Războiul din Ucraina nu se va încheia pe cale diplomatică, ci pe front. Ucrainenii vor fi într-o situație mult mai dificilă în viitor decât sunt în acest moment, însă nu este imposibil ca liderii europeni și o parte a administrației Trump să fie convinși că Ucraina se poate impune pe front, spune profesorul John J. Mearsheimer.
Analiza lui Mearsheimer vine imediat după ce întâlnirea de la Londra privind războiul din Ucraina, programata pe 23 aprilie, nu a mai avut loc la nivel de miniștri de Externe. Totul a plecat de la refuzul președintelui Ucrainei de a accepta recunoașterea suveranității ruse asupra Crimeii, pentru a nu mai vorbi despre celelalte patru regiuni ucrainene anexate de Rusia (deși neocupate în totalitate). Aceasta a însemnat o respingere implicită a planului de pace pe care l-au propus emisarii președintelui Trump. Odată planul respins, secretarul de Stat Marco Rubio a decis să nu mai facă deplasarea la Londra.
Până la finalul acestei săptămâni, președintele Donald Trump va prezenta o nouă varianta pentru un plan de pace, însă este puțin probabil ca rezultatul să difere.
Președintele Trump este dispus să accepte, sau să accepte în anumite condiții, principalele trei condiții puse de Rusia pentru o pace in Ucraina (recunoașterea anexărilor teritoriale, demilitarizarea Ucrainei și neaderarea Ucraine la NATO – n.red.). Însă regimul Zelenski a arătat că nu va accepta aceste condiții. În plus, administrația SUA este împărțită. Președintele Trump și trimisul special Steve Witkoff înclină spre acceptarea condițiilor Moscovei, în vreme ce secretarul de Stat Marco Rubio și trimisul special pentru Ucraina, Keith Kellogg, nu acceptă aceste condiții, spune Mearsheimer.
Pentru o parte a administrația Trump, demilitarizarea Ucrainei este de neconceput, pentru că ar ruina planul pivotării SUA spre Asia, în perspectiva unei potențiale confruntări militare cu China. Având în vedere opoziția Kievului și a aliaților europeni, precum și aparentul blocaj din cadrul administrației Trump, cea mai probabilă evoluție a conflictului va fi cea prezentată de secretarul Rubio cu puțin timp înainte de Paști: ”Țara noastră s-a angajat să încheie războiul, dar, dacă nu vom găsi în curând o cale limpede spre pace, Statele Unite se vor retrage din acțiunile pentru încheierea păcii”. Această poziție a fost exprimată de Marco Rubio de mai multe ori, de la preluarea mandatului. ”Am ajuns acum într-un punct în care avem și alte lucruri asupra cărora să ne concentrăm. Suntem dispuși să ne implicăm, însă nu pe termen nelimitat și dacă nu se realizează un progres. Dacă nu va fi posibil, va trebui sa ne concentrăm asupra altor lucruri. Și trebuie să aflăm cât mai repede dacă acest lucru se poate realiza sau nu, pentru că avem și alte lucruri de care trebuie să ne ocupăm”, a mai spus Rubio, pe 18 aprilie.
Cu alte cuvinte, secretarul de Stat Marco Rubio spune că Statele Unite își vor îndrepta atenția și efortul militar către China, în vreme ce războiul din Ucraina va continua cu susținerea aliaților din Europa. Ajutorul militar american (arme și informații) va continua până la epuizarea sprijinului stabilit în timpul fostei administrații de la Washington. Ulterior, războiul va intra în sarcina aliaților din Europa.
Treptat, conflictul din Ucraina revine la matricea sa inițială, de data aceasta sub conducerea administrației Trump. În 2022, la scurt timp după izbucnirea războiului, Wess Mitchel, fost asistent al secretarului de Stat pentru Afaceri Europene în prima administrație Trump, scria următoarele: ”Este bina ca SUA și aliații să pună cât de multă presiune imediat după începerea conflictului – exact opusul abordării pas cu pas a administrației Biden. Am adoptat sancțiuni ușoare împotriva Rusiei pentru că armata rusă a avut o performanță foarte slabă în primele zile ale războiului din Ucraina. Însă China ar putea deduce de aici că într-un interval similar de timp și-ar putea întări controlul asupra Taiwanului, în vreme ce SUA și aliații ar evalua capacitatea taiwanezilor de a rezista. Dacă SUA vor sancționa acum sectorul energetic din Rusia, ar trebui să o facă în tandem cu europenii, pentru a demonstra Chinei că SUA și aliații sunt gata să accepte recesiunea economică pentru a opri o invazie pe scara largă”.
