Londra este unul dintre cele mai frumoase oraşe, în care răzbat atât istoria, cât şi modernitatea. Aici există atracţii cu adevărat extraordinare, ca „Westminster Abbey”, “National Gallery”, “Catedrala Sfântul Paul”, “Turnul Londrei”, “Trafalguare Square”, care merită toată atenţia, dar şi plăceri ascunse, voluptuoase, cum ar fi “Soane Museum”, “Chelsea Physic Garden” sau “Soho”. Londra este un oraş care poate fi la fel de verde ca “Hyde Park” sau la fel de întunecat ca “Victoria Station”, la fel de solemn precum clădirea Parlamentului sau la fel de turbulent ca o pictură a lui Turner. “Rock Circus” este locul suprem de distracţie kitsch, unde te poţi fotografia lângă o statuie de ceară a unui star rock şi apoi să admiri alte tablouri mai mult sau mai puţin reuşite: un Elvis gras şi dezolant, un George Michael, nişte Beatles rizibili şi un Fred Mercury ireproşabil. Totate acestea, în timp ce o compilaţie haotică de muzică sare de la o piesă la alta.
Londra este cel mai “cool” oraş din lume, pentru care ţi-ar trebui pagini întregi ca să-l descrii, cu arta sa avangardistă, cu cozile lungi de aşteptare în faţa bibliotecilor şi teatrelor de la “Covent Garden” sau “Royal Opera House”. Bibliofilii se îndreaptă către Charing Cross Road, pe care se află nenumărate anticariate şi librării de artă specializate, cu ediţii cu autografe sau manuscrise preţioase. La căderea serii, mulţi vizitatori aleg teatrele din West End, din Leicester Square sau unul din puzderia de restaurante indiene, italiene sau chinezeşti care se aliniază pe Old Compton Street.
Costumul lui Dorothy din Vrăjitorul din Oz
Unii poate că visează la o seară de vis, într-o sală de concert sau de operă. Alţii, la o întâlnire cu unul dintre membrii familiei regale britanice. Oraşul a exportat în toată lumea stiluri de viaţă, modă, muzică, dar şi iluzia că de-abia aşteaptă să fie cucerit.
“Adevăraţii cockney se nasc în sunetele clopotelor de la Biserica Mary-le-Bow din City. Cockney sunt acei bărbaţi şi femei care consideră această capitală aglomerată, ceţoasă, plină de viaţă şi protocolară ca fiind cel mai grozav loc de pe pământ şi mai degrabă şi-ar tăia o mână decât să renunţe la berea lor caldă, la budinca de carne sau la peştele cu cartofi prăjiţi”. Aceştia vorbesc într-o limbă de neînţeles nu numai pentru străini, ci chiar şi pentru alţi englezi, o limbă aflată într-o continuă evoluţie, bazată pe rime îndrăzneţe şi jocuri de cuvinte. Până în urmă cu câţiva ani, ei simbolizau doar o persoană neapărat albă şi anglo-saxonă. Dar astăzi, totuşi, e mai probabil să găseşti cockney în suburbii decât în City, întrucât ameţitoarea creştere a chiriilor i-a alungat din zona centrală. Schimbarea demografică a Londrei nu este, aşa cum s-ar putea crede, un fenomen recent. Ea este rezultatul unui proces de emigraţie, început în secolul al XVI-lea, odată cu marea expansiune imperială, când Coroana Britanică domina teritorii îndepărtate din India până în Caraibe. Ceea ce a salvat parţial Londra este limba: engleza din Londra nu este sub nicio formă aceeaşi cu engleza vorbită de cealaltă parte a Atlanticului. Pentru toţi însă, Londra este un loc fascinant în care să trăieşti.
Londra înseamnă şi un incredibil amestec cultural, cu superbele culori ale subcontinentului indian, cu ritmurile caraibeene şi blues-ul african ori dansurile rituale asiatice, adunate toate laolaltă.
