Rezoluția de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, avea în vedere pentru România ce se întregea atunci nu doar democrație, ci mai ales „democrație curată”. Este astfel normal ca la lansarea la Alba Iulia a cărții Soarta democrației (Creator, Brașov, 2022), să mă opresc mai întâi asupra actualității acestei devize. Voi evoca apoi reflecții din cultura română asupra democrației și voi încheia cu o privire asupra lumii.
Unii socotesc superfluu să mai vorbim de democrație, căci avem în jur o inflație de adeziuni, iar prodemocrația este refren. Într-un fel, ei au dreptate, fiind de bon ton datul, fie și din oportunism, cu ce este la modă. Au și proliferat demofili, falși moderniști și falși proeuropeni, care dovedesc că nu știu face ceva benefic pentru comunitate și nici nu fac, dar se bat cu pumnul în piept.
Oricât de detașați am vrea să fim, ocolirea faptelor este iresponsabilă. Bunăoară, nu poți spune că este „democrație curată” în România acestui timp când observi că se fraudează alegeri, se măsluiesc voturi în diaspora, se fuge de dezbaterea publică, se folosesc instituții de forță spre a tria candidații, voturile se numără la noua Securitate, inși lipsiți de valoare ajung în răspunderi majore, se adoptă legi fără dezbateri în Parlament și legi organice fără consultare, decidenții citesc banalități de pe foi scrise de alții. Nu s-a putut stabili nici măcar efectivul populației țării! Se fură până și bani europeni! Iar nepotismul, favoritismul și „pensiile speciale” aruncă statul român, ca stat, în trecut!
Poți să aderi la o politică sau alta, dar nu poți, dacă rămâi cu simțul răspunderii, să nu vezi unde s-a ajuns. Cum au consemnat istorici de prim plan (Florin Constantiniu, Ioan Scurtu și alții), niciodată în istoria ei România nu a cunoscut un declin atât de cuprinzător în timp atât de scurt. Iar cei mai buni economiști au inventariat irosirea fără egal din acești ani a avuției publice.
Desigur, erori au fost frecvent în istorie, oriunde. Trecutul are păcatele lui, lumea este lovită de neajunsuri, dar nu poți explica, invocându-le, dările înapoi din statul român de azi. Dimpotrivă, realitatea zilelor noastre este fructul deciziilor din zilele noastre. Un autoritarism incult și obtuz și-a așternut mantia nefastă peste țară, în vreme ce cațavencii și ricăventurianii lui asaltează mass media! Nu este oare grăitor că s-a atins cea mai mare emigrare de cetățeni dintr-o țară a lumii în timp de pace, cel mai extins analfabetism funcțional, cea mai mică lectură pe cap de locuitor, cea mai evidentă confuzie a valorilor, cea mai mare îndatorare externă și se trăiește astăzi din împrumut?
Nu se poate să nu observăm și cât de săracă este examinarea felului în care se face democrație în România actuală. Se discută de autoritarism sau dictatură, dar la alții sau din alte timpuri. Nu poți să nu observi, de asemenea, cât de puțin contează azi Rezoluția de la Alba Iulia și cât de puțin se citesc contribuții ale culturii române la democrație – inclusiv acelea care ar putea fi inspiratoare. Evoc câteva.
Nicolae Iorga găsea că în istorie românii n-au dat atenția cuvenită celor care guvernează. El scria că „guvernările mai mult sau mai puțin ne sunt indiferente: se ține țara prin ea însăși. Stăm pe picioarele noastre și nici n-avem nevoie să ținem discursuri și să votăm legi ” (Conferință, în „Sociologia românească”, 1-6, 1943). Numai că fără a chestiona guvernarea, țara se ține cu crize sau, oricum, cu privațiuni dureroase pentru oameni și la coada celorlalte țări.
Tot Nicolae Iorga observa că „ne lipsește, de exemplu, în vechiul vocabular ”curaj”, ne lipsește ”cavalerism”, ne lipsește ”noblețe”, dar ne lipsește și ceva pentru ”sinceritate” (1937, reluat în Iordan Chimet, ed., Dreptul la memorie, Dacia, Cluj-Napoca, 1992, I, p.52).Probabil că așa stau lucrurile. Cu siguranță, însă, importanța democrației este mai mare decât își imagina marele istoric.
În schimb, Eugen Lovinescu arăta în 1941 cu clarviziune ce implicații sunt în joc. Amintind balada Miorița, el scrie: „Pentru a se apăra, moldoveanului nostru nici nu-i trece prin gând că ar putea rezista, ci, înfrânt înainte de a lupta, pregătindu-se de moarte, îi declară oiței dispozițiile testamentare, de o mare frumusețe poetică. Dar fără nici un fel de reacțiune. Întregul etos moldovenesc trăiește, astfel, în atitudinea nemuritorului cioban” (în Iordan Chimet, ed.,op.cit., I, p.284). Este adevărat, abia reacția la împrejurări este pe măsura omului.
Unii au cerut ca ethosul indigen să fie model. Pamfil Șeicaru scria că „nu ne putem revărsa peste hotare, nu ne putem universaliza, decât dând forme caracterelor noastre etnice” (1924, în Iordan Chimet, ed., op.cit., IV, p. 58). Doar că reacția la mimetism este binevenită, dar în alți termeni. Există, firește, un drept la memorie, dar și obligația la a gândi noile situații și a lăsa în urmă ceea ce nu merge.
Pe bună dreptate, Constantin Rădulescu-Motru spunea în 1928 că „statul cultural nu este statul care înlesnește progresul culturii în general, ci este statul care își face din cultură un instrument pentru întărirea sa proprie” (în Iordan Chimet, ed., op.cit.,II, p.422). Indiscutabil! Dar s-au văzut mulți militanți ai acestor idei? „Descentralizarea, pe lângă că înlătură dinaintea statului cultural conflictul cu principiul libertății de conștiință, mai are și alt avantaj. Ea împiedică ivirea proletarismului intelectual, boala tuturor statelor cu regim cultural centralizator” (II, 428). Se cuvine să ne întrebăm dacă nu cumva și azi este plin de proletari, inclusiv în cultură, chiar dacă aceștia se flatează. Condiția de dependent este azi și mai extinsă, chiar dacă mulți se închipuie boieri, cu suficiența cunoscută!
