Nouă nici măcar nu ne trecuse prin minte o asemenea idee genială. Marginalii de noi tocmai ne gândeam să facem o preşedinţie condusă de un triumvirat Patriciu-Ţiriac-Vîntu, avându-i ca secretari pe Victor Ponta şi Crin Antonescu iar pe Traian Băsescu drept turnător şi la Est, şi la Vest. Iar premier, nici mai mult nici mai puţin, George Constantin Păunescu, secundat de Bercea Mondialu şi Borcea Butelie. Ar merge România strună? I-ar întrece pe toţi şi ar deveni şi un model pentru americani? Ar merge pe naiba!
Discursul ambasadorului american ţinut la Constanţa exprimă două îngrijorări. Una priveşte libertatea de exprimare aşa, la modul frumos general, deşi e greu de înţeles la a cui libertate de exprimare se referă. La cea a politicienilor aflaţi la putere? Faptul că PDL şi preşedintele au călărit Radioul şi Televiziunea publică i se pare domnului Gitenstein un pericol la adresa libertăţii de exprimare? Sau ocuparea canalelor publice, plus a unor televiziuni şi ziare private (de bună seamă că nu pe zâmbre şi floricele!) să-l fi îngrijorat peste măsură pe domnul ambasador încât să se simtă obligat să tragă un semnal de alarmă? Sau domnul Gitenstein poartă o altă pereche de ochelari şi cu aceasta lucrurile se văd taman pe dos. Adică odorul politicii americane la Marea Neagră, şturlubaticul marinar Traian Băsescu, este deranjat în îndeplinirea obiectivelor transmise de la celălalt capăt al axei de nişte bâzâitori particulare, cu 4-5% audienţă la un loc? Şi bâzâitul acestora enervează şi trebuie oprit? Sau domnul Gitenstein a fost deranjat de articolele apărute în „Q Magazine” şi pe cotidianul.ro despre cele petrecute în intimitatea reşedinţei sale? Eu unul nu pot să cred una ca asta! Sunt convins că ambasadorul american nu poate coborî mesajele unui asemenea mega-prieten al României la mărunţişuri. Lectura discursului Excelenţei sale nu ne prea lămureşte. Se referă la o presă „independentă nu doar de stat, ci şi de interesele economice care folosesc presa pentru a manipula discursul public”. Adică la care? Nu cumva la cea enervantă pentru preşedintele României? Cu acelaşi prilej, Mark Gitenstein s-a referit şi la „partide politice puternice, independente de oligarhii financiari şi dedicate asigurării bunăstării românilor obişnuiţi”. Mărturisesc că şi acest citat mă încurcă. Se referă la care partid? La PNL sau la PSD, aşa cum o face adeseori Traian Băsescu? Personal nu pot să cred că ambasadorul american gândeşte doar în canoanele preşedintelui român. Nu de alta, dar oligarh sunt şi Adiţă Videanu, şi Liviu Negoiţă, şi Ion Nicolae, şi Radu Berceanu, şi Elena Udrea şi, în general, toţi mahării tuturor partidelor, inclusiv ai PDL. În România, relaţiile tuturor partidelor politice cu lumea afacerilor sunt cam aceleaşi. Adică grosolane, subiective, păguboase pentru interesul public. Nu ca în altă parte, unde relaţiile dintre politică şi afaceri sunt rafinate, farmaceutice, intermediate de un lobby bine reglementat. De unde foarte uşor, tot cu respectarea legislaţiei, se poate trece în politică sau, uneori, în afaceri, chiar la nivel înalt!
Adevărul este că suntem departe de a avea oameni de afaceri separaţi de politică, politicieni doar politicieni şi diplomaţi reprezentând doar interesele României. Încă nu pot să-mi imaginez cum un ambasador al României ar putea să-i spună convingător premierului german, ia cumpăraţi şi voi 15 vapoare vechi pe care le mai avem la Mangalia!