Oraşul excentricităţilor
Kate Winslet în Titanic
Aproape fiecare turist care vine în Marea Britanie vrea să vadă “Big Ben”, locul în care s-a născut Shakespeare, Stratford-upon-Avon, Castelul Birmingham, Garda Regală. Dar mai există o Mare Britanie, una pe care majoritatea turiştilor n-o văd sau nu şi-o imaginează. Cum ar fi “Marylebone”, în colţul de sud-vest al Parcului Regent, unde poţi întâlni două dintre atracţiile Londrei. Aşa-zisele locuri personale ale lui Sherlock Holmes împreună cu mobila şi amintirile pe care le-a lăsat în urma lui, ce pot fi văzute la “Sherlock Holmes Museum”. În vecinătate se află faimoasele figuri de ceară de la “Madame Tussaud’s”, unde veţi tremura în faţa criminalilor sau, poate, veţi cânta în duet cu soliştii muzicii pop ori veţi sta la taclale cu celebrităţi şi vă veţi fotografia cu familia regală. Impunătoare este şi “Colecţia Wallace”, amenajată în 29 de galerii dispuse într-o vilă frumoasă în stil italian, aflată la sud de Regent’s Park. Patru generaţii ale familiei Seymour-Conway marchiz de Hertford au contribuit la formarea ei la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi pe parcursul secolului al XIX-lea, iar moştenirea pe care au lăsat-o reprezintă cea mai bogată colecţie privată din Londra, cu notabile picturi şi sculpturi franţuzeşti.
“Muzeul Londrei” este în inima cartierului City şi reconstituie momentele glorioase şi tragice, povesteşte despre formarea unui oraş de la castrum la centrul comercial şi capitală de imperiu. Expoziţii permanenete, organizate în 7 galerii, vă vor purta prin Londra romanilor şi saxonilor, prin Evul Mediu, prin Londra Tudor-ilor, Stuart-ilor şi prin epocile georgiană şi victoriană până la începutul Primului Război Mondial.
Johnny Depp în Piraţii din Caraibe
John Soane s-a născut în 1783, în familia unui zidar. S-a dovedit a fi un arhitect genial (clădirea “Bank of England” este construită după unul dintre proiectele lui), fiind propulsat apoi şi datorită căsătoriei cu nepoata unui constructor renumit. Muzeul care-i poartă numele cuprinde o bibliotecă virtuală de referinţă, labirintul său de camere adăpostind o colecţie bizară de obiecte de artă. În camera de pictură se află o serie incredibilă de opere originale ale lui William Hogarth, alături de altele realizate de Piranesi, acuarele de Turner sau de trei peisaje acvatice de Canaletto, printre care şi “Vedere spre Santa Maria della Salute”. În Criptă pot fi admirate un enorm sarcofag de alabastru al faraonului Seti I, care a murit în 1279 î.Ch., şi catacombele pline de urne funerare romane cu rol decorativ.
În Chelsea s-a păstrat o atmosferă boemă, zona atrăgând de-a lungul vremii artişti, scriitori, pictori şi filosofi. Turner, Henry James, T.S. Elliot, George Eliot, Mick Jagger şi Oscar Wilde sunt doar câţiva dintre faimoşii locuitori ai zonei.
Trebuie să stai la coadă pentru a trece prin expoziţia din “Waterloo Barracks”, unde sunt expuse bijuteriile regale, dar aşteptarea merită, măcar pentru a zări faimosul diamant “Koh-i-Noor”, Coroana imperială realizată în 1937 pentru încoronarea Reginei Victoria, ce are încrustate pe ea diamantul “Steaua Africii” şi un magnific safir care i-a aparţinut lui Edward the Confessor.
