Cum i-a dus războiul din Iran „în cap” pe Republicani. Trump, pus să aleagă între escaladare și negocieri dezavantajoase cu Teheranul

Eșecul răsunător al Republicanilor

Democrații au trecut pragul de 218 locuri necesar pentru majoritatea în Camera Reprezentanților, iar proiecțiile merg către cel puțin 245 de locuri.

La Senat, democrații au asigurat majoritatea, cu cel puțin 54 de locuri proiectate, după acele câștiguri neașteptate în state republicane precum Texas, Carolina de Nord și de Sud, Kansas, Iowa, Ohio și Maine.

Vicepreședintele american JD Vance a găsit patru motive pentru care republicanii au fost înfrânți de democrați. Printre acestea se numără războiul cu Iranul, creșterea costului vieții și relația SUA cu Israelul.

J.D. Vance denunță problema războiului din Iran

JD Vance a găsit patru motive pentru care republicanii au fost înfrânți de democrați. Printre acestea se numără războiul cu Iranul, creșterea costului vieții și relația SUA cu Israelul.

„Principala problemă nu este prezența la vot. Principala problemă este că mulți dintre cei care au votat pentru Trump/Vance în 2024 au votat pentru democrați în 2026”, a scris JD Vance pe X.

Vance subliniază explicit războiul cu Iranul ca motiv principal pentru pierderea alegerilor, în contextul în care acest conflict nu s-a desfășurat conform așteptărilor, în ciuda declarațiilor triumfaliste venite de la Casa Albă și Pentagon.

Donald Trump a recunoscut, la rândul său, că războiul cu Iranul a contribuit la rezultatele slabe ale republicanilor, inclusiv prin efectele sale asupra prețurilor la carburanți.

Președintele american și-a apărat însă decizia de a declanșa conflictul.

Un război cu costuri prea mari

Războiul din Iran ar fi trebuit să aducă o schimbare de regim favorabilă administrației Trump, prin „decapitarea” conducerii teocratice de la Teheran și a principalilor poli de putere militari, însă acest lucru nu s-a întâmplat, SUA făcând o eroare strategică și analitică.

Războiul s-a prelungit prea mult, iar rezultatele scontate nu au apărut, iar asta a inflamat inclusiv baza de alegători republicani și susținătorii MAGA.

Costurile războiului au ajuns la 47 de miliarde de dolari, a comunicat recent Pentagonul, însă această sumă nu include daunele suferite de bazele militare și nici costul uriaș pe care consumatorii au trebuit să îl suporte din cauza creșterii prețurilor la benzină, motorină și păcură.

Peste 29 miliarde de dolari au mers spre înlocuirea muniției consumate, aproximativ 6 miliarde de dolari au fost alocați înlocuirii echipamentelor militare pierdute sau avariate, iar restul banilor acoperă ore suplimentare de zbor, combustibil, operațiuni navale și alte cheltuieli de campanie militară, arată The New York Times.

Blocada navală americană în Strâmtoarea Ormuz continuă să genereze cheltuieli pentru combustibil, muniție și aprovizionare, astfel că totalul va crește dacă acest conflict va continua.

Eroarea strategică făcută de SUA și Israel

Într-un articol publicat în The Loop, profesorul Cristian Pîrvulescu, decan al Facultății de Științe Politice din cadrul SNSPA, vorbește despre eroarea făcută de SUA și Israel în încercarea de a determina o schimbare de regim în Iran.

Acesta sublinia că regimurile totalitare, cum este și cel de la Teheran, de foarte puține ori se prăbușesc atunci când liderii lor sunt eliminați.

Pîrvulescu făcea referință la începuturile regimului islamic în Iran și la modul în care acesta și-a format baza de putere, aspect scăpat din vedere de Washington și Tel Aviv.

„Republica Islamică a început ca o mișcare revoluționară, dar s-a transformat treptat într-un regim a cărui stabilitate se bazează pe o structură instituțională densă, capabilă să reproducă autoritatea.”, preciza profesorul universitar.

Astfel, deși SUA au eliminat vectorii de putere de la vârful statului, prin uciderea în primul de val de atacuri a Ayatollahului Ali Khamenei și a conducerii militare, acest lucru nu a dus la prăbușirea regimului, ci la „reproducerea” sa.

„Presiunea militară externă poate chiar întări regimurile, încurajând coordonarea între elitele ale căror șanse de supraviețuire devin legate de păstrarea regimului.”, completează acesta.

Aripa anti-intervenționistă din MAGA

Donald Trump a promis pentru al doilea său mandat o abordare de tipul „America First” (n.red. America pe primul loc), iar declanșarea unei ofensive împotriva Iranului a venit în contradicție cu această doctrină.

Dacă scurta operațiune din Venezuela care a dus la răpirea președintelui Nicholas Maduro a fost catalogată drept una de succes, întrucât nu a presupus costuri mari și o situație de incertitudine prelungită, războiul din Iran a devenit exact ceea ce sperau unii simpatizanți MAGA să nu se mai repete.

Faptul că ofensiva pare mai degrabă o mână de ajutor pe care Trump a încercat să o întindă Israelului pentru a-și asigura supremația în regiune i-a înfuriat pe unii dintre susținătorii de altădată ai președintelui.

