Cursa

Undeva, mai în față, aleargă Traian Băsescu, ce mai aleargă, are o bicicletă șmecheră, cine mai e ca el, Ion Iliescu are și el o bicicletă sovietică, din aia cu cauciucuri groase, Iohannis aleargă pe o bicicletă adusă direct de la Berlin, dintr-un șmelț ochios de niște șmecheri de samsari din Sibiu, Emil Boc se dă cu trotineta, Orban se dă cu trotineta, Câțu se dă cu trotineta, cu o bicicletă bulgărească aleargă Vlad Țepeș, e și Barna cu o semicursieră, și Cioloș, după Cioloș aleargă Petre Roman, ciclism la greu, ce să mai vorbim.

Numai bunicul meu lipsește, lipsesc și extratereștrii, bugetul țării e varză, ce să mai vorbim. Cursa de ciclism ridică poporanul pe străzi, jandarmii stau cu ochii pe ei ca pe butelie, Traian Băsescu trece pe lângă mine pedalând în draci și-mi înfinge o sulă de cizmărie drept în roata din față, e o sulă de cizmărie furgăsită de la Ion Iliescu.

Dintr-un vârtej temporal apare și bunicul meu, dragul de el, hei, fă-ți repede pana de cauciuc, ai să rămâi de căruță, zice bunicul meu râzând în hpohote. Unul după altul, gâfâind, legaţi de o funie, cordon ombilical, tandră legătură, bunicul râzând cu gura până la urechi, el viteazul, urlându-mi în ureche ce zici, timpul e continuu sau dimpotrivă, aşa zicea şi se gândea de bună seamă la anii douăzeci, la gramofon, la vitalizare şi la dirijabil, unul după altul, când pe acoperiş, când prin horn, tiptil, străbătând podul, atenţie acolo e o prăpastie, sau poate un monstru care varsă foc, începutul secolului XX a însemnat ruptura dintre social şi individual, ca dinamitând individualismul scara, scara e o astfel de discontinuitate, ce căutam bunicule, îi strigam aproape de ceafa asudată, ceafa aceea ca un munte.

Ca un ultim vals. Că nu vei înţelege. Ridică lumânarea. Fii atent. Şi deschide apoi cufărul şi se răspândeşte în jur miros de mare. Vei înţelege. Pagini galbene. Din care mai cădeau petale. Motocicleta topindu-se / Discret / În spaţiul concret / Alungă-mă! Cu braţele încrucişate, stăpânindu-mă să nu izbucnesc în râs, nu râde, mi-a zis, mi-a tras o palmă. Să coborâm. În timp ce fierbeam apa pentru ceai îl cercetam cu coada ochiului, mă gândeam, va trăi o mie de ani. Cu pumnul în masă. Roşu de furie.

Să nu mai auzi, aşa, dintr-odată, sunetele acestei lumi. Îmi face semn. Mă apropii în paşi de vals. Scoate cureaua lată. Mă ameninţă. Nu aude. Îmi face semn. Îi strig din răsputeri la ureche, ce fel de poezie e asta / aceea, tu care ştii să te joci cu cuvintele te vei teme într-o bună zi, poate vei dispreţui cuvintele, le vei substitui obiectului, zic bunicule, bea ceaiul, ceaiul, copile, vei tânji după continuitate.

Să investeşti în cuvinte, surâd, aşa de-a valma, unele lângă altele, tensiunea dintre real şi imaginar, să-l întreb, să-i scriu pe o coală albă de hârtie. Unde-i caietul?! Ca o furtună, izbind uşile, ameninţându-mă, rugându-mă, aproape plângând, să recupereze, să-şi poată aduce aminte, da, da, nu ştii, e ca o naştere încercarea asta, adoarme. Ceaşca de ceai ibricul, patul, covorul, fereastra basca aragazul ghetele fotografiile legătura de chei opaiţul sifonul linguriţa de argint mişcarea domoală a pieptului. Îl trag de mânecă.

E seară. Aburul urcă în văzduh pe deasupra pădurii. Pădurea e galben-ruginie. Zboară o pasăre. Îl trag de mânecă. Îşi freacă ochii. Cască. Mă mângâie pe creştet. Somnul, această dulce / înşelătoare discontinuitate! Îi întind caietul, îl răsfoieşte, murmură, chiar cântă, îl strânge la piept, convenţionalismul, rana, alăturarea, integrarea, cuvintele unele după altele, apoi imaginile şi chiar obiectele, să ţi le aduci aminte, bunicul râde, să scoţi masa afară, dulapul, scaunele, obiectele îmi fură aerul, aerul e ruginiu, faţa bunicului e ruginie, paginile sunt ruginii, funia, da, e ruginie, privind mai atent obiectele substituindu-se unele pe altele, deschid ferestrele şi aerul / văzduh abstrage ideea, să alerg pe prundişul umed, să mă urc pe motocicletă, să cumpăr o floare, să-mi fie teamă de ziua aceea fără nume în care, înfrigurat, voi fi căutat obiectul acela unic, fotografia bunicului meu la douăzeci de ani.

Asta e, roata e gata, hai băiete, dă-i bice, îl ajung pe Iohannis, îl depășesc pe Iliescu, Radu Mazăre îmi taie calea, Viorel Hrebenciuc virează brusc în fața mea, îș evit, ah, Hrebe, CTP urlă disperat, rămâne în urmă, Mihai Gâdea rămâne și el în urmă, Gigi Becali pedalează trist, nu-i pasă, România, draga de ea pedalează și ea, înforțându-se, acolo și ea, draga de ea.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.