Pe zi ce trece, deruta popândăilor ne aduce pe ecran scene din ce în ce mai spectaculoase. Întâi a fost domul Şeitan, singurul ministru ce vorbeşte dormind. Şi care s-a scăpat cu o judecată logică şi de un mare bun-simţ. Dacă nu luăm măsuri, vom ajunge în situaţia de a mai reduce o dată cu 30% şi, pe urmă mai mult, cu 50%. Foarte corect! Unii au sărit cu gura şi au strigat demisia, demisia! Păi nu-i aşa?
Dacă o ţinem numai în slujbe şi cuvântări, putem ajunge şi la salarii, şi la pensii reduse cu 50 şi 75%. Nu e fantezie, nu e minciună şi nici ameninţare. Este doar concluzie logică de om care a început să se sperie şi de umbra lui, şi de situaţia în care a intrat. Hazul este că popândăii de la putere, speriaţi de huruitul maşinii care stă să se dezmembreze, au început să spună prostii. Berceanu, un inginer care vorbeşte rar şi cu aer de înţelept, a spus o prostie cât un drum de ţară. Cică s-a minţit prin omisiune. Panseu de Bulă politic ce merită trimis la plimbare şi la lecturi obligatorii.
După el, Sebastian Vlădescu a venit cu alt panseu de economist bun de numărat monedele din poşetele amantelor. Cică mai supravieţuiam încă şase luni dacă minţeam cu talent. Nu prin omisiune, ci cu elemente creatoare! „Cu minciuni şi cu carice, te făcuşi ministru-amice!”. Aşa că el, cinstea cu barbă întruchipată, a sărit repede să-şi aroge meritul de a ne spune adevărul înainte de scufundare. De fapt, toţi aceşti vorbitori de vrute şi nevrute, de gânditorii în dodii nu-şi dau seama până unde mai putem cădea! Suntem la un prag al crizei economice, dar ne putem duce şi mai la vale. Cu aşa dregători şi sfetnici (cele mai multe fufe adunate de prin hogeacuri şi nepoţi trimişi de familie la prăduială) n-avem cum trage o nădejde.
Ce mai tura-vura! Băieţii ăştia au lipsuri la instrumentul de gândire! După atâtea înjurături, fluierături şi strigături porcoase n-au priceput că lumea s-a înfuriat. Şi nu din senin, de la o pală de vânt, ci de la nesimţirea lor! Adică românilor le-a sărit ţandăra pentru că au fost luaţi de fraieri. Li s-a comandat „banii la vedere şi toată lumea cotizează la oala statului”, în timp ce popândăii puterii o găuresc pe dedesubt şi-o uşurează pentru neamurile lor. Dacă natul i-ar fi văzut pe catârii neamului cum iau trei samare în loc de două, dacă ar fi simţit un strop de înţelegere şi de solidaritate, cu siguranţă că încercaţii noştri compatrioţi s-ar fi îndemnat la salvarea ţării. Un vârtos hai, mă, să trecem şi prin asta s-ar fi putut auzi în aproape toate casele!
Asta nu pricep! De ce stau ca găinile să-i înjure lumea şi nu demonstrează că şi lor le pasă, că se sacrifică şi ei cu adevărat, că taie la salarii, la posturi, la pomanagii şi oameni de umplutură, că se aşază în fruntea naţiei şi la suferinţă, nu doar la petreceri, băuturi, zaiafeturi, marafeţi şi femei!
În loc de mobilizare naţională curge o ploaie de înjurături. Asta ne arată ce înseamnă să n-ai conducători, ci aventurieri proşti, buni numai la huiduit, nu şi la urmat în aberaţii şi porcărele!
