneşti, plantat în Direcţia Generală a Vămilor (DGV), pe care îl cunoaşte dinainte de 1989, când lucra în «contrainformaţii». Motiv pentru care avocaţii celorlalţi inculpaţi au cerut audierea lui A. Teodorescu în calitate de martor. Unul din argumentele invocate de aceştia fiind că securistul Teodorescu ar fi răspuns personal şi de efectuarea formalităţilor vamale din data de 09.07.1997pentru cursa ITT nr. 7707 a companiei Intertrans Air din Bulgaria, făcută cu avionul AN-12 înmatriculat LZ-ITA. Avionul, fiind declarat transport special al Serviciului de Informaţii Externe, a primit număr de programare militară tip transport special-cargo şi a fost parcat pe platforma militară a Bazei Aeriene Otopeni. În acte, marfa încărcată apărea drept: filtre de apă, corturi, paturi şi aparatură destinată ambasadei României din Japonia. În realitate, fiind vorba de arme româneşti pentru rebelii Unita din Angola, intermediate de israelieni prin faimosul contrabandist Shimon Naor, cu colaborarea SIE, la fel ca şi în «Ţigareta II». Vedeţi cum se leagă lucrurile? La vremea aceea, speriat, A. Teodorescu a făcut câteva vizite fostului director al Aeroportului Otopeni Gabriel Tara, sugerându-i să secretizeze anumite documente compromiţătoare. Când a fost obligat să depună mărturie în faţa instanţei, Teodorescu n-a vrut să spună absolut nimic despre afacerile SIE cu armament, iar Truţulescu a fost forţat să-şi retragă declaraţia.
Despre A. Teodorescu, istoricul Marius Oprea spunea că în perioada mai-iunie 1998 că «îşi luase tainul de la SIE de pe urma aranjamentului din Vamă a avionului IL-76»,ar fi solicitat firmei imobiliare «ACTIV CONSULTING» oferte pentru cumpărarea a două vile centrale în valoare de 150.000, respectiv 120.000 dolari, a două terenuri în zona Cernica (5000 m.p.) şi Băneasa (500 m.p.), «în vederea ridicării unor construcţii». Mai târziu, Teodorescu devenind proprietarul unor vile şi apartamente cu suprafeţe însumate de peste 800 de metri pătraţi. Profitabil traficul internaţional cu armament, nu-i aşa? Şi ilegal în acelaşi timp”, scrie Ovidiu Ohanesian în ultima sa carte.
De altfel, istoricul Marius Oprea a expus pe larg trecutul soţului secretarului general al Guvernului în numărul din 4 iunie 2010 al publicaţiei „Observator Cultural”.
„Aurel s-a născut la 28 august 1950, în Bucureşti. A terminat studiile primare la Şcoala Generală 131, în 1965. Nu a fost tocmai un elev model. În 1969 avea meseria de sudor, dar s-a înscris la seral, la Liceul «D. Bolintineanu» şi-a terminat cursurile în 1973. În perioada 1975-1978 a urmat alte cursuri, mai speciale – cursurile Şcolii militare de ofiţeri activi a Ministerului de Interne de la Băneasa, şi a devenit ofiţer în cadrul Departamentului Securităţii Statului. În 1978, după absolvirea şcolii de la Băneasa, a fost repartizat ca ofiţer de informaţii în Departamentul Securităţii Statului la Direcţia a III-a contraspionaj, unde a lucrat pînă în 20 august 1990, cînd a fost trecut în rezervă la cerere. Nu îi cunoaştem faptele de arme. Dar ştim că Direcţia a III-a (UM 0625) avea atribuţii legate de supravegherea informativă a reprezentanţelor diplomatice acreditate în România, a diverselor organisme internaţionale, a centrelor culturale, a reprezentantelor economice, de cult, a firmelor comerciale, a băncilor şi a cadrelor de informaţii străine aflate în Romania, a tuturor cetăţenilor români «suspectaţi de a desfăşura activităţi sub controlul acestora». La şcoala de la Băneasa s-a împrietenit cu Doru. Aurel este şi naşul de cununie al lui Doru. După 20 august 1990, Aurelşi-a folosit «expertiza» pentru a face avere. Invocînd în permanenţă trecutul său de căpitan de Securitate, a obţinut funcţii după funcţii. Treptat, Aurel a dobîndit o avere considerabilă, imposibil de justificat prin veniturile sale, declarate oficial. Aurel Teodorescu deţine mai multe apartamente, personal sau cumpărate pe numele altor membri ai familiei, precum şi şapte autoturisme (Mercedes, Volkswagen, Opel etc.).
