Instanța supremă a tranșat definitiv luni o dispută între bănci și consumatori cu privire la dobânda creditelor pentru care se declară scadența anticipată. Decizia răspunde unei întrebări dificile: ce se întâmplă când nu mai plătești un credit și se declară scadența anticipată cu dobânda rămasă?
Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) spune că clientul datorează doar dobânda acumulată până în momentul declarării scadenței anticipate, iar banca nu îi poate cere și dobânzile care s-ar fi calculat de atunci până la finalul inițial al contractului.
Hotărârea prealabilă, care este obligatorie pentru toate instanțele, a pornit din dosarul gestionat de SCA Cuculis & Asociații împotriva unui IFN.
„Pe scurt, ICCJ a închis poarta abuzurilor IFN-urilor, dar și ale băncilor: dacă ajungeți în scadență anticipată (și, implicit, în executare silită), nu veți mai putea fi obligați să plătiți dobânda remuneratorie (contractuală) până la finalul perioadei contractuale”, spune avocatul Adrian Cuculis.
Ce spune Curtea Supremă
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de la Curtea Supremă, sesizat de Tribunalul Timiș, a stabilit că „datoria exigibilă”, adică suma pe care clientul trebuie să o plătească după declararea scandenței anticipate, include la dobândă doar pe cea în plată până la momentul declarării scadenței.
Clientul nu trebuie, așadar să plătească decât dobânda remuneratorie calculată de la data scadenței anticipate, nu și pe cea calculată până la finalul perioadei contractuale, spune Curtea Supremă în decizia dată luni.
Un credit se rambursează, în mod normal, în rate, pe o perioadă stabilită prin contract. Dacă însă consumatorul nu-și plătește ratele, banca poate declara scadența anticipată a creditului. Adică renunță la plata eșalonată și îi cere clientului să achite imediat, integral, suma rămasă de plată.
În general, banca poate lua această măsură atunci când clientul a acumulat restanțe la plata ratelor, deși l-a notificat și i-a acordat un termen pentru a-și achita datoria.
Prin decizia dată luni, Curtea Supremă a stabilit că clientul nu trebuie să plătească decât dobânda pe care o avea în plată până s-a declarat scandența anticipată.