Cum evită liliecii „haosul sonor” și ce ar putea învăța tehnologia din asta

Liliecii sunt considerați adevărați maeștri ai orientării în întuneric. Ei pot să vadă „vadă” prin intermediul sunetelor, un sistem biologic extrem de sofisticat. Provocarea apare însă atunci când  zboară împreună și emit simultan semnale ultrasonice. Cum reușesc să distingă propriile ecouri de zgomotul produs de ceilalți?

Răspunsuri neașteptate

Un studiu recent a oferit un răspuns neașteptat. Anumite specii de lilieci nu încearcă să se diferențieze prin frecvențe distincte pentru a evita interferențele, dimpotrivă, ele tind să își sincronizeze apelurile sonore în jurul unor frecvențe similare, scrie zooland.ro.

Ecolocația funcționează prin emiterea unor unde sonore de înaltă frecvență. Acestea se lovesc de obiectele din jur și se întorc sub formă de ecouri, astfel că liliecii află informații despre poziția, dimensiunea și viteza țintelor.

Această capacitate a lor a inspirat dezvoltarea unor sisteme moderne de sonar și a unor tehnologii utilizate în robotică și navigație autonomă.

O strategie diferită

Cercetarea s-a concentrat asupra liliacului mare potcoavă japonez, o specie care utilizează un tip special de ecolocație, scrie sursa citată.

Spre deosebire de majoritatea liliecilor, care își modifică frecvențele pentru a evita suprapunerea semnalelor, această specie folosește o componentă cu frecvență constantă, ceea ce îi permite să detecteze modificări fine ale ecourilor produse de insectele în mișcare.

Ajustând constant sunetele emise, informațiile esențiale rămân în zona lor optimă de auz.

Cercetătorii Haruhito Matsumoto, Soshi Yoshida și Shizuko Hiryu, de la Universitatea Doshisha din Japonia, au studiat lilieci sălbatici introduși într-o colonie deja formată și au urmărit cum se modifică frecvențele apelurilor lor în timp.

Rezultatul a fost că  în loc să își diferențieze semnalele pentru a evita interferențele, mulți lilieci și-au apropiat frecvențele de cele ale grupului.

„Acești lilieci potcoavă par să tindă către utilizarea unei frecvențe comune”, a explicat Soshi Yoshida. Cercetătorul consideră că sincronizarea le permite membrilor coloniei să folosească împreună o zonă auditivă optimă pentru detectarea prăzii.

Studiul

Cercetătorii au colectat, între 2008 și 2024, date din 15 campanii de capturare. Au măsurat frecvențele apelurilor liliecilor sălbatici, apoi le-au remăsurat după o lună petrecută într-o colonie captivă.

Liliecii care emiteau inițial la frecvențe mai joase și-au modificat semnificativ apelurile, spre deosebire de cei care foloseau deja frecvențe ridicate. Când frecvențele celor două grupuri erau deja similare, nu au apărut schimbări.

„Această descoperire a fost posibilă datorită datelor colectate cu răbdare de numeroase generații de cercetători. Rezultatele demonstrează valoarea monitorizării pe termen lung”, a declarat Yoshida.

Dincolo de lumea animală

Autorii studiului cred că descoperirile arată cum animalele rezolvă probleme de comunicare în grupuri numeroase. Rezultatele ar putea contribui și la perfecționarea sistemelor sonar, a senzorilor inteligenți și a roboților autonomi care funcționează în medii dificile.

Citește și: Războiul nu afectează doar oamenii