Partidele politice ar trebui să fie constituite conform veritabilelor interese reformiste, pe care să le și implementeze în marea lor parte. Din păcate, la noi lucrurile stau tocmai invers. Cei care ies în față pentru a candida la diferitele demnități au de respectat obligațiile clanurilor din care este constituită politica românească. Este tot mai ușor grupurilor din exterior, cu interese în economia României, să facă tot posibilul pentru pastrarea puterii în sfera unor grupuri tranzacționiste tradiționale. Lucrurile au mers atât de departe încât, prin raportarea la normele constituționale și democratice, România este amenințată să devină o republică bananieră.
Interesul economic nu mai aparține politicilor publice, ci celor care au devenit principalii coordonatori ai jafului național. Politicienii care fac figură distinctă în această direcție, riscă exact ce se poate întâmpla unor funcționari într-o dictatură. Apropiatele alegeri prezidențiale nu au scos încă în scenă persoana capabilă să reprezinte democrația, economia liberă, responsabilizarea aparatului statal. Lupta internă din interiorul partidelor pastrează încă grila sistemului ocult de după 1990, cu rădăcini în perioada comunistă.
România are nevoie de un președinte activ care să dezlege firele încurcate ale monstruosului sistem totalitar privatizat și să redea țara propriilor cetățeni. Pentru un asemenea demers nu este nevoie doar de un bun și fin intelectual, ci și de o consecvență morală contrară celei a celor care s-au declarat învinși de sistem. Ideea că sistemul este deasupra îi aparține acestuia, prin frica instalată în societate în spectrul manipulărilor neîntrerupte de peste 70 de ani.
Construcțiile electorale constuite pe nimic, pe simple intenții și declarații, după 30 de ani de liberalizare publică sunt realmente absurde. La fel, lipsa clarificărilor ideologice, doctrinare în contextul stării de fapt, ar trebui să blocheze intrarea în joc a celor care nu au alt interes decât bruierea adevăratelor dezbateri.
În caz contrar, alegerile nu pot fi decât o repetiție. Profilul viitorului președinte ar trebui să zguduie din temelii perspectiva și eficiența următorului ciclu electoral, acesta fiind avantajul decalajului celor două scrutinuri. Nu faptul că unii sunt tractați de alții, ci competiția implicită poziției publice pentru toți ar trebui să fie percepția generală.
Cotidianule! Daca tot faceti sondaje de opinie privind candidatii la prezidentiale, de ce nu faceti pentru toti candidatii? Se pare ca unul ca Plesoianu este ocolit de toata media. De ce? Cine are interesul sa il scoata, chipurile, agent de influenta al rusilor in fata multimilor lobotomizate de corectitudinea politica neomarxista si „ioropeana”? Ati bagat conserva asta securista de Cumpanasu la inaintare si rezultatul se vede din voturi… Vreau sa vad un sondaj „pe bune”, daca sunteti o gazeta independenta cum vreti sa ne faceti sa credem!