„(…) La secţia a doua Mecanică a uzinei, am cunoscut un om surprinzător. Un fel de Makarenco al strungarilor – pe meşterul Şloter Dumitru. Membru de partid, preşedinte al Comitetului de secţie sindicală, mi-a explicat ce înseamnă să fi strungar. …«Da, tovarăşe» – mi-a spus meşterul Şloter (…) «trebuie să afli cum trăieşte omul, să găseşti metoda ce i se potriveşte, să-i înţelegi viaţa. Fiindcă, aşa cum spunea Marx: existenţa determină conştiinţa». Rostite aici, aceste trei cuvinte, care au revoluţionat lumea, au o rezonanţă neobişnuită. Trebuie neapărat să le auziţi în uzină” (Constantin Ţoiu, „Strunguri şi strungari”, „Gazeta Literară”, anul VI, nr. 47, 19 noiembrie 1959, p. 5).
„(…) Cum a crescut la noi conştiiinţa socialistă? Clipeşte obosit din genele prăfuite Ilie Badea, brigadierul. Abia s-a întors de la câmp. (…)S-a lăsat seara. Oamenii forfotesc prin curtea sediului. Tractoarele pleacă la moară, cu remorcile încărcate de saci. În birou mai apar şi alţii. «Ia veniţi încoa» – îi chemă brigadierul, «tovarăşul are o problemă. Să-l lămurim cu toţii». (…) «Gospodăria noastră» – zice unul, «e prima la orice mobilizare. Pe noi nu trebuie să ne îmboldeşti» (…)” (Constantin Ţoiu, „Un exemplu concret»”, „Gazeta Literară”, anul II, nr. 440, 16 august 1962, p. 3).