Această aripă din MAGA cere evitarea conflictelor care nu apără direct interesele americane și prelungirea operațiunilor militare externe, însă nu poate fi catalogată ca o facțiune pacifistă. De asemenea, această facțiune MAGA nu este cea mai vocală, deși este vizibilă.

Fostul jurnalist Fox News Tucker Carlson și ideologul MAGA Steve Bannon sunt printre vocile proeminente care au criticat această intervenție, precum și ajutorul militar pentru Israel.

Războiul din Iran, cel mai impopular din istoria SUA

O meta-analiză realizată de Silver Bulletin, actualizată pe 4 noiembrie, care coroborează mai multe sondaje realizate pe tema războiului din Iran, arăta că media ratei de aprobare a acțiunii militare americane s-a menținut scăzută, la 56,7% în luna octombrie, în timp ce rata de susținere s-a consolidat la 35,9%.

Niciun alt război nu a început cu o rată de susținere populară atât de mică, nici măcar războiul din Vietnam, care până acum era un etalon la acest capitol. 

O altă meta-analiză realizată în luna iunie de Stephen Semler, Senior Fellow la Centrul pentru Politici Internaționale, cofondator al Security Policy Reform Institute și colaborator al Costs of War Project, arată că:

• Războiul din Iran a început cu un sprijin public mai scăzut decât oricare alt război american. Cu -13%, este primul și singurul război care a început cu un sprijin net negativ.
• În prezent, războiul din Iran are un sprijin public mai scăzut decât oricare alt război american. Cu -32%, se situează sub nivelul de sprijin net înregistrat la finalul războiului din Vietnam.
• În niciun moment nu au existat mai mulți americani care să susțină războiul din Iran decât să se opună acestuia. În ceea ce privește sprijinul net, este primul război american purtat integral cu un sprijin net negativ pe toată durata conflictului.

Rata de aprobare a războiului a scăzut inclusiv în rândurile alegătorilor republicani, arată datele statistice, iar acest lucru anticipa rezultatul obținut în alegeri.

Cum au evaluat cetățenii americani alte războaie în care s-a implicat SUA

Intrarea SUA în Al Doilea Război Mondial și Războiul din Afganistan au început cu rate nete de susținere de 95%, respectiv 80%, însă în vreme ce rata de aprobare la finalul Celui de Al Doilea Război Mondial s-a menținut pozitivă, la 62%, războiul din Afganistan s-a încheiat cu o rată de netă de aprobare de -1%, arată datele aceluiași studiu citat mai sus.

Este și cazul războiului din Irak, început cu 52% rată netă de susținere și încheiat cu -14%.

Războiul din Vietnam, considerat până recent cel mai impopular război în care s-au angajat Statele Unite, a început cu o rată netă de susținere de 37% și s-a prăbușit spre final la -31%.

De precizat că procentul care desemnează rata de sprijin netă este rezultată în urma scăderii din procentul celor care susțin războiul a procentului celor care se opun acestuia.

Analiza lui Semler coroborează date statistice de la Institutul Gallup, precum și date statistice de la YouGov/Economist pentru perioada martie-iunie 2026.

Ce va face Trump cu războiul din Iran

Rezultatele de marți au demonstrat cât de profund impopular era războiul printre americani, iar acest lucru ar putea aduce o schimbare de optică pentru Trump în privința ofensivei împotriva Iranului.

Și alți președinți ajunși în poziția de „lame duck” au optat pentru o escaladare militară. George W. Bush a accelerat operațiunile în Irak după înfrângerea istorică din alegerile intermediare din 2006, asta după ce l-a înlocuit pe secretarul apărării, Donald H. Rumsfeld, notează The New York Times.

Astfel, Trump poate relua acum negocierile, sperând să obțină un fel de acord mai dur decât armistițiul semnat în iunie, care a fost încălcat la câteva zile distanță, sau să reia bombardamentele sperând la un alt rezultat.

Dacă va negocia, Trump va veni dintr-o poziție mai slabă decât înainte, iar Iranul va încerca să speculeze acest lucru, mai notează New York Times. 

Mai este însă o problemă care apare în calea escaladării militare: Războiul ar putea rămâne fără finanțare înainte ca conflictul să se încheie, în contextul în care Congresul nu a aprobat finanțare suplimentară pentru ofensivă.

Șansele ca în noua configurație controlată de democrați să se întâmple acest lucru sunt cu atât mai mici.

De asemenea, șeful Pentagonului, Pete Hegseth, nu are mult capital politic în Congres, în contextul în care se urmărește destituire acestuia.

„Nu are prea mult sens reluarea atacurilor asupra Iranului, din moment ce chiar și republicanii recunosc că războiul este motivul pentru care au pierdut”, a declarat miercuri Daniel Shapiro, principalul oficial al Pentagonului pentru politică în Orientul Mijlociu în administrația Biden, referindu-se la declarațiile lui Vance. 

Shapiro, care este fost ambasador al Statelor Unite în Israel, a adăugat că Iranul nu are niciun motiv să îi ofere un acord avantajos care să-i confere o victorie.