Document istoric inedit. Mihai Eminescu, propus de B.P. Hasdeu la conducerea Arhivelor Statului din Iași în 1884

La data de 17 septembrie 1884, o corespondență administrativă între Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice și Direcția Arhivelor Statului înregistra o propunere de o importanță deosebită pentru istoriografia românească. Conform informațiilor făcute publice printr-o postare pe pagina de Facebook a Arhivelor Naționale, Bogdan Petriceicu Hasdeu, aflat la conducerea generală a instituției, l-a nominalizat oficial pe Mihai Eminescu pentru preluarea șefiei sucursalei din Iași. Această mișcare administrativă a reprezentat un răspuns direct și documentat la solicitările repetate ale ministerului de a restructura filiala moldavă, care traversa la acel moment un blocaj operațional sever.

Criza administrativă de la Arhivele din Iași

Situația de la sucursala Iași a Arhivelor Statului era marcată de deficiențe structurale profunde. Schema de personal a filialei era subdimensionată critic, fiind alcătuită exclusiv din șeful instituției și doi copiști. Această structură minimală avea responsabilitatea gestionării unui fond documentar imens, într-o perioadă în care instituția trebuia să facă față unui efort major de recuperare. Sarcina principală și cea mai dificilă a personalului consta în procesul de reordonare a arhivei, care fusese puternic afectată în urma unui incendiu de mari proporții. Dezastrul, care devastase orașul Iași în zilele de 13 și 14 ianuarie 1880, generase daune considerabile și impusese proceduri urgente de clasare și salvare a înscrisurilor istorice.

Pe fondul acestui volum uriaș de muncă, filiala se confrunta cu un deficit managerial evident. Conducerea locală era asigurată de Gheorghe Tăutu, a cărui stare de sănătate și capacitate de exercitare a funcției se degradaseră vizibil. B.P. Hasdeu informase autoritățile centrale prin multiple rapoarte oficiale despre „reaua” conducere a serviciului. Deficiențele manageriale nu decurgeau din rea-intenție, ci din imposibilitatea fizică a funcționarului de a-și îndeplini sarcinile. Tăutu se afla la o vârstă înaintată și suferea de probleme medicale invalidante, documentele menționând clar că acesta nu mai putea răspunde cerințelor postului.

Intervenția Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice

Sesizând riscul blocării activității arhivistice, Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice a intervenit oficial prin intermediul lui Grigore Tocilescu. La data de 17 septembrie 1884, acesta a redactat și expediat o adresă oficială către B.P. Hasdeu, solicitând imperativ declanșarea procedurilor de înlocuire a lui Gheorghe Tăutu și pregătirea dosarului său de pensionare.

Documentul ministerial expunea clar motivele acestei dispoziții: „Având în vedere repețitoarele Domniei Voastre raporturi relative la reua conducere a serviciului archivei sucursale din Iași și considerând că prin adresa D.Voastre no. 146 din 1883 ați arătat că acesta provine din cauză că șeful acei archive este ajuns în așa bătrânețe încât este și surd și slab de vedere, astfel că nu mai poate fi la înălțimea unei asemenea funcțiuni, subsemnatul, în vederea acestor considerațiuni și în interesul serviciului, are onoare a vă invita să binevoiți a recomanda altă persoană în locul D-lui Tăut, care va rămâne a-și regula drepturile la pensiune”.

Rezoluția lui B.P. Hasdeu: Mihai Eminescu, propus pentru competențele științifice

Răspunsul directorului Arhivelor Statului a fost prompt, acesta adnotând direct pe documentul primit o rezoluție prin care înainta numele lui Mihai Eminescu pentru preluarea postului de conducere. Recomandarea formulată de Hasdeu ignoră cu strictețe criteriile birocratice standard și pune accentul pe expertiza academică și tehnică a candidatului. Argumentația sa nu se sprijină pe notorietatea literară a lui Eminescu, ci pe competențele acestuia în științele auxiliare ale istoriei.

CITEȘTE ȘI:

Comemorare Eminescu: ce ar scrie poetul astăzi despre România  

În textul rezoluției, Hasdeu stipulează: „Rugând pe Ministeriu a regula cât mai curând la pensie pe D. Tăutu, subscrisul recomandă în locu-i pe D. Eminescu, foarte cunoscut nu numai ca scriitor, dar posedând tot-o-dată, după cum a avut subscrisul ocasiunea de a constata însuși, cunoșcințe serioase în istoria și paleografia română.” Această evaluare demonstrează nivelul ridicat de pregătire pe care Eminescu îl atinsese în citirea și interpretarea documentelor vechi scrise în alfabet chirilic, abilitate esențială pentru reordonarea arhivelor afectate de incendiul din 1880.

Situația medicală l-a împiedicat pe Mihai Eminescu să preia funcția

În ciuda susținerii oficiale de care beneficia, contextul personal al lui Mihai Eminescu a împiedicat finalizarea acestei numiri. În anul 1884, poetul se întorsese în Iași după finalizarea unui tratament medical la sanatoriul de la Ober-Dobling din Viena. La nivel profesional, el fusese reintegrat în sistem, deținând funcția de subbibliotecar în cadrul Bibliotecii Centrale. Totuși, în toamna aceluiași an, starea sa clinică a suferit o nouă deteriorare severă, determinând internarea de urgență la Spitalul „Sf. Spiridon” din municipiu.

Prin urmare, Mihai Eminescu nu a preluat niciodată funcția de șef al Filialei Iași a Arhivelor Statului. Mai mult, procesul de schimbare a conducerii s-a prelungit mult peste termenele vizate inițial de minister. Gheorghe Tăutu nu a mai apucat să fie pensionat oficial, decedând în funcție la data de 8 august 1885. Abia în toamna acelui an, la 1 octombrie 1885, conducerea Arhivelor ieșene a fost preluată de Nicolae Roiu, care avea să ocupe această poziție până la 20 septembrie 1897. Chiar dacă a rămas la stadiul de simplă propunere administrativă, documentul semnat de Hasdeu atestă în mod inechivoc anvergura cunoștințelor istorice deținute de Eminescu și respectul profesional pe care i-l purtau marii erudiți ai epocii.