Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC), cartel care reprezintă o treime din aprovizionarea cu petrol la nivel mondial, va reduce producția cu 1,2 milioane de barili pe zi, până la 32,5 milioane de barili pe zi. De asemenea, Rusia, țară care nu e membră a OPEC, a fost de acord să reducă producția cu 300.000 de barili pe zi și este posibil ca și alți non-membri să îi ia exemplu. Primele efecte ale acestei înțelegeri ce părea imposibilă s-au văzut ieri: cotația țițeiului a ajuns la 54 de dolari pe baril, iar azi dimineață la 53 de dolari, în condițiile în care prețul petrolului fluctua de luni bune în jurul valorii de 45 de dolari pe baril. Un rol crucial în împăcarea Iranului și a Arabiei Saudite, state aflate pe poziții ireconciliabile, l-a avut președintele rus, Vladimir Putin. Conform Reuters, care citează surse OPEC și non-OPEC, înainte de întâlnirea miniștrilor energiei din statele membre ale cartelului, la Viena, Putin a intervenit atât la prințul saudit Mohammed bin Salman cât și la liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, și la președintele de la Teheran, Hassan Rohani. Rolul lui Putin ca intermediar între saudiți și iranieni reprezintă o dovadă a creșterii influenței Rusiei în Orientul Mijlociu, fenomen care a luat amploare odată cu intervenția în urmă cu un an a Moscovei în războiul civil din Siria.
Totul a început când Putin s-a întâlnit cu prințul Mahommed în septembrie la o reunine a G20 din China. Cei doi au fost de acord să coopereze pentru a ajuta piețele mondiale de petrol saturate, cu prețuri la jumătate față de 2014. Prețul foarte mic al petrolului a lovit din plin bugetele Moscovei și ale Riadului astfel încât cele două state au trecut peste pozițiile total diferite pe care le au în privința războiului din Siria.
Miniştrii OPEC au căzut de acord, în urmă cu două luni, la Alger, asupra unei reduceri a producţiei cartelului până la 32,5 – 33 milioane barili pe zi, de la 33,64 milioane barili pe zi, pentru a sprijini preţul în scădere al petrolului. OPEC a precizat atunci că Iranul, Libia şi Nigeria nu vor fi obligate sa îşi reducă producţia deoarece industria lor petrolieră a fost afectată de tensiuni interne şi sancţiuni internaţionale. Acel acord preliminar a fost considerat o victorie pentru Iran având în vedere că autorităţile de la Teheran vor să îşi majoreze producţia pentru a recupera cota de piaţă pierdută în urma sancţiunilor occidentale, cotă ocupată de rivalul Arabia Saudită.
Însă, în ultimele săptămâni Arabia Saudită şi-a modificat poziţia în sensul că s-a oferit să îşi reducă producţia cu doar 500.000 de barili pe zi, ceea ce înseamnă că Iranul va trebui să îşi limiteze producţia la 3,8 milioane barili pe zi. În replică, marţi Iranul a trimis o scrisoare membrilor OPEC în care cere ca Arabia Saudită să îşi reducă producţia cu un milion de barili pe zi, mai mult decât sunt dispuse autorităţile de la Riad. Totodată, Irakul face şi el presiuni pentru a-şi majora producţia susţinând că are nevoie de fonduri pentru a lupta cu militanţii din Statul Islamic. Împreună Iranul şi Irakul produc puţin peste opt milioane de barili pe zi, fiind devansaţi de cel mai influent membru al OPEC, Arabia Saudită care produce 10,5 milioane barili pe zi.
Zilele trecute ministrul saudit al Energiei, Khalid al-Falih, a declarat că piaţa petrolieră se va echilibra şi fără un acord de limitare a producţiei. Aceste declaraţii contrastează cu poziţia anterioară a oficialilor de la Riad care s-au declarat nerăbdători pentru un acord cu producătorii de petrol din afara OPEC.
Dar angajamentele naționale individuale necesare pentru a finaliza un acord la reuniunea de miercuri de la Viena a cerut mult mai multă diplomație. Războiaele din Yemen și Siria au exacerbate tensiunile accumulate în ultimele decenii între regatul sunnit saudit și republica islamică șiită iraniană.