După septembrie 1991, securistul Aurel a devenit comisar principal I-A la Garda Financiară. Din 1 aprilie 1995 pînă în noiembrie 1996, Aurel a fost şeful Departamentului Economic din Primaria Municipiului Bucureşti, unde fostul coleg de Băneasa, Doru, şi fin al său de cununie, era consilier local al partidului de guvernămînt de atunci. Din noiembrie 1996 pînă în februarie 1997, Aurel ocupă postul de inspector de stat, şef al Corpului de control şomaj din cadrul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, propulsat de pasiunea fulgerătoare pe care mai tînăra Daniela, secretară de stat în Minister, o face pentru misteriosul «vînător de spioni». În luna februarie 1997, Aurel ajunge director al Direcţiei de Supraveghere şi Control Vamal din cadrul Direcţiei Generale a Vămilor. Conform Registrului Comerţului, Aurel Teodorescu se numără printre acţionarii unei firme numite Agenţia Particularăde Securitate, ca şi al altor firme private, aşa cum reiese dintr-o notă din 1997, transmisă Consiliului Naţional de Acţiune Împotriva Corupţiei şi a Crimei Organizate. În conformitate cu aceeaşi notă, Aurel Teodorescu a facilitat operaţiuni de contrabandă derulate de către Ion Chiriţă, mare maestru al operaţiunilor «Ţigareta», şi de reţeaua fraţilor Mohamad şi Hayssam Omar. În raportul din 2000 al Consiliului Naţional de Combatere a Corupţiei şi Crimei Organizate, s-a consemnat că aceştia «au cooperat în activităţile ilegale cu Aurel Teodorescu, fost director-adjunct la Direcţia de supraveghere şi control financiar din Direcţia Generală a Vămilor. Activităţile ilegale se refereau la returnarea către importatori, în mod ilegal, a unor sume (TVA şi alte taxe) încasate iniţial la vămuire». Potrivit aceluiaşi raport, mecanismul folosit era următorul: «importatorul prezenta actele mărfii, de obicei subevaluată şi, după plata taxelor, scotea marfa din vamă; importatorul obţinea ilegal de la Administraţia Financiară dispoziţii de scutiri de taxe; întors în vamă, importatorul obţinea returnarea sumelor plătite ca taxe».
Aurel nu a păţit mai nimic. Ba dimpotrivă. Cu sprijinul Danielei, a ajuns director al Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă (OMFM), post asimilat rangului de secretat de stat, în 2005. Pînă atunci, a fost doar adjunct, la acelaşi oficiu, în subordinea aceleiaşi Daniela. Ca director, a luat unele decizii discutabile. Muncitorii români selectaţi la Oficiul pentru Migraţii trebuiau să-şi facă analizele medicale la un SRL, printre acţionarii căruia figurau Dorin Cocoş şi Elena Udrea. Un control complet costa 2.400.000 de lei.
Nu sînt poveşti. În urma unui raport pe care l-am înaintat prim-ministrului Tăriceanu, Aurel, pe numele său complet Aurel Teodorescu, a fost destituit. Nici o problemă, a fost «reactivat» de Guvernul Boc, unde pînă de curînd era şeful Oficiului pentru Imigrări. Cu sprijinul aceleiaşi Daniela. Daniela Andreescu a devenit între timp nu doar soţia lui Aurel, ci şi secretar general al Guvernului României. Domnia sa a fost chiar şefa mea, pentru că SGG-ul coordona activitatea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului. Am greşit cînd am considerat că Vladimir Tismăneanu a curmat activitatea de investigare a crimelor comunismului. Tismăneanu nu a făcut decît să pună în practică ceea ce a decis mai vechiul meu prieten, căpitanul de securitate, Aurel: să stopeze investigarea crimelor Securităţii.
Singura veste pe care am mai auzit-o e că s-au răcit relaţiile între naş şi fin, între Aurel şi Doru. Doru, fostul coleg de la Băneasa al lui Aurel, este Doru Giugula, marele artizan al multora dintre învîrtelile de la Primăria Municipiului Bucureşti. Şi, cînd mai spun cîteodată că filierele Securităţii controlează politica şi afacerile României, mi se spune că exagerez…”, încheie Marius Oprea povestea trecutului lui Aurel Teodorescu, soţul Danielei Andreescu, secretarul general al Guvernului şi omul de casă al familei Udrea-Cocoş.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.