Omul de azi este grav manipulat prin informații oficiale fabricate în scop ideologic și prin dezinformări. Știrile oficiale, de la autorități, sunt foarte des false, incomplete, periculos de rău-intenționate.
Comercianții folosesc multe metode de persuasiune și ne întind capcane la tot pasul pentru a ne convinge să achiziționăm lucruri de care nu avem nevoie în mod natural – cele mai grave sunt manufacturarea consimțământului la (supra)îndatorare, canalizarea voinței de consum de medicamente și capturarea “jucătorilor” la pariuri și videochaturi. Dar măcar legea intervine oarecum în acest domeniu, pedepsind aceste aceste obiceiuri ca practici comerciale incorecte.
Și în politică se utilizează la greu fabricarea consimțământului, inclusiv prin mesaje subliminale și asalt info-emoțional. Este ușor să sesizați asta analizând modul absolut ciudat în care occidentul colectiv a fost supus prin frică și bombardament digital în domeniul sanitar, climateric, energetic, militar. Unii lideri politici occidentali au călcat protestatari pe cap cu copitele cailor și i-au băgat în pușcărie. Alții au creat lagăre sanitare și su impus apartheidul. Dar măcar aici încă mai există speranța unei schimbări prin vot.
În privința (dez)informațiilor oficiale manipulatoare, însă, lucrurile au fost duse într-un punct de unde nu mai pare a exista cale de întoarcere.
Suntem obligați să luăm de bune doar “știrile” unidirecționale, care vin de la autorități necredibile, fiind grav sancționați și etichetați negativ peste tot în spațiul digital ca negaționiști dacă îndrăznim măcar să emitem divergențe. Dacă punem întrebări dizidente, devenim rapid delincvenți de opinie care, ulterior, sunt prezumați vinovați și transformați în surse de iradiere a vinovăției prin asociere. După acest declic, oameni, comercianți, parteneri de afaceri, instituții publice etc. nu mai vor să se afle în preajma noastră pentru a nu deveni proscriși ei înșiși. Indirect, dar constrângător, lumea din jurul nostru trebuie să își semnalizeze virtutea, mai ales în raport de noi, delincvenții de opinie.
E mult mai grav decât în hitlerism sau comunism, căci digitalul a transformat lumea într-un panopticum, adică un spațiu deschis unde este imposibil să te ascunzi și unde ești permanent vânat.
De fapt, eu asist de câteva luni la o incredibilă vânătoare de deviaționiști/conspiraționiști/delincvenți de opinie. Săptămânal apar noi și noi site-uri sau “ziare” dedicate descoperirii “știrilor false” (=informații sau opinii care nu concordă cu știrile oficiale unidirecționale). Evident, sunt printre primi pe aceste liste negre.
Clișeic, sunt denumit mai mereu “controversatul” avocat Piperea, deși nu văd ce anume o fi controversat în cariera mea academică și profesională și nici nu văd cum discursul meu poate fi calificat periculos pentru omul normal și rațional.
Se dau f f mulți bani, inclusiv publici, pentru ca factcecării și avertizorii de integritate (delatori/pârâcioși de profesie sau de vocație) să practice acest sport idiot și periculos.
Sub impactul acestei vânători, lumea noastră se acoperă treptat cu o butaforie care se pretinde adevăr și știință.
Oamenii înfricoșați nu mai fac decât să privească dansul umbrelor de pe pereții peșterii în care au fost închiși de factcecări și de cei care îi plătesc. Oamenii nu mai percep ieșirea din peșteră, ceea ce înseamnă că, a vorbi de curajul de a ieși la lumină a devenit inutil și periculos.
Cu toate acestea, eu mă gândesc că s-ar putea face site-uri, platforme digitale și ziare dedicate urmăririi și combaterii știrilor oficiale manipulatoare și false, precum și dezvăluirii minciunilor factcecărilor, mai ales pe temeiul conflictelor de interese pe care le relevă.
Un factceching al factcecărilor, adică.
Un astfel de demers ar urma să fie organizat și condus de ong-uri reale, iar nu de oengeocrația actuală.
Fără un factceching al (dez)informațiilor oficiale și al factcecărilor, democrația liberală va dispărea. Și o să ajungem mai rău ca în Rusia sau China actuale.
PS Exemple de dezinformări oficiate și știri false girate de autorități sunt date de doi ex-miniștri care proveneau de la cei mai agresivi politicieni neo-marxiști, useriștii: numărul deceselor din plandemie era de câteva sute, iar nu de căteva mii, ziceau cei doi în 2021. Evident, nimeni nu a făcut dosare penale de răspândire de știri false…
Canaaniții au practicat ritualuri oculte, sacrificii de copii și canibalism si au dus aceste practici obscene în fiecare loc unde au ajuns. L-au în Egipt, cunoscuți ca fenicieni, cum erau numiți după 1200 î.Hr., au devenit demonizatorii civilizației prin epoci succesive, cunoscuți în istoria medievală ca Venețieni, care au distrus civilizația creștină bizantină apoi ca „Nobilimea Neagră”, infiltrati în națiunile Europei cucerindu-le prin înșelăciune, revoluție și datorie financiară. Factiunile canaanite erau fariseii, saducheii, zeloții, eseinii, asisinii, erodienii și cărturarii. Grupul edomit, a coborât din Esau și s-a mixat mai târziu cu turcii, producând un amestec turco-edomit care mai târziu a devenit cunoscut sub numele de khazars, actualii conducatori ai Israelului. Canaaniții au fost împărțiți în amoriți, hetiți, moabiți, madianiți, filisteni, amoniți, edomiți, zidonieni, sefarvaimi, periziți și triburi afiliate, toate acestea fiind denunțate în mod obișnuit în Biblie. Geneza 3:17: „Periziții sunt dușmanii lui Dumnezeu; amoniții s-au închinat lui Moloh Chemos și au fost stăpâniți de demoni.” Ashodiții se închinau peștelui și zeului, Dagon – erau tâlhari și îl urau pe Dumnezeu (după cum este înregistrat în British Museum –Ed.). Egiptenii erau cunoscuți ca închinători ai magiei negre, ceea ce a dus la respingerea lui Dumnezeu pentru Agar. Amoriții au fost blestemati de Dumnezeu (Ezra 9:1). Hititul a fost definit ca însemnând a distruge sau a îngrozi; Perizitul a venit să susțină cearta și dezordinea; sefarvaimii (mai târziu sefarzii) erau revoluționari; ultima voință și testamentul lui Canaan a fost o formulă pentru viciu: „Iubiți-vă unii pe alții (adică numai din acest trib), iubiți tâlhăria, iubiți desfrânarea, urâți-vă stăpânii și nu spuneți adevărul”. Acest document remarcabil, The Will of Canaan, se găsește în Talmudul Babilonian.