Cum a scăzut drastic prezența la parlamentare din cauza unei modificări constituționale de acum 20 de ani. Când ar urma un nou an „superelectoral”

Dacă în 1990, în primele alegeri democratice din România, prezența la parlamentare a fost de 86,19%, cea mai mare din istorie, aceasta a început să scadă treptat până la sub 35%, cu o excepție în 2024, determinată de organizarea prezidențialelor în aceeași perioadă.

Teodor Bobei - Senior editor
Cum a scăzut drastic prezența la parlamentare din cauza unei modificări constituționale de acum 20 de ani. Când ar urma un nou an „superelectoral”

Dacă în 1990, în primele alegeri democratice din România, prezența la parlamentare a fost de 86,19%, cea mai mare din istorie, aceasta a început să scadă treptat până la sub 35%, cu o excepție în 2024, determinată de organizarea prezidențialelor în aceeași perioadă.

Prezența la urne la alegerile parlamentare din România a scăzut puternic în ultimii 36 de ani. De la prezențele ridicate de 86% și 76% în efervescența politică a începutului de ani 90’, la minimul istoric de sub 35% în 2020. Ultimele alegeri parlamentare, cele din decembrie 2024, au avut loc într-un context deosebit, motiv pentru care prezența a trecut de 50%: organizarea simultană cu alegerile prezidențiale.

Scăderea prezenței este cauzată de mai mulți factori, inclusiv de neîncrederea populației în clasa politică și de factori economico-sociali, însă un alt aspect a determinat o diferență majoră de prezență între scrutinul general din 2004 și cele care au urmat din 2008 încolo: majorarea mandatului prezidențial de la 4 la 5 ani. Decuplarea alegerilor prezidențiale de cele parlamentare a dus la scăderea interesului electoral, în contextul în care a dispărut „personalizarea” scrutinului general.

Efervescența politică a anilor 90’

Între 1990 și 2004, alegerile parlamentare au beneficiat de aceeași zi de vot cu prezidențialele, respectiv cu primul tur acolo unde a fost necesar un al doilea. Cu toate acestea, participarea a scăzut substanțial și în interiorul acestei perioade.

Dacă în 1990, în primele alegeri democratice din România, prezența la parlamentare a fost de 86,19%, cea mai mare din istorie, aceasta a început să scadă la 76% în 1992 și 1996, apoi la 65% în 2000 și la 58,57% în 2004.

Prezența scădea în această perioadă accelerat și pe fondul dezamăgirii politice generate de guvernările FSN și CDR, coroborată cu factori sociali, economici și generaționali, arată Marius Tătar în studiul „Votez, deci exist? Un studiu longitudinal al participării la vot în alegerile parlamentare din România”.

De altfel, neîncrederea în clasa politică se manifesta în 2000 și prin intrarea lui Corneliu Vadim Tudor în turul doi al prezidențialelor, PRM devenind a doua forță din Parlament.

Însă, prezența la parlamentare scade și mai abrupt în primul an în care parlamentarele nu s-au desfășurat simultan cu prezidențialele.

Schimbarea Constituției în 2003

În forma inițială a Constituției din 1991, mandatul președintelui era de patru ani, la fel ca mandatul Parlamentului. 

Această egalitate a duratelor a permis organizarea alegerilor parlamentare în aceeași zi cu primul tur al prezidențialelor, practică păstrată până în 2004 inclusiv. Și alegerile din 1990 fuseseră simultane, înaintea adoptării Constituției.

Schimbarea a venit prin revizuirea Constituției din 2003, în timpul guvernării Adrian Năstase, într-un context politic dominat de pregătirea aderării la Uniunea Europeană. 

Pachetul constituțional avea o miză mult mai largă decât calendarul electoral, motivarea invoca explicit necesitatea decalării prezidențialelor de parlamentare.

Legea de revizuire a Constituției a fost aprobată prin referendumul din 18–19 octombrie 2003, iar modificările au intrat în vigoare la 29 octombrie 2003, după publicarea hotărârii Curții Constituționale de confirmare a rezultatului.

Chiar și așa, mandatul în curs al lui Ion Iliescu nu a fost prelungit, noua durată fiind aplicată începând cu următorul mandat prezidențial. Primul mandat de cinci ani a fost, astfel, cel început de Traian Băsescu în 2004. 

Importanța decuplării celor două scrutine

Organizarea alegerilor parlamentare odată cu cele prezidențiale aveau logica de a personaliza scrutinul, dar era utilă și din rațiuni strategice. Majoritatea motivată de alegerile prezidențiale ajungea la urne și vota și parlamentarii, astfel candidații trăgând partidele după ei în alegeri.

După separare, participarea la legislative a necesitat o decizie distinctă, care nu mai beneficia automat de mobilizarea pentru alegerea șefului statului, arată acelși studiu realizat de Tătar.

Decuplarea nu a eliminat dreptul sau posibilitatea de a vota, ci a eliminat contextul comun care îi aducea la urne și pe alegătorii mai puțin interesați de competiția parlamentară. 

Prezidențialele concentrează competiția asupra unui număr limitat de lideri foarte cunoscuți, ceea ce face campania mai accesibilă pentru publicul care urmărește politica doar ocazional. 

Studiul citat evidențiază personalizarea, notorietatea candidaților și intensitatea mobilizării organizațiilor de partid drept motive pentru care prezidențialele pot atrage mai mulți alegători decât parlamentarele.

2008 – primele parlamentare organizate separat de prezidențiale

În 2008, la primele parlamentare organizate separat, participarea coboară de la aproximativ 58,5% în 2004 la 39,2%, o pierdere de circa 19,3 puncte procentuale. 

În același timp, prezidențialele din anul următor au adus la urne 54,37% dintre votanți în primul tur și 58,02% în al doilea.

Astfel, primele patru scrutine parlamentare organizate separat s-au menținut într-o zonă de participare mult inferioară celei din 2004. 

Anul 2024 a fost primul an cu o creștere simțitoare a prezenței la vot, după minimul istoric din 2020, determinat pe de-o parte și pandemie.

În 2024 au fost patru tipuri de alegeri, cu localele și europarlamentarele care s-au desfășurat împreună, pe 9 iunie și cu primul tur prezidențial care a avut loc pe 24 noiembrie, iar parlamentarele pe 1 decembrie, înaintea celui de al doilea tur, care nu a mai avut loc.

Organizarea alegerilor parlamentare între cele două tururi, și de Ziua Națională, a fost una strategică, iar profesorul Cristian Pîrvulescu anticipa deja că această poziționare va produce cea mai mare prezență de după decuplare.

Rezultatul a confirmat anticiparea, la parlamentare participând aproximativ 9,45 milioane de persoane, adică 52,5%, cel mai ridicat număr de după 2004. 

În ce an se vor alinia din nou alegerile parlamentare cu cele prezidențiale

Următorul an „superelectoral” ar urma să fie 2040, însă de data aceastsa fără alegerile europarlamentare. 

Anularea turului al doilea din 2024 a mai scurtat cu patru ani așteptarea până la o nouă aliniere a celor două scrutine

Anul 2028, când se organizează din nou alegeri parlamentare, nu va avea și alegeri prezidențiale, acestea urmând să se organizeze abia în 2030, astfel că, dacă se respectă trendul din ultimii 20 de ani, prezența la urne ar putea scădea din nou, sub nivelul celei din 2024.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.