Abia ce şi-a început mandatul în fruntea Comsiei Europene şi Jean-Claude Juncker este vizat de o anchetă vizând evaziunea fiscală la mare scară din Luxemburg, în perioada în care acesta a fost premierul Marelui Ducat. Dosarul este chiar în mâna instituţiei conduse de Juncker, iar însărcinat cu acesta este comisarul pentru competiţie, daneza Margrethe Vestager. Juncker a declarat imediat că promis că nu va interveni în anchetă, însă nu la fel a reacţionat actualul premier luxemburghez, Xavier Bettel.
Totul a plecat de la o serie de documente confidenţiale privind taxele coprporatiste plătite de sute de companii care au fost publicate de o organizaţie din Washington – Consorţiul International al Jurnaliştilor de Investigaţie. Informaţiile au fost rapid preluate de presa internaţională şi apoi au ajuns pe masa Comisiei Europene.
Este vorba de documente ce sugerează că peste 400 de mari multinaţionale au comis o evaziune fiscală de miliarde de euro, sifonându-şi profiturile in Luxemburg, ţară cunoscută pentru obstinaţia cu care îşi doreşte menţinerea politicii secretului bancar. Companii precum Ikea, Apple, PepsiCo Inc, FedEx Corp sau bănci precum Deutsche Bank au creat structuri financiare foarte complexe prin care au reuşit să plătească cele mai mici taxe cu putinţă. Toate aceste scheme financiare au fost aprobate de fiscul Luxemburghez în perioada în care Juncker a condus guvernul din Marele Ducat. S-a ajuns astfel ca FedEx să plătească în Luxemburg un impozit de sub 1%, arată Wall Street Journal.
Un exemplu arată că PricewaterhouseCoopers a consiliat compania de textile olandeză WE Group pentru a-şi reduce cât mai mult taxele. Astfel, a fost înfiinţată o altă companie în Luxemburg, care să obţină toate drepturile de proprietate intelectuală asupra modelelor produse de WE Group, iar aceasta din urmă ajungea să plătească taxe doar firmei din Luxemburg pentru fiecare piesă vestimentară purtând acest brand.
Legea care oferă companiilor reduceri mari la plata taxelor a intrat în vigoare în perioada în care Juncker era premierul Luxemburgului.
Pentru moment, nu există probe că guvernul de la Luxemburg sau companiile amintite au acţionat ilegal, însă este evident că aceste multinaţionale au ajuns să plătească impozite aproape zero şi nu de 29%, aşa cum este prevăzut oficial în această ţară.
Facilităţile fiscale oferite de Luxemburg sunt bine cunoscute, aşa explicându-se nivelul de trai foarte ridicat al celor 550.000 de cetăţeni. Serviciile financiare reprezintă 35% din economia Luxemburgului şi firma mari, precum PricewaterhouseCoopers, oferă mii de slujbe aici.
Marea problemă apare la nivel politic, odată ce începe să fie pusă la îndoiala credibilitatea noului preşedinte al Comisiei Europene. Publicaţii precum The Guardian, Le Monde şi Suddeutsche Zeitung au publicat materiale ample despre aceste dezvăluiri, iar întrebarea care se pune tot mai des este cum poate şi cum a putut Juncker (pe când era lider al Eurogrupului) să ceară măsuri de austeritate pentru Grecia sau Portugalia, în timp ce ţara sa ajuta companiile să evazioneze miliarde de euro ce trebuiau să revină bugetelor statelor europene. În acest context, Juncker şi-a făcut rău şi printr-o recentă declaraţie: “Nimeni nu a reuşit să mă convingă vreodată că Luxemburgul este un paradis fiscal”.
Desigur, se pune întrebarea de ce aceste informaţii au apărut abia după învestitrea lui Jean-Claude Juncker în fruntea Comisiei? Consorţiul Internaţional al Jurnaliştilor de Investigaţie avea, cel mai probabil, de ceva vreme documentele cu pricina, întrucât tot de la aceasta organizaţie a pornit, în 2013, asa-zisul “OffshoreLeaks” (milioane de informaţii protejate de secretul bancar demonstrând practici evazioniste), iar Juncker era investigat de Comisia Europeană încă înainte de numirea sa.
O privire la Consorţiul Internaţional al Jurnalistilor de Investigaţie (un proiect al Centrului pentru Integritate Publică, înfiinţat în SUA în 1989 de un jurnalist de Pulitzer) şi la dezvăluirile făcute recent acum arată că multinaţionalele nu au prea multe motive de teamă. OffshoreLeaks din 2013 a dezvăluit informaţii despre fraudele fiscale comise de lideri politici (în general ostili Occidentului) şi de medici sau avocati din întreaga lume – foarte puţin despre adevărata mare evaziune, cea corporatistă.
Cu alte cuvinte, dezvăluirile CIJI au lovit ţinte bine definite, iar acesta este şi cazul de faţă, fiind vorba despre determinarea Luxemburgului în a renunţa la secretul bancar, un lucru cerut cu vehementa de SUA si de marile state UE. Ministrul german de Finanţe, Wolfgang Scauble, a şi comentat dezvăluirile, spunând că Marele Ducat “mai are multe de făcut”, în special pentru semnarea unui acord pentru schimbul automat de informaţii financiare. Se speră că se va ajunge la un asemenea acord în 2017-2018, iar preşedinţia lui Jean-Claude Juncker va fi mai mult o vulnerabilitate decât un avantaj pentru Luxemburg.
Pe de altă parte, se poate specula, având în vedere că informaţiile ce pot păta imaginea lui Juncker au făcut deliciul presei de stânga şi centru-stânga (Le Monde, The Guardian, Suddeutsche Zeitung), că este vorba şi despre un atac menit să saboteze negocierile Parteneriatului Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (acordul de liber schimb SUA-UE care ar crea cea mai mare zona de liber schimb din lume). Parteneriatul este negociat aproape exclusiv în secret, iar criticii arată că este tratatul care va înlocui modelul social european cu cel american, în beneficiul multinaţionalelor.
Negocierile oficiale au fost suspendate în acest an, pe finalul landatului Comisiei Barroso, ca urmare a neînţelegerilor legate de arbitrajul internaţional la care pot recurge multinaţionalele. Politicienii europeni, în special cei de centru-stânga, nu au fost de acord cu perspectiva ca marile companii sa apeleze la tribunale private în litigiile comerciale sau ţinând de concurenţă pe care le au cu statele. Negocierile vor fi reluate însă în 2015 şi chiar într-un ritm accelerat, datorită victoriei republicanilor americani şi a noului preşedinte al Senatului SUA, un promotor al parteneriatelor comerciale. Mai mult, pentru preşedintele Obama, încheierea acestui acord este ultima şansă de a lăsa în urma o realizare notabilă în ultimul mandat, fără a mai ţine cont de presiunea multinaţionalelor din SUA.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.