”Frumoasa aventură va fi durat zece ani. Înainte de 2007 eram deconectați, izolați în satele noastre, cu câțiva prieteni, legați nu de multă lume. Apoi Facebook și Twitter au schimbat lucrurile. Ne-am vorbit unii altora, dintr-o țară în alta, mai întâi prin mesaje scurte, apoi prin fotografii și imagini. Am devenit limbuți, indiscreți și curioși unii față de alții, sub privirea zeflemitoare a câinilor de pază ai demnității: politicieni, presă, amici îngrijorați de tendința noastră de a ne povesti viata unor necuoscuți…”, scrie pentru Huffingtonpost.fr Cyrille de Lasteyrie, umorist si blogger francez cunoscut sub pseudonimul Vinvin.
”În cele din urmă, politicienii, presa și amicii au intrat și ei în horă, descoperindu-i interesul de a fi conectați. Ei sunt acum cei care ocupa acest spațiu, în timp ce impuslul originar a dispărut.
Este o fereastră către zgomotul lumii, spuma cuvintelor postate fără vreun filtru, la mila primului vizitator unic. Deschideți Twitter și căutați într-un munte de mizerii mica pietricică strălucitoare. Un loc în care toata lumea se bate cu toată lumea, anticameră a plictiselii sponsorizate, Twitter și, treptat, Facebook se transformă în haznaua depresiei noastre colective, calculată prin algoritmi și prin afinități.
Navigăm pe internet așa cum răsfoim o revistă în sala de așteptare, sperând să nu ne murdărim pe mâini. Aflarea unui clip care te face să râzi sau a unui articol ceva mai interesant te obligă să mai adaugi o a mia vizualizare acestui articol sau acestui clip, care-ți sunt recomandate din nou și din nou. Informația expiră atât de repede, încât nici nu mai avem timp să spunem că este ”old”. Asta ne reduce stima de sine. Știm că pierdem timpul, dar, până la urma, nu avem nimic mai bun de făcut. Când un prieten ne întreabă ce facem, nu știm ce să răspundem: ”navighez pe net…ma uit pe Facebook”. Exprimi clar doar lucrurile pe care le cunoști bine, spunea Boileau.
A fio pe aceste rețele înseamnă să te expui unei analize psihologice făcute de ageamii: cei care știu. După ce au citit postarea ta în câteva secunde, între clipul unui rus care face echilibristică la înălțime și un clip cu o familie de rațe care traversează autostrada, acești Freud închipuiți știu deja ce zici și de ce zici asta și ce înseamnă asta și îți spun să taci din gură.
Nu sunt primul care îmi exprimn această stare neplacută. Printre prieteni sunt mulți care, în mod vizionar, mi-au spus acest lucru din prima zi. În același timp, am observat cum folosesc rețelele sociale copiii mei de 14 si 16 ani. Fotografii și clipuri în masă. Consumatori de conținut YouTube, Instagram, ei nu pierd timp pentru a-i convinge pe necunoscuți sau pentru a schimba idei. Ei împart imagini și comunică cu comunitățile lor, fie prieteni reali, fie necunoscuți cu care au afinități pe un subiect anume, desene animate, muzică, flim. Nu se exprimă idei personale îndelung elaborate precum cele ale tatălui lor, nu se vorbește despre Melenchon sau despre Trump. Tastează mai repede ca umbra lor pentru a se fotografia și a spune că exiata, își trimit imagini care durează cât un zâmbet, organizează ieșirea de diseară și o comentează pe cea de ieri, își fac legături de o forță care o depășește cantitativ pe cea a legăturilor noastre din tinerețe; am zis bine cantitativ.
Cât despre calitate, vom vedea peste 20 de ani ce a însemnat ea pentru psihicul lor (în orice caz, va fi fost vina noastră). Au la dispoziție o platformă de viață în grup care le grăbește poveștile de dragoste, le multiplică ”prietenii” într-o lume cu posibilități multiple. Sunt mai puțin creduli decât par, au înțeles regulile și sunt mai puțin îngrijorați decât noi.
Se închid în baie spunând că au dureri de stomac doar pentru a continua să discute pe Snap și să câștige steluțe pentru asiduitatea lor online. Pentru ei asta e lumea; viziunea noastră vintage este nulă și neavenită.
Hiperconectați, putând să comunicăm cu toată lumea într-o lume devenită platformă (pereții, mașinile, frigiderele, oglinzile, canapelele – totul va fi conectat), nu vom mai dori să comunicăm cu toată lumea.Vom ajunge să fim comunități conectate, accesibile într-o fracțiune de secunda, topiți într-o idee mai mare decât noi, împărtășind o viziune despre lume care ne face bine. Agora, arena, disputele de idei vor fi toate izolate într-un colt al lumii virtuale pentru belicoșii agresivi, printre sloganuri publicitare, fake news și self-promotion.
Aceste spații vor fi precum un poligon de trageri pentru frustrații persuasivi. Adevăratele relații vor fi în altă parte, online sau in parc.
Vom ajunge treptat să ne reluăm viața normală, dupa ce am descoperit că suntem toți niște proști și că nu a fost tocmai inteligent să o demonstrăm public. Rețelele ”sociale” se vor topi ușor și nu vor mai păstra decât particula ”rețea”. Cât despre ”social”, vom renunța la asta, fiecare urmând să adopte viziunea calmă și tandră a prieteniei.”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.