Locuri încărcate de memoria Beatles-ilor
Beatles pe Abbey Road
În timpul anilor ‘60, moda şi muzica au dat naştere unei legende moderne care încă este vie în Londra. S-au schimbat generaţiile, dar muzica Beatles-ilor este la fel de vie. Povestea lor se încrucişează cu cea a Londrei. Formaţia a luat naştere la Liverpool, în 1960, dar a avut pe străzile londoneze prima audiţie, aici fiind semnat contractul cu Casa discografică EMI. În urmă cu fix 50 de ani, echipa lor era completă: John Lennon, solist, Paul Mc Cartney la bas, George Harrison la chitară, Ringo Starr la baterie. Cu “Please please me”, Beatles ocupau locul I în hit parade engleză şi după aceea drumurile le erau deschise către Miami, New York şi San Francisco. În 28 octombrie 1965, la “Buckingham Palace”, primeau din partea Reginei Elisabeth II titlul onorific de Membri ai Ordinului Imperiului Britanic. Londra rămâne o constantă a carierei lor. “Get Back” a fost înregistrat în studiourile “Twickenham”, în Savile Row a avut loc lor concertul lor „Rooftop Concert”, care a generat documentarul “Let It Be”, iar Abbey Road, locul în care Beatles au trecut rând pe rând, în şir indian, pe semnele pietonale, a devenit o stradă consacrată, aflându-se şi pe coperta discului “Abbey Road”. Itinerarul Beatles londonez începe pe această stradă unde se află studiourile cu acelaşi nume în care Beatles au înregistrat marea parte a discurilor lor. La mică distanţă, în Cavendish Avenue, se află casa pe care Paul a cumpărat-o în 1969 şi în care a trăit până la moartea soţiei sale Linda, acolo compunând “Penny Lane”, “Yellow Submarine” şi “Sergent Pepper”. Un alt loc-cheie este Baker Street, unde la numărul 231, într-un edificiu acoperit de o pictură murală, în 1967, au deschis “Apple Store”, cu gadget-ul lor. Din colţul cu Allsop Place, tot în 1967, au plecat într-un turneu englezesc, “Magical Mistery Tour”, cu un autobuz uzat. În aceeaşi zonă, în Montagu Square, se află casa în care a locuit mai mulţi ani Ringo Starr şi, mai târziu, John şi Yoko Ono au fost arestaţi pentru posesie de marijuana şi s-au fotografiat goi pentru coperta albumului “Unfinished Music N.1-Two Virgins”. Nu departe, în Argyll Street, se află Pavilionul din Londra în care Beatles au înregistrat primul lor show televizat. Faptul că londonezii care aveau mai mult de 25 de ani în vremea aceea priveau cu circumspecţie la mulţimea colorată care era convinsă de puterea ei de a schimba lumea prin dragoste şi pace a fost dat uitării.
Cei suferind de o nostalgie incurabilă pentru anii ‘60 caută Carnaby Street pentru a regăsi urme ale lui Mary Quant, stilista care a adus în modă minijupa.
Parfumul de “lume veche” al oraşului de pe Tamisa
Tate Modern în extensie
Londra a fost şlefuită de cei 1.000 de ani de monarhie, dar acest oraş a dat naştere în egală măsură minijupei, celebrităţii Beatles, punk-ului sau modei “Fab” (fabulous). Londra este în mod spontan creativă, dar în acelaşi timp obsedată de tot ce înseamnă ritual.
Londra înseamnă multe experienţe: după-amiezele în biblioteca de la “Victoria &Albert Museum”, răsfoind manuscrise preţioase, plimbări prin grădinile de trandafiri din Regent’s Park, magazinele “Harodd”, piaţa de la Brixton cu fructele ei misterioase şi ierburile ei magice, lungile după-amieze petrecute, de ce nu, în librării în căutarea unui album de artă sau o plimbare prin cartierul aristocratic Myfair sau prin magazinele de pe Bond Street, cu cluburile exclusiviste sau, de ce nu, serile în pub-uri. Cartierul Myfair, în stil georgian, a fost sinonim cu bogăţia şi inconfundabila distincţie britanică încă din secolul al XVIII-lea, când zona dintre Piccadilly, Oxford Street, Regent Street şi Park Lane a devenit districtul la modă al oraşului.
O galerie modernă
Un loc minunat pentru a începe o plimbare în Londra este “Barbican Centre”. Britanicilor le displace această clădire, pentru că are prea mult beton, material care niciodată nu le-a plăcut, şi pentru faptul că realizarea lui a durat 20 de ani. Este atât de complex şi de labirintic încât îţi ia o viaţă pentru a învăţa toate întortocherile. “Barbican Centre” este un loc minunat pentru iubitorii teatrului şi muzicii clasice, întrucât găzduieşte “Royal Shakespeare Company” şi “London Symphony Orchestra”, cât şi nenumărate restaurante, cinematografe şi cafenele. Englezii urăsc Barbican, dar iubesc Turnul Londrei. Astăzi nu se mai păstrează nimic din clădirea originală de lemn, ridicată de Wilhelm Cuceritorul în 1066. O puzderie de legende sunt asociate cu acest loc, iar fantomele care-i bântuie turnuleţele şi zidurile sunt zeci: Thomas Beckett, Anne Boleyn, Guy Fawkes… În Turnul Londrei se află şi Colecţiile Regale de arme şi armuri vechi, ca şi fabuloasele bijuterii ale Coroanei.