Cea mai cultivată personalitate a Clujului interbelic, Virgil I. Bărbat scria că „răul cel mare nu este tăria democratismului, ci slăbiciunea celor ce ar fi să ia în mână conducerea vieții de mâine și a celei de azi, slăbiciunea lor fizică, metafizică și socială, micimea lor…” („Naționalism” sau „democrație”?, Socec, București, 1911, p. 60-61). Pentru Virgil I. Bărbat, două solicitări devin chiar imperative pentru români (detaliat în A. Marga, Gândirea altfel. Studii românești, Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2016, pp.82-110). Este vorba de valorificarea democratică a „principiului înnoirii permanente a claselor conducătoare prin elemente destoinice venite de jos” (Dinamism cultural, Lepage, Cluj, 1928, p. 6) și de trecerea de la elitism la cultura democratică.
Ca nimeni altul, Virgil I.Bărbat a sesizat carențele formației politicienilor. „La noi politicienii ajung specialiști: miniștri de industrie, de lucrări publice, de instrucție și așa mai încolo. In alte părți, specialiștii ajung miniștri și uneori șefi de stat. O diferență care spune multe, nu?” (p.185). Carierismul face apoi ca aceștia să ignore, după ocuparea funcției, opinia publică, cerînd „supunere orbească”, în vreme ce ei se ocupă de „îmbogățirea prin politică” (p.207).
Virgil I. Bărbat a acuzat „oportunismul bizantin”, care face ca în România cărturarul să se adapteze la împrejurări, în loc să judece independent și responsabil (p. 218). El a acuzat lipsa angajării în cauze obștești a titraților: „dacă profesorii universitari ne-au dat icoana senilității timpurii a intelectualității române, masa cea mare a absolvenților școlilor noastre medii și superioare ne-au dat-o pe cea a senilității noastre morale” (p.206). El a arătat că societatea nu-și rezolvă problemele dacă cetățenii se consideră doar pioni într-un angrenaj de care răspunde altcineva și că „fuga din fața luptei” cu derapajele nu se poate justifica. Stau acum lucrurile diferit?
Nimeni nu a sezizat atât de profund activistica stearpă ce parazitează instituțiile, precum Constantin Brâncuși. „În România sunt prea mulți
Devotat literaturii, Liviu Rebreanu nu a fost printre aceia care, sub pretextul operei, recurg la o abstinență emfatică, în fond oportunistă, care asfixiază viața românească. El consemna în 1940 degradarea acesteia arătând că „înăuntru pare că suntem în plin haos. Nimeni nu mai are încredere în nimic. Nimeni nu vrea cu adevărat să-și ia răspunderea situației. Nu suntem capabili să renunțăm categoric la frazele goale, să înțelegem că trebuie făcute sacrificii și să ne reducem proporțional pretențiile și trena de viață ca stat și ca particulari, Prin politica de zece ani capul statului a reușit să dezorganizeze complet aparatul de stat, să devalorizeze toate personalitățile conducătoare, fără să creeze sau selecteze altele în loc, încât azi ajung la conducere oameni complet necunoscuți, fără rădăcini în conștiința publică și fără calități de conducere. Ce să mai spun de oamenii de casă, de valeți puși în fruntea treburilor publice care se dovedesc imediat idioți, izbutind să dărâme încrederea în autoritate și ierarhie” (Opere, Minerva, București, 1998, vol.17, p.344. Comentariu detaliat în A. Marga, Rațiune și voință de rațiune, Editura Academiei Române, București, 2017, pp.19-28). Pe lângă incompetența celor care decid, Liviu Rebreanu a socotit degradarea comportamentelor vinovată de neajunsuri. „Cinstea, ca o conștiință proprie, nu contează. Cinismul scuză tot…. Numai proștii suferă. Sărăcia e o rușine. Dacă te îmbogățești prin furt devii boier, ți se deschid toate ușile. Un pensionar care iese la pensie sărac e socotit idiot. Discreția e o inferioritate. Timiditatea, sfiala, și mai mare. Amabilitatea cu colegii sau inferiorii e semn de slăbiciune. Mojicia e semnul nobleței” (p.404). Este acum altfel?
Generația mea s-a format și sub impresia altor reflecții, pe care doar le rezum, în spațiul aflat la dispoziție. Mihai Ralea scria că inteligența înseamnă să distingi suficient lucrurile. Or, confuziile de perspective de abordare a realității sunt azi la tot pasul! Nicolae Mărgineanu a spus răspicat că inteligența nu se mai reduce în societatea modernă la istețime. Or, nu vedem iarăși cum descurcarea și imprecația se iau în mod fals drept pricepere? Tudor Arghezi scria că lipsa caracterelor este lacună majoră a vieții românești. Cine nu o întâlnește? D. D. Roșca arăta că tineretul merită credit dacă este cultivat și capabil să facă ceva. Câți dintre cei care vociferează azi sunt în stare de o realizare minimă? Câți ating măcar realizările înaintașilor?
Cel care a adus într-un fel lucrurile pe pământ a fost nimeni altul decât Mihai Manoilescu. El a observat în 1923 costul enorm al segregărilor de toate felurile din viața României. Maxima sa – „nici o excludere a energiilor, nici o risipire a lor, nici o umbrire a valorilor reale” (în Iordan Chimet, ed., op.cit., II, p.206) – rămâne actuală. Mai ales după ce România și-a înlăturat mai mult decât orice țară est-europeană specialiștii, spre a face loc nepregătiților! Iar acum inșii nu pot da soluții viabile. Or, nu etichetele puse oamenilor de către neisprăviți, ci valoarea fiecărei persoane contează în democrație.
În cartea Soarta democrației am plecat de la observația că, în România de azi, în discursul oficial, s-a înlocuit „statul de drept democratic”, cu „stat de drept”. Se ignoră astfel nu doar faptul că „stat de drept” au avut și Mussolini sau Hitler, ci și prevederea „statului de drept democratic” din actuala Constituție a României. A devenit oare legea fundamentală a țării facultativă?
