Crin Antonescu îşi dă măsura în fiecare zi

Susţinerea Ramonei Mănescu pentru postul de ministru al Transporturilor este o acţiune care îl poate defini pe Crin Antonescu. Aşa cum propulsarea Ancăi Boagiu l-a definit ca tupeu, dispreţ, nepăsare şi interese pe Traian Băsescu. Ramona Mănescu este un politician care nu există. Putem zice că a trecut şi ea ca o ie cu cosiţe pe la Bruxelles. Seamănă perfect cu importanţa apei sfinţite în tratarea cancerului sau cu rolul nevestelor de pensionari din armată în înfrângerea talibanilor din Afganistan. Ramona Mănescu este doar perechea soţului său, Rareş Mănescu, primarul sectorului 6. Acest lucru s-a mai spus. Dar criticii mişcării lui Crin Antonescu nu s-au încumetat să spună mai departe cine este Rareş Mănescu, prietenul lui Crin Antonescu. Am vorbit şi eu cinci minute cu acest domn cu aer de interlop, pe vremea când turna şefilor săi în pahare. La un restaurant al unui general liberal, Corneliu Dobriţoiu (astăzi generalii nu mai au armată, nu mai au trupe, nu mai au valeţi. Au baruri, restaurante, firme de casă şi, de regulă, învârt imobiliare!). Acest Rareş Mănescu a venit la mine şi a început să pledeze cauza soţiei sale, o fată bună, de perspectivă, care trebuie ajutată. Nu subiectul discuţiei m-a şocat, cât comportamentul insului. Ce vreau să spun? Acest personaj este prietenul la cataramă al preşedintelui PNL, preşedinte al Senatului şi vânătorul onoarei supreme – aceea de a ajungepreşedintele României. Nu de ieri, de azi, ci de 20 de ani, după cum declară bibliotecarul din fruntea Senatului. Cum poate să aibă un asemenea prieten care împinge cuvintele ca pe nişte roţi de tractor, care judecă greoi şi chinuit, care face propoziţii de vai şi amar? Cu Rareş Mănescu poate juca rummy, bridge şi, eventual, poker. La Monte Carlo, la Cannes (înţeleg că au fost împreună). Se pot duce şi pe iahtul lui Dragoş Dobrescu, se pot întâlni şi cu Sorin Blejnar sau cu Elena Udrea. Dar politică liberală şi un proiect sănătos pentru Bucureşti sau pentru România, nici vorbă. Bietul Rareş Mănescu abia se exprimă (probabil că la masa de joc tace ca mormântul). Replicile sale nu au nimic comun cu politica şi cu dezbaterea. Sunt scurte, rupte, bolborosite. Acest personaj s-a lansat (sau a fost lansat de Crin Antonescu) la Primăria Sectorului 6 într-o campanie în care şi umbra lui ar fi câştigat. De altfel, după ce s-a instalat în sectorul 6, Rareş Mănescu a fost eficient aşa cum a fost şi nevasta sa la Bruxelles. Mai mult a încurcat. Încă nu şi-a dat drumul în marile proiecte imobiliare la care, alături de Dragoş Dobrescu, este dacă nu artist, măcar valet fidel. În schimb, Rareş Mănescu a început să apară tot mai des în spatele lui Crin Antonescu în momentele în care acesta se trezea cu un microfon în faţă şi începea să ridice colţul gurii pentru a scăpa propoziţiii de ironic şi şmecher ”înţelept al neamului” (expresie favorită folosită pentru a-i desemna pe cei care nu ajung la înălţimea ideilor sale, adică pe proşti) şi de favorit al electoratului cu studii. Căci publicului lui Becali, pe care tot el, într-un exces de apetit financiar, l-a adus pe listele PNL, nici măcar un banc nu poate povesti! Oamenii se depărtează înainte de poanta finală. Aşadar, ce prieten poate fi Crin Antonescu cu Rareş Mănescu (cunoscut şi pentru prezenţa sa în Dosarul Andreei Marta, cea cu prostituatele de pe Coasta de Azur) pentru a-l face primar? Şi pentru a o pune pe doamna pe lista alegerilor europarlamentare trecute? Şi pentru a o împinge în fotoliul de ministru al Transporturilor? În afara felului său de a înţelege politica, nu putem şti. Greu de răspuns cu argument şi în cazul altora. Cu ce argumente a susţinut-o Crin Antonescu pe deputata de Călăraşi, Raluca Surdu, nevasta lui Georgian Surdu de la RA-APPS, fost servitor devotat al Elenei Udrea şi al lui Emil Boc, acum prieten la toartă cu familia Antonescu? Shoppingul nevestelor sau turnătoria cu Vila Dante? Sau femeia este brici pe ideologie liberală şi are priză la pescarii de pe Dunăre? Aceeaşi întrebare se poate pune şi în cazul lui Daniel Chiţoiu, promovat şi el peste noapte la Finanţe şi lăsat să ţină PNL-ul de parcă i-ar ţine paltonul lui Crin Antonescu şi nevestei sale? Pe ce Dumnezeu s-o fi bazând şi în acest caz prietenia de familie? E de mirare că alţi doi liberali, mari campioni ai banilor storşi pe seama politicii, este vorba de Vlad Moisescu şi Andrei Chiliman, au căzut pe invers în relaţia cu Crin Antonescu. Probabil că au fost identificaţi ca fiind parteneri ai Elenei Udrea şi ai celor din PDL. Adică au făcut afaceri în exteriorul PNL, iar nu în interiorul şi pentru folosul partidului şi al conducerii.

