Colecţia lui Jacques şi a Galilei Hollander

Cabinetul de curiozităţi constituit timp de 40 de ani de belgianul Jacques Hollander va fi dispersat la “Christie’s” Paris în 16 octombrie.

“Să colecţionezi înseamnă să aduni dincolo de limita rezonabilului. Această pulsiune nu poate avea în spatele ei decât suferinţa de nesuportat de a nu avea opera considerată esenţială a unui artist, a unei perioade, a unei mişcări, care să satisfacă în aparenţă această dorinţă imperioasă. Odată achiziţionată, ultima piesă nu face decât să exacerbeze efectul lipsei…”, explica profesorul de psihiatrie Michel Laxenaire.

Pentru a-şi construi legenda, Jacques Hollander (1940-2004) povestea că la 17 ani, când se plimba pe străzile Bruxelles-ului, s-a simţit “atras de o forţă irezistibilă” către buticul unui anticar. A cumpărat de acolo, cu banii lui de buzunar, un set de ceşti şi farfurioare chinezeşti, pe care le-a revândut imediat unui alt anticar aflat la o distanţă de 100 de metri.

Apoi, îi spunea el criticului François Duret-Robert în 1994, şi-a plătit studiile cumpărând obiecte de artă pe care le revindea decoratorilor. Totul se întâmpla înainte de a deveni un “maniac al veselei”, adică un colecţionar al vaselor pentru masă europene “de la arta gotică la Art Nouveau”, dintre care o frumoasă selecţie a fost expusă la Palatul Massena din Nisa în vara anului 1994.

Rarităţi artistice şi naturale colecţionate de Jacques şi Galila Hollander

Convins că “numai obiectele foarte frumoase capteză mult timp privirea”, Jacques Hollander s-a entuziasmat şi de curiozităţi pe care le descoperea bătând neobosit brocantele, târgurile şi anticariatele. “Bulimic, funcţiona ca un negustor în maniera de a-şi achiziţiona piesele. Era întotdeauna în căutarea obiectului rar. Astfel, în fiecare sâmbătă, mergea la Sablon încă din zori să răscolească pe tarabe. Asista şi la desfacerile din talciocurile din Paris, Toulouse sau Bordeaux. Reuşea să descopere obiectele rare şi autentice şi avea o memorie fotografică ieşită din comun”, povesteşte soţia sa, Galila Barzilaï Hollander.

Timp de 40 de ani, nu i-a scăpat nimic, cu condiţia ca piesa să fie excepţionlă: sculpturi, tablouri şi desene vechi, capodopere de virtuozitate sculptate în fildeş sau cristal de rocă, mobile, arme, obiecte venite de pe cinci continente.

Jacques Hollander, redutabil promotor imobiliar şi vânător de obiecte, nu cunoştea nicio limită. De-a lungul anilor, a strâns împreună cu soţia sa o colecţie eclectică, cunoscută numai de câţiva intimi şi anticari. Secretul a fost bine păstrat până în momentul în care văduva sa a decis să se despartă de colecţie.

O colecţie tentaculară, de peste 1.200 de piese, adunate timp de 30 de ani. La Christie’s vor fi pue în vânzare 600 de piese, restul urmând să fie dispersate mai târziu la “Drouot”.

Un ochi avizat

Jurgen Kriebel, Sfântul Ioan Evanghelistul, sculptat în fildeş

Ansamblul de 600 de tabouri, desene, mobile şi obiecte de artă, datând cele mai multe din Antichitate până în secolul al XVII-lea, este estimat la şase milioane de euro. Revelarea acestei colecţii, ţinută secretă multă vreme, este un adevărat eveniment. “Conceptul de cabinet de curiozităţi cunoaşte o modă fără precedent, de la magazine de decoraţiuni până la instalaţii de artă contemporană, dar ansambluri de o asemenea calitate nu apar decât foarte rar pe piaţă. Mulţimea operelor, calitatea lor şi gustul cu care au fost selecţionate şi aranjate fac din acest anasamblu o creaţie artistică în sine”, declara Grégoire Debuire, director al Colecţiilor Christie’s.