Este sigur că, după 1989, în România s-au făcut pași importanți în democratizare. Dar unii dintre aceștia au fost distruși în ultimul mai bine de un deceniu. Din nefericire, s-au confirmat diagnozele pe care le-am publicat în ani: că au rămas năravuri premoderne în stat; că anvergura Siguranței, sub Carol al II-lea, și a Securității, sub regimurile următoare, împiedică democrația; că în ultimii zece ani securismul a înflorit; că regimul actual suferă nu doar din cauza fatalei nepriceperi și inculturii șefilor săi, ci și din cauza vederilor retrograde; că regimul este prostocratic și va adânci crizele din România; că tineretul actual va deconta din greu, poimâine, rătăcirile de azi.
Ce altă confirmare a acestor diagnoze mai vrem decât indicatorii de azi, performanța slabă, privațiunile și suferințele? Se mai confirmă și ceea ce am spus continuu – că democratizarea este calea redresării României. Cum scria Hegel, doar cel care pune capăt „angoasei în fața adevărului” iese din restriște!
„Democrația curată” din Rezoluția din 1918 implica vot generalizat și respectat; libertate și echitate; tripartiția puterilor în stat; parlamentarism funcțional; justiție de încredere; descentralizare; sistem meritocratic și altele. Azi, însă, ca urmare a ceea ce s-a petrecut, „democrația curată” cere destule în plus. Ea cere, de pildă, decidenți care trăiesc din valoarea lor profesională și civică, nu pe umerii serviciilor secrete și ai justiției instrumentate. Ea cere înțelegerea interesului public, nu reducerea acestuia la măsluirile coteriilor ce se dau drept public. Ea cere minți eliberate și emanciparea de clișee.
În cartea Soarta democrației am căutat să aduc reflecția asupra democrației la zi, pe solul noilor realități. Am și formulat noi observații și teze: „unele democrații de azi sunt mai autoritare decât ceea ce a fost înaintea lor”; „țările care s-au democratizat serios au progresat mai mult”; „democrația este mai lovită azi nu de adversari istorici, ci de incapabili care au ajuns la decizii și o desfigurează”; este nevoie de „distincția regimurilor și după criteriul calibrului profesional, civic, moral al decidenților”; „democratizarea nu rezultă din antagonizare, ci din acorduri”; „numai unde este control continuu al cetățenilor asupra reprezentanților, democrația rezistă”; „ideea unei singure forme de democrație nu este democratică”; „democrația este parte a culturii unei națiuni”; „numai o democrație reflexivă, adică una ce-și asumă reușitele și eșecurile, dă rezultate”.
Sunt azi în lume discuții despre democrație purtate de oameni cu mintea liberă. Închei cu două scurte observații.
Prima este aceea că, pentru democrația de la noi, ar fi util ca în locul noilor trepăduși, care nu pricep decât penibila schemă „sau-sau”, să încurajeze dezbaterea publică asupra stărilor de lucruri. Din împrejurarea că cineva critică starea democrației nu rezultă nicidecum că vrea autoritarism. Democrația a înaintat de multe ori odată cu critica stării ei. Ea nu este destin, ceva implacabil, și nu rezistă decât dacă destui democrați se opun derapajelor.
A doua observație se referă la împrejurarea că în lume apar multe scrieri despre „sfârșitul democrației” (Mounk), chiar decesul ei (Applebaum). Cum bine se remarca și într-o analiză recentă (Zeitenwende. Kurze Antworten auf grosse Fragen der Gegenwart, Oren Füssli, Zürich, 2019, pp.55-67), aceste evaluări sunt exagerate. În fond, toate țările au făcut progrese în materie de democratizare, iar democrația și-a diversificat formele. Nu există astăzi indicii ale susținerii cetățenilor pentru altceva. Pretutindeni, nemulțumirea față de guvernări scade în anumite momente. Puterea autocorectoare a democrației este mai mare decât a alternativelor ei.
Și din aceste considerente, „democrația curată” din Rezoluția de la Alba Iulia (1918) rămâne deviza realistă. Autorii ei intuiau cât de ușor se pervertește democrația. Ei știau bine că nu este unitate a unei națiuni moderne fără democrație la propriu. Azi se poate spune și că fără „democrație curată” nu sunt posibile performanțe, altele decât cele slabe. (Cuvânt la lansarea cărții A. Marga, Soarta democrației, Creator, Brașov, 2022, în 14 septembrie 2022, Muzeul Unirii, Alba Iulia)
Sa privești resemnat la disoluția României fără a cerceta amănunțit evoluția tarilor vecine , a Europei și a întregii Emisfere nordice din ultimii 40 ani ar fi pierdere de timp.
Lumea întreaga se afla intr-o profunda schimbare , nu trebuie sa ne apărăm precum struți.
Ne adaptam sau dispărem.
Desigur , pentru unii e greu , complicat , uneori chiar imposibil insa oamenii politici ar trebui sa ajute si sa sprijine acest complicat proces , de updatare a softului romanesc , de incurajare a poporului devenita populație.
Democrația zilelor noastre din țările NATO și UE, ale cărei roade ne marchează viața de zi cu zi și perspectivele viitoare este cea definită de Caragiale prin: Curat murdar! Unde “curat” are sensul de întărire, de Adevărat. Deci rezumând suntem contemporanii unei democrații Curat murdare!
Ce democrație maestre când fiecare face ce vrea fara sa se gândească dacă-l deranjează pe semen! Legile sunt făcute să existe și se aplică doar la săraci! Cică in Ministerul economiei, bugetarii vor urca scările până la biroul cu „soliter”, adicătelea se taie liftul. Cel mai bine va fi pentru locatarii unui bloc cu 8 nivele din Nicolina-Iasi construit fara lift!
In Constitutia Romaniei art 1 (3): România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.Atributele statului român reglementate normativ în dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţia României:
1. stat de drept;
2. stat social;
3. stat pluralist;
4. stat democratic.
Atentie la virgula si la formulari, stat de „drept democratic”??
In „ABC-ul dreptului Uniunii Europene”nu apare sintagma „drept democratic”dar apare mod democratic,sistem democratic,punct de vedere democratic,model democratic,etc
Excelent studiu si radiografie despre,, democratia curata,, ! Sincere felicitari D-lui Marga !!!
Si nu in ultimul rand despre corecta abordare despre ukraina la aceasta intalnire de la Alba Iulia !!!