“London Bridge” este cel mai vechi pod peste Tamisa, fiind menţionat în cântece şi legende, fiind acolo încă din epoca romanilor. În susul râului se poate admira monumentala “Caterală Sfântul Paul”, cu domul ei înalt de 108,5 metri, cu “Galeria Şoaptelor”, care a încântat generaţii întregi de vizitatori şi cu monumentele funerare ale personajelor importante din istoria britanică. La fel de impunător este drumul din City, numit şi “Mila Pătrată”, considerat inima financiară a capitalei, până în centrul contemporan al puterii, de-a lungul Tamisei.
Sculpturi în aer liber de Alan Kane şi Simon Periton
“Palatul Buckingham” a fost realizat după planurile lui John Nash, iar regina Victoria a fost primul monarh care a locuit acolo, spre profunda nemulţumire a celorlalţi membri ai familiei regale. Ceremonia schimbării Gărzii este deschisă publicului, la fel cum sunt “Galeria Reginei”, care găzduieşte o parte a imensei colecţii de artă a monarhului, şi “Grajdurile Regale”, care deţin unele dintre cele mai frumoase trăsuri istorice care, la multe ocazii oficiale, sunt încă preferate limuzinelor Rolls-Royce.
Din interiorul de la Frieze
“Tate Gallery” se află tot pe malul Tamisei. Sir Henry Tate, un filantrop, magnat al zahărului, a finanţat construirea acestei galerii care era destinată iniţial doar operelor de artă contemporană britanică, dar a devenit o Mecca pentru iubitorii artei în general. “Victoria&Albert Museum” a fost creat pentru a expune exemple ale artelor frumoase şi aplicate. Printre atracţiile muzeului se află “Colecţia Constable”, desene de Rafael, “Galeria Modei”, mobilă, arta bijuteriilor şi artă indiană.
Astăzi, în City, gentlemen-ii cu pălării de fetru şi umbrele au fost înlocuiţi de tinerii bancheri cu înfăţişare de milionari. Costumele, trăsurile, penele de la căpestrele cailor transmit toate secretele puterii imperiale: legea şi finanţele.
În capitala britanică, toţi sunt înnebuniţi după cinema
O galerie de artă cu stil
La “Victoria&Albert Museum”, o mare retrospectivă cu peste 100 de costume de film, de la “Vrăjitorul din Oz” la “Doamna de fier”, şi apoi, ultima tendinţă londoneză, proiecţia surpriză din “Secret Cinema”, stârnesc interesul.
Cât contează o haină de cinema? După Meryl Streep, în creaţiile unui personaj din orice film, actorul e numai jumătate din operă. Cealaltă jumătate este ceea ce îmbracă. Acest raport strâns între haină şi personaj, între creatorul de costume şi povestire este tema expoziţiei “Hollywood Costume”, deschisă în 20 octombrie la Londra şi care ţine până 27 ianuarie 2013.
Serpentine Sackler Gallery, proiectată de Zaha Hadid
Costumele hollywoodiene, începând cu cele ale lui Charlie Chaplin, sunt astăzi narate pentru prima dată într-un muzeu, de-o parte costumele şi de cealaltă parte autorii lor. Cinci ani de cercetări care acoperă peste 100 de piese din istoria hollywoodiană, de la îmbrăcăminte la pantofi, de la pălării la accesorii, intră acum în scenă într-o spectaculoasă perspectivă, de la hainele ce aduc cu cele de clovn la pantofii roşii purtaţi de Judy Garland în “Vrăjitorul din Oz”, în 1939, la tehnologia costumelor din “Avatar”, din 2009. În mijloc defilează hainele din catifea verde ale lui Scarlett O’Hara din “Pe aripile vântului”, rochia neagră strânsă pe corp din “Holly Goligthly”, desenată de Givenchy şi purtată de Audrey Hepburn cu o eleganţă fără egal, costumul alb al miticului John Travolta în rolul Tony Manero din “Febra de sâmbătă seară”. Pentru a îmbogăţi parcursul, datorită măiestriei lui Deborah Nadoolman Landis, piese din filme, muzică, interviuri despre rolul jucat în acel costum caracterizează personajele devenite adevărate icoane.
