Consulul englez William Wilkinson și cartea sa despre Țara Românească și Moldova  

Acum 200 de ani, Țările Române erau puțin cunoscute în Anglia. Apariția la Londra în 1820 a cărții An Account of the Principalities of Wallachia and Moldavia: with various political observations relating to them a fost primită cu mare interes în cercurile politice și economice din Occident. O recenzie publicată în The Monthly Review or Literary Journal Enlarged din 1822 (vol. 97, p. 35) semnala că volumul oferă informații utile despre aceste provincii atât negustorului, cât și omului de stat și că prin resursele și potențialul de care dispun, ele merită să atragă atenția întregii lumi civilizate. Este prima lucrare scrisă de un englez consacrată exclusiv celor două principate. Autorul ei este William Wilkinson (născut în a doua jum. a sec. XVIII- decedat la 23 august 1836), cel de-al doilea consul britanic în Moldova și Țara Românească în anii 1814-1816, dar primul cu rezidența la București. Cartea sa a fost una din sursele documentare folosite de Bram Stoker pentru romanul Dracula și chiar numele personajului devenit celebru a fost preluat de aici.

William Wilkinson a fost trimis la București în dublă calitate, de diplomat și de om de afaceri, ca reprezentant al Companiei Levantului, veche casă de comerț (înființată în 1581), care deținea monopolul comerțului Angliei cu Imperiul Otoman. Familia Wilkinson ocupa o poziție influentă în cadrul Companiei și a dat numeroși consuli și viceconsuli în Levant în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Tatăl lui William, Robert Wilkinson era consul al Suediei și Danemarcei în Levant, cu reședința la Smyrna (1803-1822). Numirea lui William Wilkinson a fost confirmată de sultanul Mahmud al II-lea prin beratul din 24 mai 1814. La 2 iulie 1814 noul consul și-a prezentat scrisorile de acreditare domnitorului Ioan Caragea la București, iar la 24 noiembrie 1814 domnitorului Scarlat Callimach la Iași.

Wilkinson avea misiunea de a asigura protecția supușilor britanici și tranzitul corespondenței diplomatice, de a promova produsele englezești în Principate dar și de a întocmi un memoriu cu privire la posibilitatea extinderii comerțului britanic la Dunărea de Jos. Rapoartele pe care le-a trimis către Compania Levantului și Foreign Office erau favorabile, arătând că aici există imense bogății ale solului și subsolului, aproape deloc exploatate, precum și interes pentru produsele britanice manufacturate. În pofida entuziasmului din rapoarte, situația de pe teren se pare că nu era la înălțimea așteptărilor superiorilor săi. Compania Levantului a dispus retragerea lui Wilkinson la 11 iulie 1816, motivând că în acel moment agenția de la București era la fel de inutilă („useless”) pentru interesele britanice, pe cât se dovediseră de neprofitabile afacerile comerciale ale consului pentru el însuși. Wilkinson a plecat de la București lăsând în urmă o impresie foarte bună, fiind lăudat de Ioan Caragea într-o scrisoare din 1818 către lordul Castlereagh (șeful Foreign Office). Cariera diplomatică a lui Wilkinson va continua, fiind numit consul la Syros, în 1829.

William Wilkinson a oferit în cele nouă capitole ale cărții o descriere completă a celor două țări și o previziune cu privire la iminenta ridicare la luptă a creștinilor din Imperiul Otoman (confirmată prin izbucnirea mișcărilor revoluționare grecești și românești în 1821). Dacă descrierile geografice și datele istorice sunt preluate de la alți autori (Dimitrie Cantemir, Anton Maria Del Chiaro, Thomas Thornton), comentariile referitoare la administrația fanariotă, moravurile și viața cotidiană a românilor sunt întemeiate pe propriile sale observații. El privește cu simpatie poporul român în ansamblu, dar găsește aristocrația, cu mici excepții, leneșă, incultă și imorală, rispindu-și averea din cauza luxului nemăsurat și a jocului de cărți. Critică dezinteresul domnitorilor și clasei conducătoare pentru valorificarea bogățiilor naturale, dar recunoaște că suzeranitatea Imperiului Otoman și monopolul comercial exercitat de acesta este o serioasă frână în calea dezvoltării economice a Principatelor. El arată că cele două țări ar putea ajunge printre regiunile înfloritoare ale Europei, dacă ar fi puse sub protecția marilor puteri și ar dezvolta o industrie prosperă și un comerț liberalizat.

Relatarea lui William Wilkinson se situează la începutul unei bogate literaturi de prezentare a Principatelor Române în Occident, în contextul în care „chestiunea orientală” devenea un subiect care nu mai putea fi evitat de diplomația europeană. La scurt timp cartea fost tradusă în franceză cu titlul: Tableau historique, géographique et politique de la Moldavie et de la Valachie, publicată la Paris în 1821 (reeditată în 1824). O ediție prescurtată în italiană a apărut în 1821 la Milano, urmată în 1829 de o versiune în limba germană publicată la Dresda și Leipzig.

Surse imagini:

Pagina de titlu a ediției din 1820 (books.google.ro)

Pagina de titlu a ediției franceze din 1821 (exemplar din Biblioteca MMB)

Daniela Lupu, Muzeul Municipiului București

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 3
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.