,,Acesta a făcut afirmațiile în cadrul unui eveniment desfășurat la Alba Iulia, unde și-a lansat cartea „Soarta democrației” în cadrul Târgului de Carte ”Alba Transilvana”, titrează Ziare.com.,,
„Suntem într-o situație absolut specială și o spun cu toată răspunderea, Ucraina este în frontiere nefirești. Ea trebuie să cedeze teritorii Ungariei – Transcarpatia, Poloniei – Galiția, României – Bucovina (plus Ținutul Herța, sudul Basarabiei și Insula Șerpilor – n.n.) și Rusiei – Donbasul și Crimeea. Sunt teritorii ale altor țări. Ne cramponăm, va fi conflict.”, a spus d-l Marga.
Inca o data multumim frumos pentru corecta abordare ,care nu se inscrie in retorica clasei politice si generalilor romani ,toti sclavi ai imperialismului amerloc.
Multa sanatate sa va dea Dumnezeu !!!
Sintagma ” stat de drept democratic” nu există în Constituție iar comentatorul F.T. a explicat foarte corect. Dl Marga a forțat puțin textul, ignorând virgula, încercând să aducă democrației, sensuri şi valori pe care nu le are şi nu le avea. Lumea actuală, nu mai este democratică oricât ar încerca unii să o prezinte astfel. Probabil, viitorul o va redenumi în funcție de direcția in care se va materializa, insă, după cum se derulează faptele de vreo 15-20 de ani, am putea spune că democrația ultimului secol a fost un vis frumos care a trecut la fel de repede precum a venit. Abea acum ne trezim cu adevărat unii pe alții, unii de la alții, unii prin alții, deşi din nefericire, mulți dintre noi în mod natural au ba, nu vom apuca să ajungem până acolo încât să trăim acele realități viitoare care vor veni să confirme ori să infirme acest gen de predicții. Multe nu înțelege omul în viață, noroc că ceea ce înțelege, în mod paradoxal, cel mai adesea îi este suficient şi de folos… un timp.
„Ne adaptam sau dispărem.” … GRESIT profund …
Populatia de pe acest taram traieste si vietuieste de peste 10.000 de ani. In mod SEDEMTAR si CONTINUU. Si fara sa „ne adaptam” sau „sa disparem”.
Aceasta este PUTEREA populatiei de pe acest taram EXTREM de FRUMOS (dpv. geografic) si EXTREM de BOGAT (ca bogatii terane si subterane) … Acea POPULATIE care a creat in ISTORIE o SPIRITUALITATE pregnanta de tip ORIGINARA (straveche ca istorie/8000 BC), ORIGINALA (ca proto-scriere/5500 BC; ca limba PIE pre-LATINA de tip SATEM/3000 BC; ca o cultura de tip geto-dacica, daco-romaneasca si romaneasca/3000 BC si pana azi; ca religie crestina/50 AD, ca rit Bizantin de la Constantin Dacul/325 AD, crestin-ortodoxa/1054; si ca traditii si obiceiuri ancestrale).
Aceasta este PUTEREA populatiei MAJORITARE de pe acest taram. POPULATIE care nu se va ADAPTA NICIODATA altor cutume spirituale si care nu va DISPAREA NICIODATA.
Dar cel mai bine este sa ascultam raspunsul lui MIHAI EMINESCU: Ceea ce numesti tu „barbarie”, EU numesc asezarea si cumintenia unui POPOR, care se dezvolta conform PROPRIULUI sau GENIU, FERIT de amestecurile STRAINULUI.
(Lucian Boia, „Istorie si mit in constiinta romaneasca”).
@Doru Popescu – ma intristeaza postarea ta. Stii de ce? Pentru ca involuntar folosesti termenul de populatie si nu de POPOR!!!! Mi-as dori sa evoluam spre notiunea de NATIUNE constienta de destinul ei. In uktimul timp observ din ce in ce mai mult, mai ales la generatia tanara, un dispret profund pentru ce inseamna, traditia, istoria, cultura acestui POPOR!!!! Tinerii nostri romani se rusineaza ca apartin acestui popor si se bucura parca de pierderea sentimentului national in numele occidentalizarii si modernizarii, de parca cele doua ar fi atacate si refuzate retrograd daca ne-am respecta traditiile si ceea ce ne caracterizeaza ca POPOR!!!….Romanii nu sunt singuri pe lume, traiesc intr-o globalizare totala, dar cred ca si noi ca NATIUNE avem ce oferii lumii globalizate….nu suntem niste paria a istoriei!!!
Pare chiar vrem sa demonstram ca e adevarata vorba – Frumoasa si bogata tara Romania, pacat ca e locuita…..
Ireprosabil, domnule profesor Marga. Am un comentariu aici, pe forum, la un document al prof. A. Severin. Sunt aceleasi si pentru articolul dumneavoastra.
Fekete Tulipan se bagă ca de obicei în apărarea a ceea ce nu este de apărat, johannismul. Se bagă mereu în ceea ce nu pricepe decît cu aproximări și din auzite (inclusiv dinspre computer). Virgula de care este vorba nu este esențială. Constituțiile din Polonia, Ungaria, Cehia, Bulgaria, România etc., de după 1980, au fost constituții intenționat de stat de drept democratic. Se mai poatye discuta cu cei care au și scris textele constituțiilor postcomuniste. Domnul Andrei Marga are dreptate în articol să vorbească de statul de drept democratic. Este normal, căci trebuie făcută diferența specifică de alte constituții de drept. De pildă, cele ale anilor treizeci. Și dictaturile Mussolini, Hitler etc. acelor ani au fost state de drept, cu libertățile și drepturile stîlcite, după cum se cunoaște. Diferența de dictaturi – de oricare, și de dictaturile din socialism – o face democrația. Dacă o face. Ar trebui și la noi mai puțină propagandă care duce de izbeliște și mai multă cunoaștere și onestitate.
„Și de-a fi să mor” (Miorița)
De unde reise că nu se luptă?
Nu este vorba de neînțelegere. Cineva a coclit minciuna și, prin școală și media, ne-o bagă pe găt de mai bine de o sută de ani. Dacă atîtea „minți luminate” repetă această greșeală de înțelegere de atîta amar de vreme arată că este vorba de plan.