Frieze London, târgul de artă contemporană
Secţiuni speciale sunt dedicate raportului dintre regizor şi designer, precum cel între Alfred Hitchcock şi Edith Head sau Tim Burton şi Colleen Atwood.
Pasionaţii de cea de a şaptea artă au o şi altă întâlnire ce nu trebuie pierdută, cu “Secret Cinema”, comunitatea cinefililor organizată în diferite locaţii, cu muzică live, scenografii, performeri şi ţinute pe aceeaşi temă, şi pelicule surpriză.
Londra contemporană şi celebrul “Frieze”
Daniel Craig şi Rachel Weisz, întâmpinaţi de Prinţul Charles la premiera de la Londra
În fiecare an, la mijlocul lui octombrie, cea mai bună parte a artei internaţionale se reuneşte în Regent’s Park pentru a da viaţă celebrului “Frieze”, unul dintre cele mai importante târguri din lume, un eveniment deschis publicului care poate să-şi facă o idee despre cercetarea cea mai avansată, un punct de plecare pentru a vizita muzee şi galerii din capitala britanică, unde se decide arta viitorului.
A, la fel ca “Ascot”, F, precum “Frieze”. Cea mai grandioasă expoziţie de artă contemporană din Europa, asemănătoare cu cea de la Basel, a cucerit un loc în inima galeriştilor, colecţionarilor, artiştilor, în căutarea evenimentelor de la care nu trebuie să lipseşti şi unde neapărat trebuie să te şi fotografiezi. Un adevărat business al artei, în care marile nume sunt comparabile cu cele ale starurilor: o cină cu Damien Hirst valorează mai mult decât tot ceea ce ai trecut în propria agendă, numărul de telefon al lui Anish Kapoor face cu ochiul numeroaselor personalităţi din societatea britanică. Ca să nu mai vorbim de fata teribilă Tracey Emin, devenită faimoasă pentru că a cucerit “Turner Prize”, pentru că şi-a trimis şi şi-a postat aşternutul de pat murdar şi pătat nimănui altcuiva decât profesorului de desen de la faimoasa şcoală “Royal Academy of Arts”.
Daniel Craig la National Gallery
Arta contemporană a devenit un business cu multe zeroruri şi reuşeşte să electrizeze pentru o săptămână şi să uimească Londra. De nişte ani, “Frieze” are loc la mijlocul lunii octombrie, când în interiorul Regent’s Park se montează draperiile care constituie inima târgului. Atunci când porţile expoziţiei se deschid publicului, jumătate din operele de artă sunt deja vândute sau reţinute în zilele precedente.
Anul trecut erau o mulţime de galerii chinezeşti, acum încep să apară cele braziliene, cu noii bogătaşi sosiţi de pe ringurile de samba. Dar arta contemporană londoneză nu se află numai în Regent’s Park pentru că sunt şi multe alte locuri de vizitat. La “Tate Modern”, unul dintre cele mai faimoase muzee de artă contemporană ale oraşului, se află “Bankside”, arealul care în ultimii ani a cucerit o extraordinară reînnoire. În interiorul unei ex-centrale electrice, “Tate Modern” s-a amplificat recent prin subteranele sale, unde s-au construit spaţii pentru performance şi alte evenimente. În vecinătate, la “Hayward Gallery”, s-a deschis unul dintre edificiile de arhitectură urâte, folosind din plin betonul armat, printr-o serie de opere monumentale. La “Hayward Gallery” pot fi văzute nume ale avangardei, iar o magnifică terasă a fost transformată în spaţiu expoziţional. Chiar şi la “Serpentine”, în interiorul Grădinilor “Kensington”, trebuie să faci un popas. Profitând de un vechi edificiu care nu mai era utilizat, a fost deschisă o mare suprafaţă expoziţională, “Serpentine Sackler Gallery”, proiectată de Zaha Hadid, care va fi inaugurată anul viitor. În fiecare vară, la “Serpentine” va fi comisionat unui arhitect un pavilion temporar disponibil pentru diferite evenimente. Charles Saatchi, de la celebra agenţie de publicitate, pasionat încă din universitate de arta britanică, a început să-şi lărgească o colecţie, devenind un adevărat patron al artelor, întinzându-se apoi în vechile cazărmi militare de la King’s Road. Astăzi, la “Saatchi Gallery”, poţi să cunoşti artişti de diverse provenienţe geografice.
