Dereglări providențiale ale evoluției

Dacă n-ar fi fost Căderea, n-ar fi urmat Izgonirea… Am fi rămas, neînțărcați, la sânul ierarhiilor spirituale și am fi evoluat așa cum evoluează azi îngerii cei necăzuți… Căci, da, înaintea Căderii noastre a fost Căderea unor îngeri… „Evenimentele” sunt legate, desigur…

Căderea e ca o boală spirituală: o dereglare a evoluției noastre care a devenit posibilă în urma dereglării evoluției unor îngeri. Fără ea, am fi rămas reglați în formele de sănătate ale ierarhiilor și n-am fi cunoscut libertatea, evoluția pe cont propriu. Dar îngerii care au căzut? Și înaintea lor a existat o boală? Da, îngeri mai mari în rang, mai vechi în evoluții (arhangheli le spunem azi), au „defectat”. Dar înaintea acestora? Da, îngeri și mai vechi în evoluție (arhai le zicem) au retardat în „școlarizare” și au format o „clasă” pentru cei cu „dizabilități”. Problema este că noi, ființele omenești, suntem cu toții într-o astfel de clasă care are de recuperat abilități. Dar și de creat. Cea mai importantă abilitate de recuperat? Comuniunea de la fire la fire cu partea sănătoasă a ierarhiilor.

Cândva, la capătul Omega al acestui eon, vom comunia din nou față către față, fire către fire. Dar… Dar nu va mai fi o comuniune fără simțul individualității, ci una bazată pe acest simț, pe conștiința eului, așadar.
Această conștiență individualizată a fost numită libertate. Ea este o abilitate cosmo-spirituală nouă. Alte ierarhii, mai vechi în evoluțiile lor, nu o au. Ca fiind o sănătate mai bogată, este numită mântuire. Noutatea din forma aceasta de sănătate are a consta din conștientizarea faptului că eul nostru este „scânteie” din Eul căruia Ioan I-a spus Cuvântul și din abilitatea comuniunii cu Eul hristic.
Îngerii cei necăzuți vor afla abia prin evoluțiile noastre de la capătul Omega că și ființa lor este „scânteie” din ființa Creatorului. Chiar și îngerii căzuți au această șansă.

Așa cum boala a fost dată printr-o origine spiritual-divină, vindecarea a fost potențializată prin Întrupare, prin venirea ființei Hristos în trup de om. Atunci a fost făcut cunoscut faptul că El este principiul forțelor de vindecare. Vindecări de format spiritual au existat dintotdeauna, în practica șamanică de pildă, dar șamanii nu au cunoscut formatul vindecării păcatului originar.
Omul este o funie întinsă între bestie și înger, spunea Nietzsche. Dar gândirea n-a putut dezvolta evoluționismul complex împletit în funia aceasta. Nietzsche a rămas prizonier al formulelor evoluționare darwiniste, în cuprinsul cărora nu se face vorbire despre trecerea de la om la înger. Abia textul Apocalipsei vorbește despre un asemenea evoluționism, și spiritual, și material, precum și despre etapele vindecărilor care compun mântuirea și formatează capătul Alfa al unui Pământ nou și al unor Ceruri noi.

Dereglările evoluției au a se dovedi „pedagogie” divină destinată generalizării unei calități care nu există ființial decât în Eul care ne-a creat: libertatea. Adică desăvârșita iubire pentru tot ceea ce este necesitate spiritual-divină. Conștientizare și iubire. Lumină și iubire. Materia lumii este lumină înghețată în fel și chip, iar sentimentele noastre sunt iubire rarefiată în fel și chip, spune antroposofia.

Percepția noastră comună este să considerăm că avem conștiența eului. Dar dacă n-ar exista eul gramatical, am mai considera așa? Începutul veritabil al acestei conștientizări vine, în fapt, prin intuiția că nu ființăm doar într-o singură încarnare. Când vom putea conștientiza și alte încarnări, abia atunci vom purcede a dezvolta conștiența eului și vom putea hristifica această conștiență. Gramatica Logosului are a fi ceea ce se va deschide în fața libertății noastre. Gramaticile după care articulăm vorbirea au a se dovedi a fi fost o formă de „școlarizare” providențială.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.