Veţi ajunge în situaţia de a vă întreba dacă nu cumva Crin Antonescu este prieten de familie şi cu Relu Fenechiu sau cu Ovidiu Silaghi? Numai că Relu Fenechiu este cunoscut ca un finanţator important al PNL. Şi Ovidiu Silaghi trecea drept un mare artist în strângerea banilor negri pentru partid. Observăm un lucru. Şi să nu mergeţi cu gândul prea departe. Mai nou, liberalii nu mai au ideologie. Trăiesc doar într-o goană nebună după bani. Cică alegerile prezidenţiale papă o groază de bani. Asta pare a fi singura lor ideologie. Cel puţin la Centru. Proiectele politice ale celor mai mulţi par a fi doar umflarea conturilor. După acest criteriu îi şi judecă preşedintele lor. Sunt amărâţi, la revedere! Sunt liberali proşti! Fac bani, merită promovaţi.

Ei bine, acest Rareş Mănescu, după isprăvile sale în sectorul 6 şi cu Dragoş Dobrescu şi pe Coasta de Azur, a devenit noua speranţă a PNL. Unii liberali chiar vorbesc despre un plan sau un curent de a duce PNL-ul în braţele familiei Mănescu. Crin Antonescu pleacă oricum din fruntea PNL. Dacă va capota în cursa prezidenţială, va fi scos în şuturi, dacă o câştigă, demisionează şi se mută în vârful dealului. Ce altceva poate face actualul înţelept al neamului prin felul său de a traduce politica decât să-l promoveze pe Rareş Mănescu la şefia liberalilor şi să le dea cu flit tuturor celor care visează democraţie internă. Oricât este de stupid, o asemenea idee se potriveşte perfect cu ce a făcut Crin Antonescu în PNL până în momentul de faţă. L-a desemnat pe Silaghi de două ori la postul de ministru? L-a făcut mare pe micul bişniţar Fenechiu? I-a împins în faţă pe monosilabicul Mănescu şi pe Ileana Cosânziana de PNL? L-a făcut pe Chiţoiu gânditor de finanţe şi cuier pentru PNL? Exemplele pot continua la nesfârşit.

Când a venit în fruntea Partidului Naţional Liberal, bibliotecarul din Tulcea a pus aceeaşi condiţie ca şi Theodor Stolojan (altă minte politică necuprinzătoare a liberalilor). Să aibă dreptul să îşi formeze singur echipa! Adică putere fără îngrădire în alegerea oamenilor. Bietul de el nu şi-a putut imagina că această înlesnire (altfel o trufie de om ce se dă singur în vileag) îl anesteziază şi îi castrează luciditatea. Nici c-a visat Crin Antonescu că pretenţia sa mai ceva decât un tupeu de prim-secretar îl va trăda mai abitir ca o oglindă, arătându-le tuturor cât de gol este împăratul de la Liberali.

Pe cine a luat alături Crin Antonescu în creşterea sa forţată şi în descreşterea sa politică neaşteptată? Pe toţi aceia care se aseamănă cu el ca două picături de ploaie!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.