Estet autodidact, Jacques Hollander era un “curios” în sensul din secolul al XVI-lea al acestui cuvânt: un amator de obiecte rare şi preţioase. Eclectismul l-a determinat, cu mult înainte ca acest concept să revină în modă, să creeze un cabinet de curiozităţi în tradiţia celebrelor “kunstkammern” ale Renaşterii, în care erau reunite tot felul de minuni naturale sau artistice. Printre piesele-far ale colecţiei se află, în categoria “Artificialia” (creaţii ale omului), o ceaşcă şi capacul ei de fildeş turnat şi sculptat în secolul al XVII-lea, executate probabil la Nürnberg, estimate la 120.000-180.000 de euro, o cupă rară, cu capacul ei din corn de bou şi fildeş, tot din secolul al XVII-lea (70.000-100.000 de euro), şi o cupă faţetată, cu un capac din serpentină, o rocă cu variaţii de la brun-negru la grenat şi argint aurit, realizate în Saxonia în secolul al XVII-lea (30.000-50.000 de euro).

Din categoria “Naturalia” (creaţii ale naturii) se remarcă o superbă pereche de corali pe un soclu din fildeş, executat la Milano în secolul al XVII-lea, (15.000-25.000 de euro) şi o ramură rară de coral negru, aşezată pe un soclu de bronz aurit din secolul al XIX-lea (3.000-5.000 de euro).

Fabulosul Cabinet de curiozităţi al lui Jacques Hollander

Galila Hollander, care căuta şi ea curiozităţi, îşi aminteşte de ziua în care a reperat, înaintea soţului ei, o cutie din lemn lăcuit şi incrustat, din Japonia, epoca Momoyana, secolul al XVI-lea (15.000-20.000 de euro).

Cu un spirit deschis, Jacques Hollender nu s-a limitat la curiozităţi. “Era nevoie de o un ochi avizat pentru a repera o piesă atât de specială ca o figură în fildeş sculptat, reprezentându-l pe Sfântul Ioan Evanghelistul, ieşită din atelierul lui Jurgen Kriebel, datată la sfârşitul secolului al XVI-lea, estimată la 30.000-50.000 de euro”, explica Isabelle Degut, directorul Departamentului de Sculptură şi Obiecte de artă europeană de la Christie’s.

Ansamblul este completat cu mai multe tablouri vechi, printre care un ulei pe pânză semnat de pictorul flamand David II Ryckaert, datat 1616, o Natură moartă intitulată “Ibric, nautilus, pahar, clopote şi scoici pe un antablament” (100.000-150.000 de euro).

O punere în scenă ca o operă de artă

Galila Barzilai Hollander şi pasiunea ei pentru pictura contemporană

Fiecare piesă din colecţia lui Jacques Hollander era documentată, izolată, odonată. După ce înghesuiseră multă vreme în casa lor de la periferia Bruxelles-ului sute de piese în sertare şi cutii de pantofi, colecţionarul şi soţia lui s-au hotărât să dea acestui “theatrum mundi” un cadru demn de acest nume. La începutul anilor ’80 au construit o clădire neoclasică în formă de rotondă pentru a adăposti tezaurul lor. Un uluitor muzeu privat plin cu opere de artă, prevăzut cu o impozantă vitrină înaltă de peste patru metri şi lungă de 15 metri, formată din 33 de casete din sticlă bordată cu metal. Un sistem de protecţie, ca şi un sistem de acroşaj original permiteau, graţie unui sistem informatic, acoperirea sau descoperirea casetelor, transformarea sticlei din transparentă în opacă sau translucidă, cu scopul de a dezvălui succesiv compoziţiile de obiecte aranjate după material, origine geografică sau temă… O punere în scenă care era o operă de artă ea însăşi, după modelul acroşării obiectelor de către André Breton, prezentate la Muzeul Naţional de Artă de la Centrul Pompidou.

După ce a participat la aventura acestui cabinet de curiozităţi din secolul al XX-lea, Galila Barzilaï Hollander se lansează acum în arta contemporană. “Ceea ce a fost Jacques pentru arta veche, sunt eu pentru arta actuală, colecţionând fără păreri preconcepute opere ale artiştilor pe cale de afirmare”, explica ea. Un florilegiu al colecţiei ei, expusă recent la Bruxelles, va putea fi văzut şi la “Christie’s”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.