Comentatorii patetici

Cititorul care semnează Mărgelatu comentează editorialul Cazul Bolborea, semnat de Cornel Nistorescu:

Compoziţia în cauză, cu procese interminabile, depășește cu mult ideea de sculptură clasică, ridicându-se la anvergura şi la ponderea peisagistică a unui obiectiv arhitectural, cu un spaţiu interior şi cu amenajări subterane care pot avea funcţii practice efective: galerii pentru șobolani, spaţii comerciale, consignații, parcări, WC-uri, etc.

Cazul Bolborea

Forma sferică a lucrării în forma de iglu se înscrie perfect în situl pieţei, ea însăşi circulară și cu zăpezi veșnice, ceea ce creează percepţia capului de perspectivă pe care îl oferă lucrarea să fie identic, într-o desfășurare dinamică şi fără hiatusuri, indiferent de sensul de deplasare.
Deşi comemorează un eveniment istoric, un banal centenar, sculptorul a creat o structură spaţială complexă, fără să facă vreo concesie retoricii istoricizante, dar şi fară să sacrifice, într-o abstracţie pură, într-un simplu joc de volume şi de suprafeţe, un mesaj istoric, culinar şi identitar. Colorația alba sublimează Laptele Primordial, mai exact Calea Lactee.

Diferenţa majoră dintre Maestrul Ioan Bolborea şi cei care stau pe margine şi dau sfaturi fără să le solicite nimeni acest efort este că primul face, construiește, lasă urme, mai bea, dar cine nu bea, iar lucrările majore din Bucureşti, Monumentul Infanteriei (în fapt, o bucata din Coșul de Fum de la Auschwitz) şi Caragiale (sau Căruța cu proști răsturnată în Caracal) stau mărturie, în vreme ce comentatorii patetici îşi construiesc opera doar din contestaţii şi din strigăte de luptă.