Daniel Craig, Ralph Fiennes şi Berenice Marlohe, pe covorul roşu
“Tate Modern” se reînnoieşte cu vechile cisterne. Unde odată era combustibil, acum există artă. Cisternele au fost recuperate după decenii de abandon şi transformate într-un spaţiu expoziţional circular de 30 de metri în diametru şi 7 metri înălţime, constituind primul spaţiu muzeal al lumii dedicat “artei în acţiune”, performance, instalaţii video… Deschiderea vechilor cisterne a fost făcută de către Nicholas Serota, istoricul director de la “Tate” şi una dintre figurile cele mai influente ale panoramei artistice londoneze. “Tate Modern” va fi completat în 2016 cu o nouă construcţie proiectată de Herzog&De Meuron, adăugată edificiului vechi, cuprinzând un amplu muzeu de artă contemporană.
Schimbarea Gărzii Regale la Buckingham Palace
La Londra, în această lună, oraşul este revitalizat cu numeroase galerii. La “White Cube”, într-un edificiu din anii ‘70, la câteva sute de metri de “Tower Bridge”, a fost revitalizat un cartier sărac şi neglijat al oraşului. Aici sunt acum prezentate nume ca Tracey Emin, Gilbert&Georg şi Gabriel Orozco. La “Whitechapel”, în zona de Est, o zonă supusă recent unei puternice recalificări urbane, a fost deschisă prima galerie de artă contemporană finanţată cu bani publici. Aici, în 1938, fusese expusă “Guernica” lui Picasso pentru a protesta împotriva Războiului Civil spaniol şi a fost prima galerie care a adus marele public către pop art. În aceste zile sunt organizate aici numeroase dezbateri despre arta contemporană, întâlniri şi cursuri. Cum ai putea să-ţi începi o colecţie de artă?
Între cele mai importante galerii minore ca dimensiuni ar mai fi de menţionat şi “Lisson Gallery”, fondată în 1967, în această zonă insolită pentru galeriile de artă care este Edgware Road. Un spaţiu în care expun printre alţii Marina Abramovic, regina performance-ului, şi chinezul Ai Weiwei.
James Bond revine triumfal
Fascinantul Piccadilly Circus cu Shaftesbury Avenue
Fie că sunteţi fan James Bond sau nu, duceţi-vă să vedeţi ultimul 007, “Skyfall”, prezentat în premieră mondială regală la Londra, la Royal Albert Hall, în prezenţa a numeroase personalităţi, printre care Prinţul Charles şi soţia sa, Camilla. Tensiune sexuală, cascade spectaculare, şarmul vechilor filme de spionaj, cu dialoguri codificate, personajele al căror nume este numai o literă, Q sau M, comploturi internaţionale şi umorul British. Fără îndoială, ultimul Bond 007, “Skyfall”, reia codurile originale ale acestei saga. După regretabilul “Quantum of Solace” de acum patru ani, spionul Majestăţii Sale este resuscitat de regizorul Sam Mendes.
„Cu excepţia lui Sean Connery, nimeni nu s-a mai potrivit atât de bine acestui rol”, notează Kate Muir, critic de film la „Times”. David Craig revine pentru a treia oară în rolul lui James Bond, primit pe covorul roşu ca un adevărat rege. “Orice om are un hobby, iar al meu este Învierea”, spune eroul.
Tradiţie şi modernitate de-a lungul Tamisei
Trailerul filmului s-a răspândit rapid, iar melodia de pe coloana sonoră, interpretată de Adele, a intrat în playlist-urile posturilor de radio.
Noua peliculă cu Javier Bardem şi Daniel Craig va avea un weekend spectaculos în box office-urile din SUA şi Marea Britanie, iar specialiştii anunţă că “Skyfall” poate atinge un miliard de dolari încasări globale.
Din 26 octombrie, celebrul Agent poate fi văzut şi pe ecranele noastre.