Putin a stabilit ca saudiții să suporte cea mai mare reducere de producție din cadrul OPEC în paralel cu o mică sporire pentru Iran, țară care de la începutul anului a scăpat de sancțiunile internaționale impuse ca urmare a programului nuclear. În consecință, Arabia Saudită va trebui să taie producția cu 486.000 de barili pe zil, iar Iranul a primit un plus de 90.000 de barili pe zi. Sacrificiul este imens pentru saudiți dar ei au nevoie de un preț de 70 de dolari pe baril pentru a stabiliza cât de cât finanțele aspru lovite de ceea ce se întâmplă pe bursele mondiale din 2014 încoace. Putin a cerut Teheranului să nu jubileze și să nu considere o adevărată victorie în fața saudiților. Mai întâi la sunat pe președintele Rohani. Acesta din urmă, împreună cu ministrul petrolului Iranian, Bijan Zanganej, a mers la liderul supreme pentru aprobarea planului lui Putin. “În cadrul întâlnirii, liderul Khamenei a subliniat importanța ca Iranului să nu cedeze presiunilor politice și să nu accepte nicio scădere de producție la Viena”, a declarat o sursă pentru Reuters. “Zanganeh a explicat în detaliu strategia lui și a primit aprobarea liderului suprem. De asemenea, s-a convenit asupra importanței lobby-ului politic al lui Putin și din nou liderul suprem a fost de acord”, mai spus sursa.
Miercuri, în ziua reuniunii de la Viena, saudiții au fost de acord să reducă producția și au spus că această măsură este un “mare succes”, conform ministrului energiei, Khalid al-Falih. În acest timp, Zanganeh a păstrat un ton rezervat în sensul celor înțelese cu Putin, să nu manifeste o bucurie nemăsurată. De altfel, după terminarea reuniunii, Zanganeh, de obicei foarte combativ, a refuzat să facă vreun comentariu a ceea ce s-a căzut la pace. “Am fost ferm. Apelul între Rohani și Putin a jucat un rol major. Rusia a fost de acord cu tăiarea producției”, a declarat ulterior Zanganeh la televiziunea de stat.
O ceartă pe ultima sută de metri
OPEC nu ar fi OPEC dacă nu are o ceartă pe ultima sută de metri care riscă să dărâme toată construcția. Problema a constituit-o Irakul. În timp ce dicuțiile ministerial erau în plină desfășurare, al doilea cel mai mare producător OPEC a insistat că nu își poate reduce producția pe motiv că are costuri uriașe cu razboiul împotriva statului islamic. Supus unor presiuni mari din partea restului ministrilor OPEC, Jabar Ali al-Luaibi, ministrul irakian al petrolului, l-a sunat în fața tuturor pe șeful său de guvern, Haider Al-Abadi. “Abadi a spus: Afacerea e făcută. Asta e”, a declarat o sursă OPEC. Asta înseamnă că Irakul s-a supus înțelegerii de tăiere a producției.
„În acest moment, avem măcar siguranţa că s-a pus o plasă de siguranţă sub pragul inferior al preţului petrolului. Intrăm în faza delicată de aplicare a acordului, în care aceste reduceri trebuie asumate şi puse în practică de fiecare stat membru”, a declarat Ole Hansen, head of commodity strategy la banca de investiții Saxo Bank. În funcţie de dimensiunea contribuţiei fiecărui stat membru la acestă reducere, Hansen crede că va fi o adevărată “luptă” pentru un preţ al ţiţeiului peste 54 dolari/baril. Producătorii din SUA sunt gata de atac, ceea ce va pune o oarecare presiune pe creşterea preţului, asta până când stocurile la nivel global încep să scadă cu adevărat.
Hansen susține că echilibrarea pieţei se va produce mult mai rapid, în câteva luni, faţă de câteva trimestre, cum se credea iniţial.
„Dacă se alătură şi Rusia politicii de reducere a producţiei, am putea vedea o creştere peste pragul de 54 de dolari/baril. Fără Moscova, mi se pare greu de realizat, dar tot cred că vom avea o stabilizare a preţului undeva peste 45dolari şi sub 55 dolari. Iranul rămâne principalul obstacol, dar s-ar putea să vedem un acord de “îngheţare” în jurul cantităţii de 3,9 milioane de barili/zi, adică aproape de cifra declarată oficial la Teheran. Acordul de la Viena reprezintă o victorie a economiei asupra politicii şi totul rămâne la latitudinea statelor OPEC de a convinge piaţa că aceste angajamente se şi pun în aplicare, spre deosebire de eforturile eşuate din ultimii ani”, spune analistul.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.