Prima grijă a unora în secundele de după tragedie a fost să minimalizeze gestul lui Adrian Sobaru. În primele momente, comentatorul de la TVR a spus „cineva a căzut de la balcon”. Mai apoi am aflat. Era electrician. Persoană modestă, nu din conducere, nu director, nu din Consiliul de Administraţie. Aceia nu cad şi nici nu sar de la balcon. Iau trei-patru salarii de-ale lui Sobaru. Lucra într-o echipă a TVR la Parlament. Era unul dintre oamenii cei mai serioşi. Apoi că are probleme personale. Un copil cu un handicap şi o fetiţă în clasa întâi. Măsurile de relansare ale tandemului Băsescu-Boc l-au lăsat cu mai puţini bani. „Avea probleme personale. Colectivul l-a sprijinit, tovarăşi!” Reacţie de comunişti căcăcioşi! Nu care cumva să facă instituţia de ruşine şi să se vadă că ne aflăm în faţa unui gest tragic, cu şocante conotaţii politice, a unui protest dramatic făcut la adresa modului aberant în care este condusă ţara. Au adus repede şi doctori, şi psihologi să ne spună că motorul acestui gest stă într-o labilitate psihică. Oricum psihologii şi doctorii de factura asta i-au scos dezaxaţi şi pe cei care au protestat în decembrie 1989. După vasta lor cultură, şi Avram Iancu, şi Nicolae Bălcescu au fost nişte dezechilibraţi. Şi Constantin Dobre, şi Liviu Cornel Babeş, şi Gheorghe Ursu au avut ceva la cap din moment ce s-au ridicat împotriva sistemului totalitar. Şi patrioţii din munţi, şi muncitorii de la Braşov, şi minerii din Valea Jiului au avut un psihic labil. După mintea unor servitori şi a unor politicieni, toţi aceştia ar fi trebuit să fie trimişi la psihiatru. Să ştim şi noi cei cuminţi dacă lupta lor pentru libertate a fost rezultatul unui ideal pur sau a fost contaminată şi de un dezechilibru psihic?
O ruşine fără margini se întinde peste argumentele şi logica tuturor celor care încearcă să împingă în patologie un gest de un mare tragism şi din care trebuie să înţelegem ce ne priveşte. Disperarea unora i-a dus pe mulţi într-o situaţie-limită. Şi tragedia noastră că nu ni se arată o luminiţă de ieşire se amplifică. De fapt, mai grav decât comportamentul de becheri imbecili este această lipsă de comunicare cu ţara. Nici puterea, nici opoziţia, fiecare în felul ei, nu ştiu să ne descrie ziua de mâine în aşa fel încât să nu ne luăm câmpii!
„Ne-aţi ciuruit şi ne-aţi vândut, ne-aţi ucis viitorul copiilor! Libertate.”
Sunt acestea propoziţiiile unui om cu probleme? Sau este strigătul unui martir într-o ţară bolnavă de frică, de laşitate, de cuminţenie şi de dezbinare?
Sacrificiul lui Adrian Sobaru a făcut înconjurul lumii. A funcţionat pe postul unui glonţ tras în fruntea unei puteri corupte. După un altul, tras de miniştrii europeni care transmiteau României că nu va adera la Schengen până nu îşi rezolvă problemele cu crima organizată şi cu corupţia.
Sacrificiul lui Adrian Sobaru e mai convingător decât toate promisiunile puterii şi decât moţiunile, vorbele şi demonstraţiile opoziţiei. În zilele dinaintea Naşterii Domnului şi la 21 de ani de la căderea lui Ceauşescu avem un subiect de meditaţie pe care nu prea putem să-l ducem.
Prin părţile noastre, de sărbători, încă se mai strigă „Libertate”!