Apoi, în octombrie 2024, Mitchell scria: ”Vrem ca Europa de Est să fie o fortificație puternică, pentru a ține Europa stabilă în următorii ani, pe măsură ce SUA își vor concentra atenția în Asia. În mod logic, Ucraina, va fi componenta centrală a acestei fortificații, pentru că va avea cea mai mare și mai puternică armată europeană, cel puțin pe termen mediu. Diplomația trebuie folosită pentru ca crea condiții pentru o Ucraina care să fie cât mai mare teritorial și cât mai viabilă economic”.
Wess Mitchel nu deține vreo funcție oficială în actuala administrație Trump. Nu face parte din tabăra dură a neoconservatorilor Nuland-Clinton-Kagan, însă nu este nici diplomatul cu care Vladimir Putin să-și dorească să negocieze. Wess Mitchel este foarte apropiat de Elbridge Colby, care acum conduce afacerile politice ale Pentagonului, împreună cu care a creat un think tank (cu finanțare generoasă din parttea Pentagonului). În jurul lor s-au adunat apoi amiralul Dennis Blair (șef al comunității de informații în administrația Obama), Thomas de Maiziere, fost ministru german al Apărării.
În ajunul realegerii președintelui Trump, Wess Mitchell scria : ”În cazul Ucrainei, nu ar trebui să acceptăm încheierea conflictului, dacă asta se va produce într-un moment în care realitățile de pe front ar duce la un stat ucrainean scindat, care ar avea o utilitate redusă pentru fortificația est-europeană de care avem nevoie pentru a pivota spre Asia. Strategia noastră nu poate avea succes decât în cazul in care europenii încep să-și asume responsabilitatea pentru propria apărare în vecinătate. Întreaga logică se sprijină pe abilitatea de a susține un teatru secundar de conflict în vreme ce ne îndreptăm atenția spre teatrul principal fără a risca nimic pe cel secundar. Trebuie s arătăm limpede că nu ”abandonăm” Europa. Chiar și după ce vom prioritiza Asia, SUA vor rămâne o putere europeana și vor avea motivația strategică de a menține pe teatrul european capabilități militare de ultimă ora, pentru a-i ajuta pe europeni și pentru a-și menține punctul de sprijin în Europa. Washingtonul trebuie să ajungă la o mare înțelegere cu Europa, pentru ca Europa să schimbe actuala stare de fapt. SUA trebuie să sprijine aranjamente creative, inclusive formațiuni de luptă franco-germano-poloneze. Pentru a pivota spre Asia, America are nevoie de un punct de sprijin în Europa si acesta poate fi oferit doar de europeni”.
Până acum, președintele Trump a încercat să pună capăt războiului în condițiile în care Ucraina pierde patru regiuni plus Crimeea, dar rămâne cu ieșire la Marea Neagra, ceea ce îi poate asigura viabilitatea economică. De cealaltă parte, președintele Putin nu are interesul de a sigura Ucrainei aceasta viabilitate, dorind un stat cât mai scindat, pentru a nu fi util ca parte a ”fortificației” est-europene dorită de Statele Unite. Refuzul regimului Zelenski de a accepta pacea cu pierderile actuale de teritoriu și, cel mai probabil, reticența SUA de a garanta demilitarizarea Ucrainei, vor face ca războiul să continue. Însă, indiferent de situația din Ucraina, dacă este ca SUA să urmeze chiar și parțial strategia expusă de Wess Mitchell, Europa de Est se va militariza masiv și va înfrunta mari dificultăți economice, pentru a ajuta SUA în conflictul care se pregătește cu China.
Da, e adevărat, Europa Estică va deveni o fortificație.
Se vor apăra cu bășini pline de metan și urină plină de uree.