Calin ai perfecta dreptate. \ Si de-a fi sa mor\ nu presupune acceptarea mortii fara lupta. Cel aflat in primejdie de moarte intotdeauna se va apara . Este logic. Felicitari.
Calinuț draghe, o spune Eugen Lovinescu, muică! Citește, nene, înainte de a vorbi. Condiția mentală nu este scuză. Și vezi că ce zici nu-i argument la chestiune, vorba lui Caragiale.
„Drept democratic” este cel puțin un pleonasm dacă nu o utopie. Dreptul este un atribut al justiției sau justeței iar democrația o ideologie politică foarte veche. Nu există democrație dreaptă şi democrație nedreaptă în teorie deşi realitatea ne arată că poate exista în practică. Asta înseamnă să recunoaştem că şi democrația, la fel ca alte ideologii politice, nu este scutită de defecte iar dacă acestea există şi nu-s deloc puține, atunci, să le evidențiem. Să le punem în balanță cu valorile ei şi să observăm în ce direcție se îndreaptă talerele. Până una alta, tot de la democrație cu toate sensurile şi nuanțele ei, ni se trag toate şi cam toate merg prost în lume, nu doar la noi. De ce am susține până în pânzele albe o ideologie dacă lumea trăieşte rău!? De dragul ideologiei? Nu are decât să se ducă dar să rămână oamenii vii căci nu există ideoligie mai presus de viețile oamenilor.
Justiția funcționează în baza dreptului care este un atribut al statului. Dacă statul este stat democratic și stat de drept, tunci și dreptul din acel stat este democratic. Ca urmare, expresia stat de drept democratic este corectă și consistantă.
De acord cu ce spui Liber-schimbist! Dar în fapt ești de acord cu observația din articol. Și normal! Democrația poate eșua și ea, dar nu avem ceva mai bun. Să fim calmi – eșuează unde sunt prea puțini democrați!
In Tratatul Privind Uniunea Europeana : Articolul 2 „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată
prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați”
Adica,altfel spus pentru adoratorii steatopigiei universitare a domnului profesor, democratia include statul de drept,nu statul de drept include democratia
În ceea ce privește categoria „stat de drept”, în literatura de specialitate au fost elaborate câteva zeci de definiții ale ei, ceea ce este firesc dacă avem în vedere faptul că cel mai adesea este tratată în interdependență cu categoria de „democrație” căreia îi găsim alte câteva zeci de definiții
Dar una care sa aiba o corelatie iluzorie ca aceasta :stat de drept democratic”nu exista
Principalele principii ale statului de drept sunt:
-Statul se bazează pe supremația Constituției și garantează siguranța și drepturile constituționale ale cetățenilor săi
-Societatea civilă este un partener egal cu statul
-Separația puterilor statului în diferite compartimente (legislativ, executiv și judiciar) cu puteri și responsabilități separate și independente.
-Atât puterea legislativă, cât și democrația în sine sunt legate de drepturile și principiile constituționale
Va amintesc @ doru popescu si cel cu „ne adaptam sau disparem”( Mysebi) „Dan capitan de plai „,de V. Alecsandri : „Ghiaur zice tatarul cu inima haina / Ce simte firul ierbii cind coasa-i e vecina ? Si-apleaca fruntea-n pace , raspunde capitanul /Caci are sa renasca mai frageda la anul!” „Cine are urechi sa auda si cine are ochi sa vada „!
Nu sunt deacord cu ideea centrală a articolului. Din contra, susțin că democrația are multe tare care, din multe motive, nu sunt foarte clar evidențiate. Mai mult decât atât, orice critică la adresa democrației este taxată ca fiind greşită, utopică sau …nedemocratică. Democrația poate avea multiple valențe pozitive dar asta nu ne poate obliga să închidem ochii sau să le negăm pe cele negative, altfel nu lăsăm spațiu suficient pentru corecții. Dacă nu corectăm ce este greșit nici efectele nu pot fi altfel decât greşite. Este uşor să susţii democrația ca democrat dar riscând să fii „puțin mai democrat” devii fără voie, exact opusul. Cine decide limitele?Probabil aceasta este o portiță pe care democrația o poate deplasa în ambele durecții în funcție de direcția vântului însă eu nu văd o mare valoare în asta căci până şi vântul are legile lui. De la un punct încolo, în mod perfect democratic, asumarea şi neasumarea, devin cam unu şi acelaşi lucru. Ori nu!?
Prostii cu ghiotura, Fekete Tulipan! Sunt multe argumente la perorația ta propagandistică și nefondată de a încurca, dacă ai putea, mințile neprevenite. Nu sunt toți fraieri să înghită prostii. Democrația este ulterioară statului de drept, aproape oriunde. Este o banalitate. Regimul johannist, de la inima ta și aflat acum în sarcina ta de agitator, nu este nici stat de drept democratic și nici stat de drept. Până la stat de drept mai este mult. Însăși liniile mari ale Constituției sunt încălcate. Ce mai vrem? Poate crime mai vizibile, căci în rest sunt de toate! Pe deasupra, trebuie și gîndite lucrurile, nu doar copiat de pe siteuri. Și mai trebuie ceva răspundere! Doar din propagandă ieftină pot trăi agitatorii, dar nu oamenii normali!
Democratia e murdarita si malformata de ideologia genocidului marxist/bolsevic care de altfel procedeaza identic cu toate celelalte forme de organizare social-statala in procesul de globalizare ideologica…E de rasul kurului concesia cu „noua Securitate”, stiut fiind ca din 1948 pana azi INSTITUTIA GENOCIDULUI a rulat non-stop material SUBUMAN, STRUCTURA si IDEOLOGIA ramanand intacte…
La ce a folosit „democratia curata” preconizata dupa primul MACEL BOLSEVIC MONDIAL si statuata prin CONSTITUTIA din 1923 daca a
fost murdarita si malformata de FOSTI romani cominternisti precum Julius Mann-iu si Titulescul, ca sa nu ii enumar pe toti, unii
cu identitati false? Asa cum a fost compilata actuala Constitutie pentru a permite prin „interpretari” perpetuarea/continuitatea
fostelor structuri, cu numele schimbate pentru imbrobodirea naivilor mioritici, lasa impresia ca este curat-democrata, dar ofera
nenumarate parghii „noii Securitati”, care e ETERNA, sa comita toate crimele enumerate similar cu „inaintasii…cominternisti”!!!
