CONVOIUL (10)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz „Convoiul“ apărută la Editura Junimea din Iași în 2024

Următoarea surpriză, surpriza mult mai mare a sosit tot în timpul unui popas de prânz.

Dar înainte de a o povesti, trebuie precizat că poate fi considerată de cineva drept surpriză doar o noutate ce se opune rutinei ori necunoașterii. În cazul nostru a fost surpriză ceea ce am văzut când o femeie și un bărbat tânăr au apărut pe banda principală a șoselei unde Convoiul se deplasa, ca de obicei, pe banda secundară. (Într-adevăr, noi folosim banda secundară pentru a nu perturba circulația celorlalți.) Când ofițerul călare a cotit pe un drum secundar și lunga coloană s-a luat după el. Cei doi, femeia și tânărul care au umblat alături de noi au încercat să intre și ei în rândurile noastre. Trebuie spus că nu ni s-a întâmplat niciodată așa ceva! Paznicii, fără reacție când doi dintre noi au fugit din Convoi, au devenit imediat activi și au oprit intrușii cu ajutorul armelor. Pentru că scena s-a petrecut în dreptul șirului meu, am putut să văd și să aud de aproape incidentul și am aflat că femeia pretindea că este soția unuia dintre cei aflați în burta șarpelui, iar tânărul bărbat că i-ar fi fiu. Ca să-i oprească, au venit în ajutorul Paznicului și alți colegi de-ai lui. Scandalul a devenit tot mai înverșunat. Cei doi strigau că nici măcar nu l-au depistat pe soțul și tatăl lor, învinuiau pe soldați că l-ar fi ucis pe cel căutat, femeia țipa și plângea, iar tânărul încerca să vorbească pe un ton civilizat, dar totuși aproape zbierând, că părintele lui a fost un om extraordinar și că, în lipsa lui, întreaga familie a pierdut orice mijloc de subzistență și a fost evacuată din imobilul unde au locuit și moșii moșilor lor. Paznicul i-a întrebat dacă au văzut de la capul Convoiului pe cei ce fac parte din el și primind un răspuns pozitiv, le-a cerut să rămână pe margine și le-a sugerat să se uite de acolo la trecerea întregului cortegiu („Pentru că rândul e lung, foarte lung și dacă într-adevăr cel căutat de voi se află printre noi, în mod sigur îl veți depista! Degeaba ați intra printre rânduri, n-ați face decât să încurcați bunul mers al marșului și rămânând unde ați intrat, n-ați avea cum să dați de cel care, vedeți și voi, nu este aici!”). Paznicul le-a vorbit pe un ton împăciuitor, dar când femeia a început să urle isteric și să încerce să intre în burta șarpelui, lovind în stânga și în dreapta, același Paznic politicos, apoi doar corect, a apucat-o de mijloc și a scos-o pe marginea șoselei. Fiul, până atunci doar insistent, a sărit în apărarea mamei sale. În ajutorul Paznicului au mai venit doi paznici, și-au folosit sprayurile paralizante și i-au imobilizat pe cei doi. Apoi au dispărut cu ei printre copaci. După care au revenit și și-au luat locurile în Convoi. Nu ne-am putut opri, nici măcar încetini pasul, întrucât i-am fi împiedicat pe cei din urma noastră să înainteze, or marșul nu are voie să-și schimbe ritmul, darămite să rămână pe loc.

Din nou, la fel ca atunci când au fugit din burta șarpelui doi bărbați, paznicii și-au reluat locurile și s-au comportat de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit. Da, poate fi considerată de cineva drept surpriză doar o noutate ce se opune rutinei ori necunoașterii, iar mirarea noastră s-a datorat ambelor acestor motive. Pe de o parte, fiindcă n-am mai avut parte de un eveniment asemănător în decursul timpului de când face parte fiecare dintre noi din Convoi și, pe de altă parte, fiindcă nu am fost puși la curent cu rolul paznicilor. Măcar ne-am lămurit că însoțitorii noștri înarmați nu sunt puși să ne împiedice să părăsim Convoiul, ci să le interzică eventualilor intruși să se infiltreze printre noi sau să împiedice în orice mod buna desfășurare a marșului. Așa că atunci când s-a mai întâmplat să încerce cineva să se strecoare în burta șarpelui, nu a mai fost nicio surpriză pentru noi reacția promptă și eficientă a paznicilor.

Cum evenimente de soiul acesta sunt rare, dar totuși mai apar din când în când, Forurile Superioare au primit misiunea de la Forurile și Mai Superioare să ne transmită următorul Comunicat:

Marșul Convoiului face parte din Strategia întregii noastre deveniri și suntem mândri de modul cum ați înțeles s-o puneți în practică. Fiecare dintre voi aflat într-un șir reprezintă o parte dintr-un cerc al desenului șarpelui, și toți împreună îi formați corpul. Faptul că șarpele mai năpârlește este normal, grav e doar când este invadat din exterior de diferiții factori patogeni. Prin disciplina și anduranța voastră, Convoiul va ajunge la destinație, cercul se va închide și Strategia își va arăta roadele cu maximă generozitate. Continuați-vă drumul lipsit de orice griji împovărătoare și veți fi veșnici!”

Nu mai constituie nicio surpriză când, prin năpârlire, mai pleacă unii din corpul șarpelui și nici când diferiți „factori patogeni” încearcă să ne invadeze. Acum măcar înțelegem sensul acelor momente și știm la ce reacții trebuie să ne așteptăm. De pildă, nu mai suntem luați pe nepregătite când au loc evenimente mai dure. Ca atunci când, într-o noapte, ne-au trezit niște focuri de armă în imediata noastră apropiere. Dimineața am aflat că un grup mare de indivizi, familii întregi, au profitat de întuneric și au intenționat să formeze și ei câteva șiruri-inele în corpul șarpelui. Paznicii au fost la post și misiunea nu le-a fost deloc ușoară pentru că toți locuitorii unui sat au încercat să ne invadeze. În confruntarea care a urmat, a fost folosit și armamentul din dotare. Dimineața, locul a fost curățat și străinii au dispărut. Doar un singur bărbat a rămas în dreptul nostru pe partea principală a drumului și din plânsetele lui am putut deduce că lupta s-a terminat cu victime dintre bieții oameni flămânzi, fără niciun viitor și disperați. Ei au auzit cât de bine o ducem noi și au vrut să aibă și ei un asemenea trai fără griji. Mai ales că au aflat că locuitorii dintr-un sat vecin au reușit să se infiltreze în Convoi. Paznicii au fost puși să-i identifice pe aceia, dar s-a dovedit că totul n-a fost decât un zvon. Sau poate că aceasta este doar varianta oficială: nu poți să admiți că au intrat printre noi venetici, fără să-i încurajezi și pe alții să încerce să-i imite.

– Vremurile sunt foarte grele, continuă să plângă singurul bărbat rămas pe partea cealaltă a drumului. Cât doar își strigă of-ul, nu are nimeni nimic cu el. Este dimineața, ofițerul din frunte încalecă și, în urma sa, marele șarpe își continuă drumul.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.