Acuma cu literatură, cu proză, cu poezia, să fim drepți, sunt îndeletniciri frumoase dar nu țin de foame. Răcnesc eu chestia asta că tot e libertate de libertate în puii mei. Ce mi-e scârbă de vorbele astea cretine cu totul! Dar asta e Literatură adevărată, nu va sfiiți s-o recunoașteți.
Asta e literatură oficială, oficială de oficială, mă leşi?! În rest, oaze de singurătate literară! În rest metafore singuratice, suflete singuratice care se dedulcesc pe la tot felul de vernisaje unde nu vine nimeni, unde apar somnoroși doi, trei oameni adevărați, rupți în coate de atâta citeală adevărată prin bibliotecile care stau să se prăbușească pentru că trebuie să se ridice acolo mall-ul cumătrului lu știm noi cine, hai sifon! Pentru voi, dragi concetățeni, iată secera și ciocanul! Iar pentru noi, pentru noi, un pic de capitalism, ha, ha, ha, strigă clovnul de la PSD, extraterestru, vezi bine, făcând tumbe caraghioase prin arena circului, colț cu Teatrul Național.
Pentru voi, dragi concetățeni, iată praful de pe tobă! Iar pentru noi, un pic de capitalism, numai un pic, dragii noștri, dragi! strigă clovnul de la PNL, făcând tumbe periculoase prin arena circului, colț cu Teatrul Național. Pentru voi, dragi cetățeni, voluntariat cât cuprinde, să strângeți gunoaiele patriei cu sârg și cu responsabilitate! Iar pentru noi, un pic de capitalism ecologic! strigă, înfrierbântat, clovnul de la PER, făcând tumbe zăpăcitoare prin arena circului, colț cu Teatrul Național.
Spre seară, invazie de ozeneuri, dinspre Chitila, ceva pompadură pe la parlament, cafteală cu săbii și pistoale, între cocalari, pe Magheru, șpriț simandicos la Palatul Ghica, sindrofie cu lăutari, pe undeva, prin Ghencea, niște supărări ziaristice pe nu știu care blog, niște dezvăluiri tardive pe la guvern, un pic de DNA, așa, ca o boare de piper, ceva secretomanie și literaturomanie mai încoace de Cluj, de Iași și de Timișoara.
Nu mai sunt locuri, jucăm cu casa închisă, pardon cu doamna casieră închisă, c-a furat doi lei, zice un clovn de la USR, sosit și el, mai la spartul târgului. Lumea se dezumflă, hai la un miting, se duc la miting, dar nu mai are nici un haz mitingul, vreun milion de români o șterg în Italia la muncă, alt milion o șterge în Egipt și în Dubai să soarbă din visichi cu gheață, la nisip, un alt milion trece la musulmani, vreo două milioane mor de foame și vreo doi, trei români, citesc povestirea asta pe nerăsuflate.
Nu mă interesează cei care aveau pile barosane în alte țări sau care au și astăzi. Pe aceia, pe aceștia îi apără și îi apară serviciile secrete din țările lor de baștină, de neam, să fie sănătoși, n-am nimic cu ei, le urez sănătate. Nu-i urăsc. Dar nici nu accept să ne dea lecții. Un român amărât dacă ridică scăfârlia, rămânea fără ea. Cine să-l apere? Tata-Noe? Hai să fim serioși. Îl lăsăm cu toții de izbeliște, hai s-o recunoaștem. Mulți au pierit de-adevăratelea și ce folos? Cui a folosit moartea lor, singurătatea lor? Au devenit modele? Nici vorbă. Viața în România e atât de dură că n-ai timp să căști gura după modele.
Tre’ să te ții cu dinții de viața ta să nu te stâlcească vreun mediocru din ăsta de tip noi,șmecherit, înavuțit, pus pe jefuit, de să te facă una cu pământul. De aia n-avem timp de modele. De aia nu ajungem noi un Mare Popor. Mă interesează Țara Noastră. O iubesc, așa amărât și genial și prostovan cum sunt, de altfel. Așa cum o iubiți de fapt și voi. Parcă nu se vede cu ochiul liber. Mă interesează poporanul mărunt și sincer și mărunt și parșiv că altfel n-are cum să supraviețuiască. L-a iubit și el pe Ceaușescu și a furat și el cât a putut de la colectivă, din fabrici și de la primărie. Asta e, acesta e adevărul, l-am iubit cu toții în mod public pe Ceaușescu, cu toții, deși îl înjurăm și-i urăm de oale și ulcele pe la dosuri.
Și am tăcut chitic. Și astăzi tăcem chitic când își bat joc de noi Mediocrii Neamului. Și își bat joc de noi nu glumă. Ne strivesc cu aroganță și cu miliardele lor, cu găștile lor. Nu încercați să va luptați de unii singuri cu găștilor pentru că va vor face praf. Asta e. Tăcem chitic. Ce putem face altceva? Tăcem chitic și ne amăgim cum că am trăi în Lumea Literaturii SF! Aiurea, viață adevărată e dura, e neagră rău de tot, pute! Nu e Literatură SF. Așa că, ciocu’ mic. Chitic. Pe șipcă. La dos. Palmat. Asta suntem: niște chitici!