Ne amintim ca si constitutiile bolsevice de dupa AL DOILEA MACEL BOLSEVIC MONDIAL au fost incalcate atat in spirit, cat si in litera cu toate ca aveau prevederi „democratic-curate”, contrabalansate insa de prevederea dictatoriala principala, rolul PMR/PCR!
Ce spui, Liber-schimbist, confirmă din plin ideea centrală a articolului – că nu avem democrație curată, dar ar fi necesar și util să o avem. Este o pledoarie pentru democrație, care văd că revine și la tine. Tot ce spui este deja în articol, dacă se citește cu atenție.
Poezia lui Alecsandri incepe cu un vechi cantec popular …
Frunză verde de mălai;
Cine merge sus la rai?
Merge Dan, șoiman de plai,
C-a ucis el mulți dușmani,
Un vizir și patru hani.
Frunză verde lemn de brad,
Cine merge jos în iad?
Merg tătarii lui Murad,
C-au ucis în zi de mai
Pe Dan, căpitan de plai! (Fragment de cântec poporal)
Si se incheie cu …
Creștinul Dan, bătrânul cu suflet luminos,
Înalță-a lui statură și zice maiestos:
„Ceahlăul sub furtună nu scade mușuroi!
Eu, Dan, sub vântul soartei să scad păgân nu voi.
Deci, nu-mi convine viața mișelnic câștigată.
…
Bătrânul Dan ferice se duce, Nistrul trece,
Și-n aerul Moldovei se umilă pieptu-i rece,
Și inima lui crește, și ochii-i plini de jale
Cu drag privesc prin lacrimi podoaba țării sale.
Sărmanu-ngenunchează pe iarba ce străluce,
Își pleacă fruntea albă, smerit își face cruce
Și pentru totdeauna sărută ca pe-o moaște
Pământul ce tresare și care-1 recunoaște…
…
Nu exista” stat de drept”,ci exista „starea de drept”,altfel spus „statul unde domneste suprematia legii”!
Dar poate cele mai indicate versuri ale lui Alecsandri pentru titlul articolului sunt urmatoarele …
Un fulger se aprinde în ochii lui pe loc.
„La luptă, Dane! țara-i în jar, țara-i în foc!”
Bătrânul Dan desprinde un paloș vechi din cui,
Și paloșul lucește voios în mâna lui.
Bătrânul Dan pe sânu-i apasă a lui mână
Și simte că tot bate o inimă română.
El zice cu mândrie, nălțând privirea-n sus:
‘Pe inimă și paloș rugina nu s-a pus.
O! Doamne, Doamne sfinte, mai dă-mi zile de trai
Pân’ ce-oi strivi toți lupii, toți șerpii de pe plai!
@ doru popescu , eu doar am comentat . Pe marginea unor comentarii. Si cred ca am tradus „esenta ” lor.
ca ajutor de-constructiv
doar atat:
1- filtrarea textului
2- deconstructia la axiomele pe care se bazeaza logic-ierarhic textul
3- analiza inter-coherentei axiometice
4- analiza completitudinii axiomelor la baza argumentativa a textului
5- analogii cu alte texte de acelasi pattern si aceleasi concluzii logic-compactante(!)
6- stabilirea unei note de exhaustivitate a textului in discutie
7- incadrearea textului prin axiomele lui in curente de gandire dependente de axiomele universului discurional al lor
8- lemotionalitatea subliminala incarcata voit si accidental in text
9- MODERNITATEA TEXTULUI
10- …
🙂
(spor la treaba … palavragiilor cu prea mult timp liber 😉 eu imi permit pentru ca-s pensionar la 42 de ani ! PUP !)
Inteleg s-o faci pentr-o cauza mai buna (manipularea mass-psihologica CAMBRIDGE ANALITICA …sau re-alegerea Mrelui Blond, cu rusinoasa si hahaha-ista invingere a FUDULILOR democrati-increzuti, in USA
insa de ce si-ar consuma cineva creierii pentru un articol de pseudo-filosof neo-marxist-liberar intr-o fitzuika OBSCURA !
PS: Joe Binde vorbeste in (…17) cu groaza …parca la un semnal (mediatic-comentator 😉 )
despre o posibila NUCLEARIZARE a …conflictului ruso-american in Ukraina !
Ce stie Mishteaux si inca nu stie CIA lu’ Sleepy Joe ?
Trump dupa ..sf- August e ca si re-ales ! „special master”-ul pus de Reagen(=republican) nu va gasi nimic suspect in acele acte
… desi dosarele goale o fac pe Ursula PFITZER sa … transpire …sange !
PUP !
@ Charlie – iar elucubrezi. „Democratia”-aia pe care o vezi tu produsa de Amerlocia nu a facut genocid ? Numai aia de-i numesti „bolsevici”?Lasind WW2 la o parte, remember: in Korea ( Coreea)in anii ’50 . Vietnam ,Laos , Cambodgia , Nicaragua ,Cuba (era s-o uit) Chile,Panama,Iraq, Siria ,Afghanistan, Yugoslavia , Sudan ,Libia ,etc . Ala n-a fost genocid ?Aia au murit de „dragul democratiei” sa inteleg ?Cind mai faci astfel de afirmatii vezi putin si ce-i pe „trotuarul „celalalt.Nu te arunca precum taurul la corrida si comenteaza pe subiect…Intelegi Sharlica? „Elevatule”
Poporul Roman este exterminat de Blestematzii Anglo-Saxoni din SUA. Exterminarea este in curs deja au fost ucishi 3 000 000 de Romani shi macelul continua. Multzi Romani, Guatemalezi shi altzii numitzi de Blestematzii Anglo-Saxoni „inferiori” de „rasa Latina” au intzeles asta shi pleaca din tzara pentru a-shi salva viatza. Cand a fost scrisa balada Miotritza deja erau exterminatzi Latinii la Agrincourt shi Romanii stiau ca le vine shi lor randul. In aceste conditzii democratzia e imposibila cum foarte corect a constatat Lenin caci daca nu poate fi oprita exterminarea Romanilor de catre Blestematzii Anglo-Saxoni dispare electoratul shi nu mai are cine sa voteze. Romanii observa corect ca politicienii una spun innainte de a fi aleshi shi alta fac dupa ce au fost aleshi shi au incasat mita de la Blestematzii Anglo-Saxoni. Cei care nu pot fi mituitzi sunt assasinatzi cum a au fost Olof Palme, Anna Lindh, John Lennon, Nicolea Ceaushescu, Salvador Allende shi multzi altzii. Lasatzi orice sperantza voi cei care inca nu atzi plecat din Romania !
