„Dezinformarea”, o carte bombă scrisă de un general controversat (4)

Textele publicate pe portalul WND, în care general-locotenentul Ion Mihai Pacepa (fost director adjunct al Departamentului de Informaţii Externe al Securităţii ceauşiste până în 1978) susţinea că Rusia ar sta în spatele actelor teroriste comise de islamişti, ca şi fragmentele din viitoarea sa carte “Dezinformarea”, publicate de revista americană Whistleblower, traduse şi preluate de noi în Cotidianul, au provocat reacţia dură a Moscovei. Iată ce se spune pe portalul on-line Vocea Rusiei despre Pacepa:

„Unul dintre arhitecţii distrugerii regimului Ceauşescu şi totodată cel care a creat „lanţul de iubire” prin care Securitatea şi-a legat destinul post-decembrist de serviciile secrete occidentale, general-locotenentul Ion Mihai Pacepa a decis să reintre în sfera războiului informaţional şi să-şi reîntregească solda care nu i-a mai fost indexată la inflaţie timp de mai mulţi ani.” Cu privire la teoria dezinformării, criticii săi îl trimit pe generalul defector cu mii de ani înainte, la epoca în care Sun Tzu vorbea despre aplicarea acestei metode în război.

„Principiile de bază ale războiului informaţional şi metodele aplicate de dezinformare au fost elaborate pe vremea lui Sun Tzu (sec. VI î.e.n.) şi ideea că a fost nevoie de Pacepa pentru ca americanii să „redescopere” aceste principii este grotescă, la fel cum este grotescă ideea că dezinformarea a fost „inventată” de şeful KGB Yuri Andropov”, susţin jurnaliştii ruşi.

Lăsând în urmă aceste polemici, vă prezentăm în ultimul episod, fragmente din viitoarea carte a lui Ion Mihai Pacepa “Dezinformarea”, care tratează amestecul KGB în lumea creştină, analizând câteva biografii ale conducătorilor bisericii ortodoxe de la Moscova. Cu acest prilej, fostul general DIE defector, ne pune pe gânduri. Și dacă vom avea răbdare să citim cu atenţie cv-urile neromanţate ale capilor bisericii române ortodoxe post-decembriste, vom avea surprize nebănuite. Ne referim mai ales la “Sfinţiile Lor”, acei arhiepiscopi, mitropoliţi şi patriarhi educaţi la Moscova sau şcoliţi la Geneva înainte de 1989. Vă gândiţi la cineva anume ?

Eduard Ovidiu Ohanesian

“În timpul Războiului Rece, KGB era stat în stat. Acum kaghebeul, rebotezat FSB este chiar statul. În 2003, peste şase mii de foşti ofiţeri KGB – organizaţie care a împuşcat în trecut milioane de oameni “demascaţi” ca spioni sionişti – conduceau guvernele federale şi locale ale Federaţiei Ruse, jumătate din poziţiile de top ale guvernului fiind deţinute tot de ei. Uniunea Sovietică avea un ofiţer KGB la 428 de cetăţeni. În anul 2004, Rusia lui Putin avea un ofiţer FSB la 297 locuitori

Patriarhul Rusiei Aleksei al II-Lea a murit pe 5 decembrie 2008. Acesta lucra pentru KGB sub numele de cod “Drozdov”, fiind răsplătit de securiştii ruşi cu Diploma de Onoare, după cum am putut afla (întâmplător) din arhiva uitată în Estonia de trupele de ocupaţie retrase de Rusia. Pentru prima dată în istoria sa, Rusia avea ocazia să-şi aleagă în mod democratic noul patriarh. Pe 27 ianuarie 2009, cei 700 de delgaţi ai Sfântului Sinod întruniţi la Moscova, au prezentat o listă cu trei candidaţi : Mitropolitul Kiril al Smolenskului, ( cunoscut ca acoperit al KGB cu numele de cod “Mikhaylov”), Mitropolitul Filaret al Minskului ( care lucra pentru KGB sub numele de cod “Ostrovsky”) şi Mitropolitul Kliment din Kaluga ( cunoscut la KGB sub numele de cod “Topaz”).

Când clopotele catedralei “Hristos Mântuitorul” din Moscova au anunţat învingătorul, noul patriarh ales era Mitropolitul Kiril, alias “Mikhailov”. A fost numit pentru că era considerat cel mai în măsură să influenţeze lumea religioasă de peste graniţă. În 1971, KGB îl trimitea pe Kiril la Geneva, ca reprezentant al Bisericii Ortodoxe Ruse, la Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). Iar în anul 1975, KGB l-a infiltarat pe “Mihailkov” în Comitetul Central al CMB, care a devenit în scurt timp un instrument al Kremlinului. Deasemenea, în 1989, aceeaşi instituţie l-a numit pe viitorul patriarh, preşedinte al relaţiilor internaţionale al patriarhiei ruse.

“Dezinformarea” merge mai departe. Manipularea lumii religioase desfăşurate de Kremlin nu are limite, urmărind continuu mărirea prăpastiei dintre creştinism, iudaism şi Islam. Astfel, în Rusia, cu cât lucrurile se schimbă mai mult, cu atât par să râmână cum au fost mai înainte. Francezii, buni diplomaţi de felul lor, au o vorbă : Plus ca change, plus c’est la meme chose. Totul merge mai departe ca şi cum nimic nu s-a întâmplat.”