Cometa

Cam așa s-a întâmplat. A sosit o cometă. Nimeni nu știe de unde a sosit. A sosit și gata. A trecut pe cer, spre seară, Calea Victoriei s-a luminat. A venit cometa și ne-a luat pe nepregătite. Tocmai ne certam, care cu care, care cu care pricină. Nimeni nu și-a dat seama ce se întâmplă. Cometa însă a ales. Poate că era formată din mici virusuri.

Poate că era formată din mici bacterii. Parcă noi nu suntem formați din bacterii? Păi cum arătăm de fapt, în realitate, dacă atât de mult din corpul nostru e compus din bacterii? Ei? Ce ne facem dac ă o să dăm bacteriile la o parte? Păi ce rămâne? Dar lasă, uite c-a venit cometa de nu știu unde și i-a înhățat pe toți politicienii de pe planeta noastră și i-a dus cu ea. i-a dus în spațiul cosmic, duși au fost cu toții.

Magdalena a ieșit pe Calea Victoriei de nebună să ne zică vestea asta, să ne aducă vestea asta care ne-a lăsat pe toți cu gura căscată. Ambrozie de la Ateneul Român a ieșit și el pe stradă. Avea o barbă uite-așa de mare Ambrozie al meu. Se trage el de barbă ce se trage, că vrea să ne zică o mintoasă de-a lui, bubuitoare despre fenomen. Lasă-l să ne zică, uite, am rămas fără de politicieni și o s-o ducem mult mai bine. Ei da, o zi, acolo, a fost bine dar vezi, noi pe cine mai înjurăm?

Cine ne mai fură? Cine ne mai păcălește? Cine mai trăiește mai bine decât noi? pe cine mai persiflăm, pe cine mai batjocorim și viceversa? Ambrozie îl strigă pe Pompiliu, Pompiliu îl strigă pe Turbincă, Turbincă îl strigă pe Opincă, Opincă îl strigă pe Selim Pașa, Selim Pașa strigă după Arhanghelul Mihail, Arhanghelul Mihail strigă nu știu după care înger. Îngerul strigă și el. Îngerul a strigat. Era un înger diafan, luminos, ușor ca un fulg, l-a prin Filofteia cu o agrafă, așa l-a prins. Și ne-am luat cu toții după ea pe Calea Victoriei să vedem pricina dumnezeiască, așa pricină, să știi, cum de i-a luat Dumnezeu pe toți politicienii de pe planeta noastră, așa i-a luat, cu cometa, draga de ea, i-a luat.

Eu mă opresc pe la Ateneul Român căci dau nas în nas cu Nichita Stănescu, venit și el de nu se știe de unde să vadă fenomenul. Niște SPP-iști patrulează aiurea-ntramvai și se iau de noi, stai că trag, sus mâinile, vardiști de soi și ei, acum că le-a fost șparlit Președintele de fenomenul cosmic, mai mare râsul. Un fel de ticăloşie a noastră încastrată în sufletul nostru comun nu ne dă voie, nu ne lasă libertatea de a avea un raport sănătos cu ideea de a fi conduşi.

Noi românii ne facem că ne-ar conduce careva, oricare ar fi acela, domnitor, monarh, general, preşedinte, secretar general. Când conducătorul pune piciorul în prag, ne gudurăm într-o umilinţă nesănătoasă şi grotescă pe care o credem jertfă. Ce e mai straniu, este lipsa noastră de creativitate în această direcţie.

Odată ce l-am pus pe unul să ne conducă, îl lăsăm să-şi facă mendrele şi ne plângem de milă iar dacă acela devine nevolnic, mai ales bătrân şi senil, abia atunci şi numai atunci ne arătăm vitejii lui peşte prăjit şi-i dăm la moacă într-un fel sau altul.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.