Remember „AGENT ORANGE”
daca l-ai avut vreodata pe … baiat
in memorie !
… in rest combati slab, ca-n 1921 🙁 !
Despre un român neaoș (nascut in Craiova) alungat de catre un „străin în România” din cauza „democrației sale curate” de tip românească și internațională ….
” Spiritul lui Titulescu era atat de lucid si atat de perspicace, judecata sa era atat de precisa, incat el era destinat sa dezlege problemele”. (Albert Einstein)
” N-ar fi trebuit sa-l omoare pe Duca ci pe pe Titulescu”. (Regele Carol II) (Sic !)
” Motivele de nemultumire ale Reichului cu politica de pana acum a Romaniei , care a fost dusa pe cai absolut gresite de dl. Titulescu si apoi continuata de succesorii sai.” (Hitler)
A fost Titulescu, asa cum il caracteriza Louis Barthou „o forta europeana” sau a fost cel despre care Hilter insusi spunea ca ” a dus Romania pe drumuri gresite”?
In opinia sa „unica și personală” bufonul regal greșește, ca de obicei, mergând pe calea străinilor cei germanici … calea autocratiei nedemocratice și totalitare.
@@ Yahweh ( … de loc ELOHIM) – Se poate „Prophetule ” ? Tocmai tu ADONAI sa bagi in seama „umila mea fiinta”? Tocmai tu , cel care esti cu „prophetiile „pe forum ? Si deh ,combat si eu cum pot. Macar la mine „albul”e alb si „negrul”e negru. ( vezi sa nu ma pirasti la BLM ca am folosit cuvintul ‘negru”,este pentru pigment). Si tin drumul drept atita cit pot. Nu am „dottorate”,dar ma ghidez dupa bunul simt. Nu sunt o „forta „sa ma contrez cu tine mare „prophet”,sunt un umil om sub soare . Pina mi se stinge luminarea.Asa ca , … Shalom!
Despre „democratiile curate” ale Proclamatiilor istorice ale Romaniei …
„Independința administrativă și legislativă a poporului romăn, pe temeiul tractatelor lui Mircea și Vlad V, și neamestec al nici unei puteri din afară în cele din întru ale sale.” (Proclamatia de la Izlaz din 1848).
„Națiunea română, răzimată pe principiul libertăţii, egalităţii şi fraternităţii, pretinde independenţa sa naţională în respectul politic ca să figureze în numele său ca națiune română, să-și aibă reprezentanții săi la dieta țării în proporțiune cu numărul său. ” (Proclamatia de la Blaj 1848).
„În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Națională proclamă următoarele: Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare.” (Proclamatia de la Alba Iulia, 1918).
Despre Constitutiile Romaniei …
„Principatele-Unite-Romane constitue un singur Stat indivisibil, sub denumire de Romania. Teritoriul Romaniei nu se pote colonisa cu populatiuni de ginta streina.” (Constitutia Romaniei din 1866).
„Regatul Romaniei este un Stat national unitar si indivizibil. Teritoriul Romaniei nu se poate coloniza cu populatiuni de ginta straina.” (Constitutia Romaniei din 1923).
„Regatul Romaniei este un Stat National, unitar si indivizibil. Teritoriul Romaniei nu se poate coloniza cu populatiuni de semintie straina.” (Constitutia Romaniei din 1938).
„Republica Populara Romana este un Stat popular, unitar, independent si suveran.” (Constitutia Romaniei din 1948).
„Republica Populara Romana este un stat al oamenilor muncii de la orase si sate.” (Constitutia Romaniei din 1952).
„Romania este republica socialista. Republica Socialista Romania este stat al oamenilor muncii de la orase si sate, suveran, independent si unitar. Teritoriul sau este inalienabil si indivizibil.” (Constitutia Romaniei din 1965).
„Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil. Forma de guvernamant a statului roman este republica. (Constitutia Romaniei din 1991).
„România este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil. Forma de guvernamânt a statului român este republica. (Constitutia Romaniei din 2003).
Regii au creat de-a lungul mileniilor statele care astazi sunt cele mai civilizate si creatoare de bunastare!!! Intre acestia si REGII teritoriilor dacice, apoi Principii/Voievozii PRINCIPATELOR ROMANESTI care vor deveni din 1883 ROMANIA!!! Nu intamplator un COMINTERNIST, Einstein, i-a facut lobby COMINTERNISTULUI Titulescu!!! Cata mizerie caracteriala sa ai incat sa pui pe seama lui Carol II o asemenea „zicere”? Sa intelegem ca nu Carol II a ordonat asasinarea lui Duca? Cert e ca nu a ordonat asasinarea lui Titulescu care ca toti bolsevicii deplin conspirati a murit in patul lui…La Geneva Cominternul legendase la Liga Natiunilor
inca de la infiintare CREMA AGENTILOR sai, FOSTI ai multor nationalitati…
1. …FELICITĂRI PENTRU CE V-AȚI ASUMAT SPUNÂND CU „GLAS CLAR ȘI TARE” ADEVĂRUL! CE S-AR ÎNTÂMPLA DACĂ AȚI SPUNE TOT CE ȘTIȚI DESPRE ,,DEZASTRUL PLANIFICAT PENTRU ROMÂNIA” NUMIT „ REVOLUȚIA ROMÂNĂ ANTICOMUNISTĂ”!???
Şi aceasta încă prosteşte, căci n-ar fi trebuit să omoare pe Duca, ci pe Titulescu (şi-i sclipeau ochii de ură, la ideea că acesta ar fi trebuit să fie ucis)“, nota Argetoianu în „Însemnări zilnice“.
