A fost neînvins la Jocurile Olimpice, impunându-se în toate probele în care a concurat, zece la număr. A devenit cel mai bun săritor al lumii, deşi se credea că nu va putea merge vreodată. Cu toate acestea, Ray Ewry este un nume aproape uitat printre marii sportivi din istorie.
Ray Ewry – Au crezut că nu va putea merge, dar a devenit cel mai bun săritor al lumii
Mai multe motive stau la baza acestei obscurităţi. Performanţle lui Ewry au fost obţinute la începutul secolului XX, în perioada de pionierat a Jocurilor Olimpice, când acestea nu reprezentau ceea ce reprezintă în prezent. De asemenea, două dintre cele 10 medalii pe care le-a cucerit au venit la o ediţia neoficială din 1906, iar probele în care a concurat nu doar că au dispărut din programul olimpic, dar nici măcar nu se mai practică. Cu toate acestea, povestea sa este una impresionantă.
Ray Ewry s-a născut în 1873, Lafayette, Indiana, iar copilăria sa nu anunţa nimic din ce avea să urmeze. La 5 ani, a rămas orfan. La 7 ani, un doctor l-a anunţat că suferă de poliomielită (paralizie infantilă) şi că este posibil să nu mai meargă vreodată. A ajuns în scaunul cu rotile, dar un medic i-a recomandat anumite exerciţii care l-ar fi putut ajuta. „A muncit din greu, a crezut în visul său şi în faptul că acesta este posibil”, a povestit peste ani Tom Carson, nepotul său.
Munca şi credinţa au dat rezultate. Tânărul Ray a făcut exerciţiile fără a se plânge, fără a fi dispus să renunţe. La început, s-a mulţumit cu faptul că a reuşit să coboare din scaun şi să stea pe propriile picioare. Apoi, a început să meargă. Şi să sară. Şi-a transformat handicapul într-un bun de preţ. Unul care i-a adus celebritatea şi i-a asigurat un loc în istoria sportului.
În 1890, Ewry a ajuns la Purdue University, unde s-a impus repede ca un bun sportiv, la diferite discipline, şi a reuşit să doboare recordurile mondiale în probele care îl vor consacra: săritura în înălţime de pe loc, săritura în lungime de pe loc şi triplu salt de pe loc. După ce a absolvit, obţinând o diplomă în inginerie, s-a mutat în New Jersey şi a devenit membru al New York Athletic Club. Atleţii legitimaţi aici au urmărit cu interes desfăşurarea primei ediţii a Jocurilor Olimpice, desfăşurate în 1896, la Atena, şi şi-au propus să se numere printre protagonişti la cea de-a doua, organizată la Paris, în 1900.
Ray Ewry a făcut parte din delegaţia Statelor Unite care s-a deplasat în capitala Franţei şi, într-o singură zi, avea să cucerească trei medalii de aur. Pe 16 iulie 1900, săritura în înălţime de pe loc a fost prima probă în care Ewry s-a aflat printre concurenţi. S-a impus cu o performanţă de 1,655 metri, nou record mondial, cu peste 100 de centimetri mai mult decât următorul clasat. A urmat săritura în lungime de pe loc, unde americanul i-a uimit din nou pe spectatorii francezi, câştigând cu 3,21 metri. A încheiat apoteotic, cu succesul de la triplu salt de pe loc, unde a reuşit 10,58 metri, astfel că, până la lăsarea serii, a fost poreclit „Omul Broască”.
Cele trei titluri olimpice ale lui Ewry au devenit şase, la ediţia din 1904 a Jocurilor Olimpice, organizate de oraşul american St. Louis, ultima oară când triplul salt de pe loc s-a aflat în programul oficial. Rămas fără una dinre probele sale favorite, americanul s-a mulţumit cu celelalte două, pe care le-a câştigat atât la Jocurile Intercalate (Atena, 1906), nerecunoscute însă de CIO, cât şi la Olimpiada de la Londra, din 1908. Puştiul care suferise de poliomielită devenise invincibilul campionul olimpic.
Probabil că seria succeselor ar fi continuat şi la Stockholm, în 1912, unde intenţiona să participe, dar vârsta şi-a spus cuvântul. „Totul mergea cum îmi doream, până când am primit o înştiinţare din partea Bătrânei Mame Natură, sub forma unor junghiuri reumatice”, a scris Ewry câţiva ani mai târziu.
În 1937, atunci când a murit, legenda sa deja se stinsese. Poate şi pentru că, un an mai devreme, la Berlin, Jesse Owens reuşise să câştige patru titluri olimpice în întrecerile de atletism. Totuşi, recunoşterea valorii sale a venit în 1983, când a făcut parte din prima serie de sportivi incluşi în U.S. Olympic Hall of Fame.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.