Condamnând comunismul, preşedintele Traian Băsescu a condamnat nu doar decizii ale Comitetului Central al PCR sau ale lui Ceauşescu personal, ci şi angajamente publice de tipul acelora asumate de Adrian Păunescu, scrie Deutsche Welle. De asemenea, declarând că regimul comunist a fost criminal, el a delegitimat nu doar închisorile şi lagărele de muncă forţată, ci şi politicile faţă de minorităţile naţionale sau religioase. Iată aşadar câte consecinţe la care probabil că preşedintele Traian Băsescu nu se gândise prea mult când a condamnat comunismul în faţa Parlamentului în decembrie 2006.
După cinci ani de la condamnarea comunismului, ameninţat cu pierderea popularităţii, preşedintele revine la „vechile reţete” ale politicii româneşti. La moartea criticatului Adrian Păunescu s-au organizat funeralii naţionale, Regele Mihai este catalogat de preşedinte drept trădător, iar culpa mareşalului Ion Antonescu este relativizată.
Cartea naţionalistă este jucată mai departe prin antagonizarea populaţiei maghiare din Transilvania cu instituţia prezidenţiala şi apoi prin aluziile de „recucerire” a Basarabiei.
Nu în ultimul rând, presedintele speculează ideea marxistă a antagonismului dintre muncă şi capital. Încercând să introducă în Constituţie un articol care să arate că „munca este pentru orice cetăţean principalul furnizor de prosperitate”, Traian Băsescu vrea să creeze o ambiguitate din care fiecare să-şi aleagă ceea ce-i place, arată Deutsche Welle.
