Culmea, eşecurile ţin unite partidele în coaliţia de guvernare

Mizerabile vremuri politice postceauşiste trăim. Suntem asiguraţi pe toate căile că actuala coaliţie guvernamentală nu-şi rupe gâtul nici pe 27 octombrie, degeaba se mai iluzionează opoziţia parlamentară PSD-PC şi PNL că ar putea apărea parlamentari cu conştiinţă de la putere (dispuşi să ţină cont de disperarea strigată în stradă şi în ziua votării moţiunii de cenzură de către zecile de mii de reprezentanţi ai majorităţii populaţiei) care să li se alăture, să voteze moţiunea de cenzură împotriva guvernului Băsescu-Boc. Incredibila măsură a PDL-UDMR-UNPR de a nu-şi lăsa parlamentarii să se apropie de urne, mâine, să voteze (să fie siguri că n-au spărgători de grevă la votul secret) este vârful acestei decăderi în derizoriu a vieţii parlamentare româneşti „totalitare”. Avem o putere politică imorală, mincinoasă, coruptă. Toţi parlamentarii puterii au trădat interesele celor ce i-au votat. Ţin cu dinţii să se păstreze la putere, deşi au adus România în stare de faliment. E explicabilă laşitatea lor, fiindcă toate partidele de la putere sunt prăbuşite în sondaje. Personal, sunt uimit că electoratul etnic al UDMR nu-şi forţează parlamentarii să voteze împotriva sărăciei programate a acestui guvern incompetent şi iresponsabil. Electoratul de rând maghiar nu suferă la fel ca românii? Normal ar fi ca UDMR să dispară pentru totdeauna la viitoarele alegeri, anticipate sau nu, să nu mai aibă susţinători. UDMR şi-a jucat acum cartea, după viitoarele alegeri, dacă mai intră în Parlament (dar sper să nu mai intre, liderii UDMR devenind nişte baroni lacomi, îmbogăţiţi din bani publici şi din resursele statului, profitând la maximum de poziţiile câştigate prin şantaj la guvernare), UDMR trebuie marginalizată în opoziţie. Actuala opoziţie (viitoare câştigătoare a alegerilor) trebuie să taie de aici înainte orice punte de legătură cu UDMR. Fiindcă UDMR e principalul vinovat, azi, că nu va trece moţiunea de cenzură.

E clar că testul de rezistenţă la pauperizarea programată de guvernul Băsescu-Boc a trecut cu brio şi de examenul politic-parlamentar, şi de examenul social-protestatar. Dacă până şi Armata şi Poliţia sau Serviciile Secrete s-au lăsat îngenuncheate, n-au reacţionat dur la tăierea unui sfert de salariul lor (şi la spectrul primirii unor pensii militare micşorate dramatic), înseamnă că nu mai e nimic de făcut. Băsescu şi camarila guvernanţilor lui au dat lovitura, anul acesta au rezolvat problema acoperirii deficitului ţării cu banii furaţi direct din buzunarele românilor (inclusiv prin creşterea cu 5 procente a TVA, a preţurilor şi a inflaţiei). Mai sunt două luni de traversat, se iluzionează românii, şi de anul viitor intră în funcţiune Legea salariilor unice (care ar mulţumi protestatarii de azi, de la medici la profesori şi funcţionari publici, de exemplu) şi Legea pensiilor unice (care ar tăia din „pensiile nesimţite” – pe hârtie; aici, la „reforma” pensiilor, e valabilă dorinţa muritorilor de rând cu „să moară şi capra vecinului”). Nu contează că azi guvernanţii nu sunt convinşi că bugetarii pot avea salariile de azi (tăiate cu 25 la sută) mărite cu nici 10 la sută (adică vor avea tăiate salariile cu 15 la sută în 2011, nu cu 25 la sută), că legile salarizării unice şi a pensiilor unice stau pe gard, nepromulgate şi nu intră în socotelile bugetului de stat pe anul 2011 (ordonatorii de credite nu vor avea bani nici câţi au avut anul acesta, şi cu ce să creşti salariile după noua lege a salariilor unice?), în condiţiile în care FMI a impus un deficit bugetar şi mai mic decât cel din 2010, departe şi aşa de pretenţiile Uniunii Europene.

Actuala putere sfidează în continuare bunul-simţ. De doi ani nu trece prin Parlament decât ordonanţe de urgenţă şi legi pe care-şi asumă responsabilitatea, deşi sunt şi legi organice (şi ar trebui să ţină cont de dezbaterile publice şi de amendamentele parlamentarilor din opoziţie). Joi are programată asumarea răspunderii pe o asemenea lege organică, a Educaţiei (care va politiza la vârf învăţământul, la toate directoratele – cu efecte perverse în timp). Actuala putere se crede nemuritoare în posturile-cheie ale statului. Iar opoziţia parlamentară şi sindicală dovedeşte că e chiar depăşită de situaţie. Ne place sau nu, Băsescu s-a dovedit a fi diavolul din umbră care a destabilizat totul, să poată să facă exact ce doreşte, să nu mai ţină cont de nici o lege. Prima lovitură dată (la care opoziţia a asistat siderată) a fost că a reuşit să facă o majoritate parlamentară care e unită din cauza eşecurilor avute la guvernare, culmea. Democraţia n-are soluţii în faţa solidarizării neisprăviţilor de la vârf?