Cum se aud sunetele din pictura lui Alexandru Ţipoia

De acum muzica nu va mai răsuna doar din sala mare de spectacol, ci şi din Salonul VIP al Operei Naţionale Bucureşti, ce găzduieşte temporar universul melodios al marelui artist Alexandru Ţipoia. Opera Naţională Bucureşti, cu sprijinulArtmark, organizează, în spaţiul dedicat spectatorilor care achiziţionează pachete VIP la spectacole de operă şi balet, expoziţia Compoziţii şi instrumente muzicale, parte a ciclului de evenimente recente dedicate temei definitorii a operei lui Alexandru Ţipoia.

Marele violoncel

În 2015, Institutul Cultural Român lansa albumul de artă Muzica în arta lui Alexandru Ţipoia – Simfonia fantastică a operei, relevând astfel evoluţia interioară extrem de bogată a unuia dintre cei mai mari artişti ai României, pregătind premonitoriu iniţiativa Operei Naţionale din anul următor. În 2016, îi revine Operei Naţionale Bucureşti rolul de a contribui la recuperarea şi recunoaştereadatorate unei opere remarcabile semnate de un „arhitect al imaginii secolului al XX-lea”.

Creator de anvergură, „verigă importantă în lanţul Maeştrilor picturii româneşti” (Florin Niculiu), Alexandru Ţipoia (1914 – 1993) şi-a păstrat, în vremuri de restrişte, o exemplară integritate estetică şi etică. Coleg de generaţie cu Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu şi Ion Ţuculescu, în perioada de după instaurarea regimului comunist în România artistul a rămas, deliberat, într-un con de umbră. Lucrarea publicată de Institutul Cultural Român contribuie la recuperarea şi recunoaşterea cuvenită unei opere plastice remarcabile.

Rezonanţă

”Ţipoia cercetează, pe toate palierele şi în toate registrele, disponibilitatea limbajului de a se recrea pe sine însuşi ori de a construi lumi alternative şi mereu imprevizibile. Antropocentrismul lui Baba, hedonismul apolinic al lui Ciucurencu şi submersia dionisică a lui Ţuculescu sunt completate firesc de estetismul cu sclipiri metafizice şi de geometria senzuală pe care se sprijină toată creaţia lui Alexandru Ţipoia”, sublinia Pavel Şuşară.

„Aş vrea ca imaginea să redea armonia muzicii, să îi preia esenţa. Imaginea să devină ea însăşi muzică pură”, spunea Alexandru Ţipoia, adăugând: ”Timpul este în noi. Noi purtăm în suflet propriul nostru timp. Fiecare îşi are timpul său interior”.

”Chipul imaginii, care este forma Viorii, Violoncelului, Contrabasului, cuprinde toată suprafaţa pânzei, cu generozitate şi forţă, creând tablouri-peceţi, tablouri-blazoane recognoscibile dincolo de timp. Este o simetrie absolută, asimetrică, echilibrată şi rafinată, rezultatul unui joc al liniilor şi culorilor care se suprapun şi se întrepătrund în modul cel mai inventiv şi poetic, creând propria sa Partitură muzicală. E o muzică a organizării suprafeţelor, a ritmurilor coloristice: o muzică înţeleasă ca o rigoare a construcţiei… Muzica înţeleasă ca o modalitate de construcţie raţională, suprafeţele picturale sunt organizate strict ca o polifonie, culoarea e ritmată cu rigoare şi, în preajma picturilor lui Ţipoia, ţi se pare că se aude o melodie de mare puritate”, nota Dan Grigorescu.

Câmp de instrumente muzicale

Cel care afirma ”Aş vrea ca imaginea să redea armonia muzicii, să îi preia esenţa. Imaginea să devină ea însăşi muzică pură” a lăsat în urma lui o bogată colecţie având ca laitmotiv forma instrumentului muzical, o serie infinită de studii, desene pe hârtie, tablouri în care micile bijuterii ne duc la bijuteriile muzicale care sunt Sonatele de Bach, la vioară, sau Studiile lui Chopin, la pian. Remarcabile lucrările Violonist ambulant, Quartet de coarde, Arlechin muzical, Nimfă cu liră, Nimfe cu lire la malul mării, Femeie cu mandolină, Două dansatoare cu lăută, Siluete muzicale la malul mării, Instrumente muzicale cu chip de fată.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.