Pentru tărâmul nord-dunarean, numele de Romania (taramul estic de ginta pre-latina de tip satem) vine de la anul 383 AD, de la Auxențiu de Durostorum, elevul lui Wulfila (cel care a creștinat in rit arianist pe goti, inventând alfabetul gotic). Intre 325 AD și 381 AD (adică între Conciliile de la Niceea și Constantinopol) pe taramul nostru s-a făcut trecerea de la ritul creștin arianist (paleo creștin pe aceste tărâmuri) la cel bizantin (al lui Constantin Dacul). Cu atât mai mult cu cât, la 324 AD, Constantin recucerise taramul nord-dunărean, și construise valul de apărare numit Brazda lui Novac. Cucerirea teritoriilor nord-dunareane (de ginta LATINA) a bizantinilor (de sorginte greaca) tine pana la Justinian/573 AD. Asta o știa și istoricul Kogălniceanu, care la 1859, în epoca unirii a lui Cuza, a propus numele țărmului nou unit ROMÂNIA. Si din anul 1859 noi ne numim ROMÂNIA. În 1883 a venit doar recunoașterea acestui nume de la Berlin (a Imperiului German). Faptul ca în numele Țării noastre apare litera „” arata ca denumirea se românizase deja (între anii 383 AD și 1859) și intrase in uz curent (Țara Românească, Tarile Române, Principatele Române).
Sistemul de succesiune (lex valahorum/românesc) pe tărâmurile noastre provine de la geto-daci.
Sistemul de succesiune agnatic presupune aplicarea unui transfer de proprietate, atât fizice, cât şi juridice, unui succesor masculin, apt, experimentat şi capabil de îndeplinirea atribuţiilor şi rolului celui pe care-l moştenea. În societăţile războinice aceste norme dinastice nu includeau automat moştenitorii lor direcţi, ci erau preferate rudele lor, fraţi sau fii ai fraţilor fostului conducător. Sistemul a fost intens folosit de către celţi, germani, macedoneni şi traci. De asemenea, la parţi, o ramură a sciţilor, regele era ales după meritele obţinute în războaie şi succesiunea avea ca principiu fratrigenitura, sistem în care fratele urma la tron fratele, în dauna primogeniturii. Ca parte a moştenirii comune, indo-europene5, sistemul agnatic a fost folosit şi la daci.
În cazul regalităţii dacice, succesiunea filială clară apare rar, doar în cazul regelui get Rhemaxos este amintit şi fiul fiul acestuia, însărcinat cu probleme militare, fără a avea confirmarea că a luat cândva locul tatălui său. Singurul caz de filiaţie regală ceva mai bine documentat este cel care îi are ca protagonişti pe Scorilo şi pe Decebal. Dar succesiunea la tron în această circumstanţă nu este directă, ci între cei doi se interpune regele Duras. Este acest caz o expresie a sistemului agnatic.
Sistemul de succesiune (lex valahorum/românesc) pe tărâmurile noastre provine de la geto-daci. El este un sistem de succesiune străvechi de tip electiv și agnatic.
Sistemul de succesiune agnatic presupune aplicarea unui transfer de proprietate, atât fizice, cât şi juridice, unui succesor masculin, apt, experimentat şi capabil de îndeplinirea atribuţiilor şi rolului celui pe care-l moştenea. În societăţile războinice aceste norme dinastice nu includeau automat moştenitorii lor direcţi, ci erau preferate rudele lor, fraţi sau fii ai fraţilor fostului conducător. Sistemul a fost intens folosit de către celţi, germani, macedoneni şi traci. De asemenea, la parţi, o ramură a sciţilor, regele era ales după meritele obţinute în războaie şi succesiunea avea ca principiu fratrigenitura, sistem în care fratele urma la tron fratele, în dauna primogeniturii. Ca parte a moştenirii comune, indo-europene5, sistemul agnatic a fost folosit şi la daci.
În cazul regalităţii dacice, succesiunea filială clară apare rar, doar în cazul regelui get Rhemaxos este amintit şi fiul fiul acestuia, însărcinat cu probleme militare, fără a avea confirmarea că a luat cândva locul tatălui său. Singurul caz de filiaţie regală ceva mai bine documentat este cel care îi are ca protagonişti pe Scorilo şi pe Decebal. Dar succesiunea la tron în această circumstanţă nu este directă, ci între cei doi se interpune regele Duras. Este acest caz o expresie a sistemului agnatic.
Retragerea lui Justinian la sud de Dunăre s-a efectuat la 527 AD. Am tastat greșit anterior.
Sistemul de succesiune (lex valahorum/românesc) pe tărâmurile noastre provine de la geto-daci. El este un sistem de succesiune străvechi de tip electiv și agnatic.
Sistemul de succesiune agnatic presupune aplicarea unui transfer de proprietate, atât fizice, cât şi juridice, unui succesor masculin, apt, experimentat şi capabil de îndeplinirea atribuţiilor şi rolului celui pe care-l moştenea. În societăţile războinice aceste norme dinastice nu includeau automat moştenitorii lor direcţi, ci erau preferate rudele lor, fraţi sau fii ai fraţilor fostului conducător. Sistemul a fost intens folosit de către celţi, germani, macedoneni şi traci. De asemenea, la parţi, o ramură a sciţilor, regele era ales după meritele obţinute în războaie şi succesiunea avea ca principiu fratrigenitura, sistem în care fratele urma la tron fratele, în dauna primogeniturii. Ca parte a moştenirii comune, indo-europene5, sistemul agnatic a fost folosit şi la daci.
În cazul regalităţii dacice, succesiunea filială clară apare rar, doar în cazul regelui get Rhemaxos este amintit şi fiul fiul acestuia, însărcinat cu probleme militare, fără a avea confirmarea că a luat cândva locul tatălui său. Singurul caz de filiaţie regală ceva mai bine documentat este cel care îi are ca protagonişti pe Scorilo şi pe Decebal. Dar succesiunea la tron în această circumstanţă nu este directă, ci între cei doi se interpune regele Duras. Este acest caz o expresie a sistemului agnatic.
Retragerea lui Justinian la sud de Dunăre s-a efectuat la 527 AD. Am tastat greșit anterior.